Semimaraton la Ciucas X3 - povestea darâmării unui "zid" în care mă opinteam

Dupa "7500"-ul din luna iulie, s-a întâmplat ceva... Un "ceva" inexplicabil, indefinibil, dar care se amplifica în fiecare zi, tot mai mult. Un "ceva" care parcă îmi turna plumb în picioare, în tot corpul, în minte şi în atitudine. Simţeam că am ajuns la un moment de saturaţie. "7500" a însemnat împlinirea unui vis suprem iar după aceea parcă s-a căscat un mare gol pe care nu mai aveam cu ce să-l umplu. Cu fiecare săptămână antrenamentele au început să mi se pară tot mai dificile, mă simţeam tot mai obosit şi tot mai puţin motivat să ies la mişcare. Nici "X2"-ul, deşi m-a bucurat foarte mult, nu a reuşit să mă scoată de pe această pantă descendentă ba chiar, după ce a trecut, lipsa de motivaţie şi starea de oboseală s-au accentuat şi mai mult. Pur şi simplu am simţit că am ajuns lângă un zid de care nu mai puteam să trec. Am încercat să mă mai remontez puţin în urmă cu 2 săptămâni când am ieşit la o tură de trail în Piatra Craiului, care însă s-a transformat într-o sesiune de trekking garnisită cu puţină alergare pe segmentul de la "La Om" până la Refugiul Grind şi, în continuare, până la Bursturet, prin Poiana Grind si Valea Seacă a Pietrelor, dar fără multă tragere de inimă (urmează să postez un articol şi despre acea tură). Dar parcă după acea tură, lucrurile s-au înrăutăţit şi mai mult. Mă simţeam fizic rău iar în următoarele 2 săptămâni abia am mai ieşit la 3 sesiuni de antrenament anemic: două în sală şi una pe stadion. Faptul că se apropia Ciucaş-ul iar în octombrie Maratonul de la Bucureşti, nu numai că nu-mi mai producea nicio bucurie sau emoţie, dar începuse să reprezinte chiar o povară pentru mine. Mă simţeam ieşit complet din formă, programul de antrenament nu mai avea absolut nicio legătură cu realizarea acestor 2 obiective (pentru că el însuşi aproape că nu mai exista) iar bucuria oferită de alergare aparţinea, mai degrabă, amintirilor. Nu-mi mai doream decât să treacă, odată, aceste evenimente, pentru a mă linişti şi a uita, o vreme, de alergare.