Iezer Papusa Trail Race 2018 - Mai aproape de cer

    Undeva in jumatatea estica a Carpatilor Meridionali, se afla un masiv muntos - Iezer Papusa - mai putin popular si colindat, fiind eclipsat de catre mult mai celebrii sai vecini: Piatra Craiului si Fagaras. Totusi acest masiv nu este mai putin spectaculos prin peisajele pe care le ofera si nici mai putin impunator prin altitudinile sale: Varful Rosu - 2469 m, Varful Iezerul Mare - 2462 m, Varful Iezerul Mic - 2409 m sau Varful Papusa - 2391 m.

    Inaintea evenimentului care a ocazionat aparitia acestui articol, mai vizitasem Masivul Iezer Papusa doar de doua ori in viata mea, cu mai bine de 10 ani in urma, de fiecare in zona lacului Iezer si portiunea de creasta cuprinsa intre Vacarea si Iezerul Mare. Suficient insa ca sa imi ramana adanc intiparite in memorie niste peisaje superbe pe care le-am intalnit in turele respective.

     Abia in anul 2016 cineva a organizat aici, pentru prima data, o cursa de alergare montana si inca de atunci imi propusesem sa particip la aceasta cursa pentru ca imi doream foarte mult sa ma reintorc in acesti munti. Si iata ca in acest an am reusit sa ma si inscriu la una dintre probele competitiei, respectiv Semimaraton 24 km. Aveam ceva emotii legate de vreme avand in vedere faptul ca evenimentul era programat sa aiba loc in ultimul weekend al lunii septembrie (pe 29.09) coroborat cu faptul ca se urca pana la aproape 2400 m alt. insa toamna aceasta se dovedeste a fi una mai frumoasa chiar decat vara acestui an asa incat, dupa cum veti vedea, vremea a fost destul buna pentru cursa, luand in considerare si altitudinea la care s-a desfasurat o buna parte din aceasta (aproape jumatate, la peste 2000 m alt.)

Kids Camp - Zanoaga 2018

Date tehnice:
Perioada: 16-18 august 2018
Zona: Zanoaga
Participanti: Eva si Filip 

    Visam de mai mult timp la momentul in care voi organiza o iesire in natura cu cei doi kinderi ai mei - Eva (7 ani) si Filip (4 ani) - in care sa experimenteze si ei viata in bivuac, cu multiplele sale valente. Anul trecut avusesera deja parte de o prima astfel de iesire numai ca acum vroiam sa o garnisesc cu mult mai multe activitati outdoor si alte aspecte care tin de supravietuirea pe munte, cu cortul. Astfel, aveam sa trecem in revista de la lucruri elementare (montarea cortului, amenajarea acestuia in interior, igiena in bivuac, prepararea hranei calde) pana la lucruri ceva mai complexe (localizare, descrierea imprejurimilor, identificarea reperelor, folosirea busolei si a binoclului/monocularului, cunoasterea elementelor de natura specifice zonei montane etc.). Si, bineinteles, pe langa toate acestea, aveam sa ne jucam mult, folosindu-ne de elementele naturale din jur.

    Minivacanta pentru bugetari din 16 si 17 august mi-a oferit ocazia perfecta pentru aceasta noua experienta asa ca am organizat, ad-hoc, un kids camp pentru cei doi voinicei care au fost imediat cuprinsi de entuziasm cand au auzit ca urmeaza sa petrecem 2 zile la munte, cu cortul.

Tura de trekking pe abruptul nordic al Bucegilor

Date tehnice: 

Traseu: Gura Diham - Poiana Izvoarelor - Pichetul Rosu - La Prepeleac - Piciorul Bucsoiului - Braul Caprei - Valea Malaiesti - Hornul Mare - Vf. Omu  - Valea Cerbului - Gura Diham

Distanta: aprox. 27 km

Diferenta de nivel: 1990 m D+

Timp de parcurgere: 12 ore 30 min.

     Ideea unei ture de trekking pe abruptul nordic al Bucegilor imi incoltise in minte de mai mult timp insa nu ma decisesem exact asupra traseului. Pana la urma, mi l-am creionat in minte si nu am mai asteptat decat ocazia de a-l parcurge. Aveam in minte sa cuprind intr-o singura tura tot ce are abruputul nordic mai frumos: Bucsoiu, Braul Caprei, Hornul Mare, Culmea Tiganesti cu Sfinxul Scarii, Padina Crucii, Malaiesti si intoarcere in Gura Diham prin Diham. O tura destul de lunga, cu o distanta pe care o estimam undeva la 30 km (pe urma mi-am dat seama ca, de fapt, depaseste probabil aceasta lungime).

     Am anuntat evenimentul pe pagina Grupului "be IN shape!", pentru data de 12 august, dorind sa impart cu mai multi bucuria si frumusetea unei asemenea experiente dar nu s-a inscris decat Irina initial, insa pana la urma am plecat in aceasta tura cu Georgiana, Gabi Braga si cu Dan (un participant ad-hoc pe care l-am cunoscut abia la startul turei). Niciunul dintre ei nu mai fusese pe acest traseu, niciunul nu era cu prea multa experienta montana. Ma bazam insa, cel putin in ceea ce-i priveste pe Gabi si pe Geo, pe forma lor fizica dobandita la Orele de miscare ale grupului nostru, cat si la competitiile de triatlon la care ei obisnuiesc sa participe.

Betele de trekking - necesitate sau moft?

    "Lunga" mea experienta cu betele de trekking

Am vazut tot mai des, in ultimii ani, foarte multi utilizatori ai betelor de trekking, mai ales la cursele de alergare montana. Si nu doar ca am vazut, ci chiar eu ma numar printre cei care utilizeaza acest accesoriu si nu doar la curse, ci la orice tura de trekking. Dar pentru ca nu au fost putine cazurile in care, uitandu-ma la cei care le detin, mi-am dat seama ca sunt persoane care nu stiu exact cum sa le utilizeze (ba chiar unii par ca mai mult se incurca de ele decat sa le fie de vreun folos), m-am gandit ca nu ar fi lipsit de sens sa scriu un articol despre rolul, importanta si conditiile utilizarii acestui accesoriu de catre trekkeri si alergatorii montani, raportandu-ma la propria mea experienta. Departe, insa, de mine ideea de a-mi aroga vreo calitate de expert in aceasta materie; vreau doar sa-mi impartasesc propria experienta si propriile concluzii, lasand la latitudinea voastra, a celor care cititi, sa apreciati importanta sau utilitatea informatiilor pe care le veti regasi aici. Si m-as bucura tare mult daca acest articol al declansa chiar o dezbatere in care sa fie expuse si experientele sau informatiile detinute de alti utilizatori ai betelor de trekking, care sa ne ajute pe toti sa intelegem mai bine cum pot fi folosite intr-un mod cat mai eficient.

Maraton Legendele Nemirei 2018

   

Muntii Nemirei si Slanic Moldova

   Situati in marea grupa a Carpatilor Orientali, Muntii Nemirei sunt mai putin cunoscuti, poate si pentru ca au un relief mai putin spectaculos in comparatie cu alte masive aflate in vecinatate: Muntii Vrancei (sud-est) si Ciuc (nord-est). Acoperiti, in cea mai mare parte a lor, de vegetatie forestiera, acesti munti nu ofera decat pe alocuri, calatorului, perspectiva unor imagini panoramice specifice, printre care si vf. Nemira care insa nu impresioneaza prin altitudine: 1.649 m. Dar tocmai aceste aspecte confera muntilor Nemirei un mare avantaj: sunt salbatici, in mare parte neumblati, netaiati de carari, nepopulati de oameni. Doar taietorii de lemne si-au mai facut drum prin padurile vaste care acopera aproape in totalitate aceasta zona.

    Cu toate acestea, Muntii Nemirei ascund o comoara de nepretuit care face ca macar valea Slanicului sa fie populata si cautata, ca destinatie, de foarte multi oameni: apele minerale de la Slanic Moldova. Micuta statiune montana aflata in chiar inima masivului muntos are astazi un aspect destul de cochet si ingrijit, desi acum cativa ani, cand am poposit pentru prima data in aceste locuri, avea un aspect destul de jalnic, la fel ca majoritatea statiunilor balneoclimaterice romanesti care au fost lasate in paragina in ultimii aproape 30 de ani. Si, pe langa alte atractii menite sa aduca un numar cat mai mare de turisti in zona (atractii despre care voi vorbi putin mai tarziu in acest articol), de un an se numara si un eveniment sportiv foarte potrivit cu ceea ce poate oferi aceasta zona din punct de vedere al reliefului: Maratonul montan "Legendele Nemirei". 

PMTR 2018 - primul trail run dupa 10 luni de pauza

Dupa 10 luni de pauza datorata unei accidentari la genunchiul stang (fractura de menisc, atroza, ligamente franjurate etc.) si altor probleme cronice acutizate in ultimul timp, fiind - in plus - si nepregatit specific, am decis ca, pentru prima mea iesire intr-o competitie montana, sa aleg o cursa mai putin solicitanta, pe o distanta mai scurta si o diferenta de nivel moderata. Pusesem ochii inca de anul trecut pe competitiile din Piatra Mare asa ca am zis sa profit acum de ocazie si sa merg la Piatra Mare Trail Run (PMTR) - editia a 2-a (14 km, 1400m D+), mai ales ca, studiind profilul cursei, am vazut ca cea mai mare parte urma sa se desfasoare pe trasee pe care inca nu mai fusesem. Acum mi-am dat seama ca, de exemplu, pe vf. Piatra Mare (alt. 1844 m) nu am ajuns niciodata, desi am fost de multe ori in acel masiv. Dar pentru ca acel varf este in afara traseelor obisnuite, am renuntat de fiecare data sa urc acolo. 

Pentru ca decizia de a merge acolo a fost luata oarecum in pripa iar data competitiei (28 aprilie) coincidea cu minivacanta de 1 mai, nici nu mi-am pus problema de a ma caza in zona, ci mi-am propus sa ma duc la Dambu Morii in dimineata cursei si sa ma intorc acasa imediat dupa. Asa ca la sambata ora 5:00 mi-am incarcat familionul (Eva, Filip si Eliza) in masina si am pornit spre Dambu Morii. Ei urmau sa ramana in zona de start, la picnic, pana spre dupaamiaza cand urma sa revin eu.