Dupa 10 luni de pauza datorata unei accidentari la genunchiul stang (fractura de menisc, atroza, ligamente franjurate etc.) si altor probleme cronice acutizate in ultimul timp, fiind - in plus - si nepregatit specific, am decis ca, pentru prima mea iesire intr-o competitie montana, sa aleg o cursa mai putin solicitanta, pe o distanta mai scurta si o diferenta de nivel moderata. Pusesem ochii inca de anul trecut pe competitiile din Piatra Mare asa ca am zis sa profit acum de ocazie si sa merg la Piatra Mare Trail Run (PMTR) - editia a 2-a (14 km, 1400m D+), mai ales ca, studiind profilul cursei, am vazut ca cea mai mare parte urma sa se desfasoare pe trasee pe care inca nu mai fusesem. Acum mi-am dat seama ca, de exemplu, pe vf. Piatra Mare (alt. 1844 m) nu am ajuns niciodata, desi am fost de multe ori in acel masiv. Dar pentru ca acel varf este in afara traseelor obisnuite, am renuntat de fiecare data sa urc acolo.
Pentru ca decizia de a merge acolo a fost luata oarecum in pripa iar data competitiei (28 aprilie) coincidea cu minivacanta de 1 mai, nici nu mi-am pus problema de a ma caza in zona, ci mi-am propus sa ma duc la Dambu Morii in dimineata cursei si sa ma intorc acasa imediat dupa. Asa ca la sambata ora 5:00 mi-am incarcat familionul (Eva, Filip si Eliza) in masina si am pornit spre Dambu Morii. Ei urmau sa ramana in zona de start, la picnic, pana spre dupaamiaza cand urma sa revin eu.
