Până atunci însă, era evident că trebuia, mai întâi, să încep să alerg pe munte. Tocmai de aceea anul acesta l-am dedicat în primul rând curselor montane dar şi unui maraton pe plat. Până acum, începând din aprilie, am parcurs deja 4 curse montane însă toate la altitudine mică: cel mult 1400 de metri. Este adevărat că, în funcţie de variaţiile de altitudine de pe traseu, de numărul de urcări şi coborâri, de diferenţa pozitivă totală de nivel parcursă, o cursă în care nu se urcă peste altitudinea de 1400 de metri poate deveni extrem de dificilă în comparaţie cu alta în care se ajunge mai sus. Cu toate acestea, aerul de la altitudine mai mare este altul iar efortul, cu siguranţă, este de un cu totul alt gen atunci când trebuie să te caţeri până la 2500 de metri, de exemplu. Conştinent fiind de aceste aspecte, mi-am planificat, pentru luna iunie 2015, să particip la un cros montan de 10 mile, în Bucegi, organizat de Asociaţia Salvamont Dâmboviţa, intitulat în mod sugestiv ATINGE OMU pentru că cel mai înalt vârf al Bucegilor era inclus în traseu.
