1. Un maraton montan este o aventura si o provocare majora, fie ca il faci in 4 ore jumate, fie in 8.
2. Cand pornesti intr-o cursa de maraton montan, abordarile fataliste de genu' "las' ca merge" sau "ce-o fi, o fi" ori "il scot eu si p-asta la capat, cumva" nu sunt deloc o optiune viabila. Abordarea trebuie sa fie una pragmatica si pregatirea dedicata inca de la momentul luarii deciziei de participare.
Eu anul acesta m-am decis relativ tarziu asupra calendarului competitiilor la care mi-am propus sa particip, fiind destuld e ocupat cu dezvoltarea unor proiecte personale despre care am sa mai vorbesc, la un moment dat, pe acest blog. Fata de anii trecuti cand imi incepeam sezonul cu cele doua curse din aprilie, de la Brasov, anul acesta nu am mai putut ajunge la ele deoarece s-au suprapus, ca date, cu 2 bootcampuri pe care le aveam programate asa ca am inceput destul de abrupt, cu Maraton Muntii Macin. Totusi nu-mi faceam prea multe probleme, fiind - in viziunea mea - o cursa destul de accesibila daca ma gandeam la inaltimea mica a culmilor acestui masiv muntos. In urma cu doi ani participasem, tot aici, la proba de semimaraton unde castigasem locul III la categoria de varsta si, inca de atunci, imi propusesem sa revin pentru a parcurge si traseul maratonului, din dorinta de a descoperi si mai mult din frumusetea unica a acestei regiuni prea putin cunoscute a tarii noastre.
