tag:blogger.com,1999:blog-11829204807878934072024-02-19T04:52:11.129+02:00Florin Nan. Jurnal de fitness si alergaredepășirea limitelor este cheia dobândirii libertățiiFlorin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.comBlogger49125tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-81692510129250726222018-10-15T01:57:00.000+03:002018-10-15T16:39:52.212+03:00Iezer Papusa Trail Race 2018 - Mai aproape de cer<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGnTOXs_oJIff_MJSAMkI2fY8GHar952EvqVmzJp_GC4cU7PMQY85yq6EazlUZJWdb83tUO0cwn5-vuiQ5jd9aWNEbsRKijEovDZB6v4DzDObdFZqNl3bSsjMUhfnJEOZtu_1c3XwFd-mp/s1600/start+iezer.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="960" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGnTOXs_oJIff_MJSAMkI2fY8GHar952EvqVmzJp_GC4cU7PMQY85yq6EazlUZJWdb83tUO0cwn5-vuiQ5jd9aWNEbsRKijEovDZB6v4DzDObdFZqNl3bSsjMUhfnJEOZtu_1c3XwFd-mp/s320/start+iezer.jpg" width="320" /></a></div>
Undeva in jumatatea estica a Carpatilor Meridionali, se afla un masiv muntos - Iezer Papusa - mai putin popular si colindat, fiind eclipsat de catre mult mai celebrii sai vecini: Piatra Craiului si Fagaras. Totusi acest masiv nu este mai putin spectaculos prin peisajele pe care le ofera si nici mai putin impunator prin altitudinile sale: Varful Rosu - 2469 m, Varful Iezerul Mare - 2462 m, Varful Iezerul Mic - 2409 m sau Varful Papusa - 2391 m.</div>
<div style="text-align: justify;">
Inaintea evenimentului care a ocazionat aparitia acestui articol, mai vizitasem Masivul Iezer Papusa doar de doua ori in viata mea, cu mai bine de 10 ani in urma, de fiecare in zona lacului Iezer si portiunea de creasta cuprinsa intre Vacarea si Iezerul Mare. Suficient insa ca sa imi ramana adanc intiparite in memorie niste peisaje superbe pe care le-am intalnit in turele respective.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Abia in anul 2016 cineva a organizat aici, pentru prima data, o cursa de alergare montana si inca de atunci imi propusesem sa particip la aceasta cursa pentru ca imi doream foarte mult sa ma reintorc in acesti munti. Si iata ca in acest an am reusit sa ma si inscriu la una dintre probele competitiei, respectiv Semimaraton 24 km. Aveam ceva emotii legate de vreme avand in vedere faptul ca evenimentul era programat sa aiba loc in ultimul weekend al lunii septembrie (pe 29.09) coroborat cu faptul ca se urca pana la aproape 2400 m alt. insa toamna aceasta se dovedeste a fi una mai frumoasa chiar decat vara acestui an asa incat, dupa cum veti vedea, vremea a fost destul buna pentru cursa, luand in considerare si altitudinea la care s-a desfasurat o buna parte din aceasta (aproape jumatate, la peste 2000 m alt.)</div>
<br />
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Am plecat din Bucuresti spre Leresti chiar in dimineata cursei, la ora 5:00, dupa foarte putine ore de somn, asa cum am facut, de altfel, la toate cursele din acest an. Am prins un rasarit absolut superb aproape de Campulung Muscel iar pe la ora 8 fara vreun sfert eram deja la Cabana Voina si, asa cum am facut la cursa din Nemira, am mai tras o motzaiala scurta in masina inaintea startului pentru ca nevoia de somn era una uriasa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEim4FISK2tS2w2pwye40oXEO9_0prxbq-Ha3J4RgRgG3XN3aYhCGPlNjOGEczROj4C1pMagRe0luQLfv3awFbJZBHt2PTH2JwlUXMkwT431se9KY9l9s5c3EULj0dqoyUQUuopvgWatGGeH/s1600/iezer+peisaj.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="960" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEim4FISK2tS2w2pwye40oXEO9_0prxbq-Ha3J4RgRgG3XN3aYhCGPlNjOGEczROj4C1pMagRe0luQLfv3awFbJZBHt2PTH2JwlUXMkwT431se9KY9l9s5c3EULj0dqoyUQUuopvgWatGGeH/s320/iezer+peisaj.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Cabana Voina - Gainatul Mare</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
La Ora startului, la Leresti, erau in jur de 6 grade insa era soare iar vantul nu sufla deloc asa ca mi-am luat pe mine doar un tricou si o vesta tehnice, foarte subtiri, plus compresiile pentru brate. Am renuntat la rucsac si mi-am luat doar centura de hidratare de care am agatat si foitza de ploaie desi nu se anuntau precipitatii cel putin pentru prima jumatatea a zilei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La start, foarte putina lume. Cursele cu putini participanti au o frumusete a lor, aparte, pentru ca nu apare acea senzatie de depersonalizare, ba chiar este o atmosfera asa, mai intima. Este ceea ce am regasit de fiecare data la Atinge Omu si la prima participare de la Macin Maraton. Asta creeaza o apropiere mai mare intre participanti si chiar un sentiment de solidaritate si coeziune foarte frumos si foarte puternic. Din pacate insa, asemenea curse raman in zona limitrofa subzistentei ca eveniment, fiind sustinute mai degraba de pasiunea organizatorilor decat de buget. Culmea este ca aici, la Iezer, am avut parte si de cel mai consistent kit de participare: 2 sacose cu diverse articole si produse, semn ca organizatorul s-a zbatut sa aduca sponsori si incearca din rasputeri sa creasca evenimentul. Si va spun din suflet ca este un eveniment care merita sa creasca si sa devina mult mai popular pentru ca, din punct de vedere al organizarii, se poate include in topul competitiilor de alergare montana din Romania.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Startul s-a dat la ora 9 fix si s-a pornit destul de tare avand in vedere ca prima portiune de aproape un kilometru inseamna o coborare pe asfalt, spre sud, pana cand se iese prin stanga, pe drumul forestier din Valea Larga - un fals plat foarte accesibil. Insa dupa aprox. 1,5 km, se iese de pe drumul forestier si incepe o portiune de urcare abrupta pe un versant ce duce spre Gainatul Mare, la altitudinea de 1800 de metri. Este o urcare anevoioasa prin padure, lunga de vreo 3,5 km in care se parcurge o diferenta de nivel de 800 m (in conditiile in care toata cursa are o diferenta de nivel in urcare de 1600 m). </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_5nAo87SGAFuKHeXfFdEFe8sjLf4MfzEtxLuD05Xxe3lPZ4fUPqYCBiu7ShX-dBX0zG0JftFUACKt-L8ldHpBzC7vDfWqF9IVTRhnOgf9i7Z7kbjc1cJFIk7Ih2To6qspO2O8z6K3Wull/s1600/eu+la+Iezer.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="639" data-original-width="960" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_5nAo87SGAFuKHeXfFdEFe8sjLf4MfzEtxLuD05Xxe3lPZ4fUPqYCBiu7ShX-dBX0zG0JftFUACKt-L8ldHpBzC7vDfWqF9IVTRhnOgf9i7Z7kbjc1cJFIk7Ih2To6qspO2O8z6K3Wull/s320/eu+la+Iezer.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca de obicei, pe aceasta portiune m-am miscat cel mai bine, depasind vreo 10 concurenti sau chiar mai multi insa trebuie sa recunosc ca, pe la 1600 m alt. ma ardeau muschii bratelor si incepusera sa-mi amorteasca degetele de la maini din cauza efortului presupus de utilizarea betelor de trekking, Intr-o ora si 30 de minute de la start parcursesem deja 6 km cu o vreo 900 m D+ si (cu exceptia bratelor care nu prea ma mai ascultau) ma simteam foarte bine. Portiunea de padure fusese destul de obositoare insa de la cota 1600 m, odata iesit in golul alpin, starea s-a schimbat fundamental pentru ca era peisajul care ma alimenta cu energie. Si credeti-ma ca, daca ai parte de vreme buna asa cum avusesem eu pana in acel moment, este un peisaj care iti taie respiratia prin frumusetea lui. Practic, din orice punct al culmii montane din zona golului alpin, vezi intreaga creasta a masivului, care se desfasoara sub forma de semiluna in jurul Voinei, semiluna impartita in doua de acel picior montan care poarta numele de Plaiul lui Patru si care coboara din varful Batrana (2341 m) pana fix in Voina, si pe care, de altfel, urma sa cobor si eu in cadrul probei de semimaraton.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Gainatul Mare - Papusa - Batrana</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa punctul de alimentare din Gainatul Mare, panta se mai potoleste pentru vreo 2-3 km ceea ce mi-a permis sa-i "dau talpa" alturi de alti doi concurenti de la aceeasi proba. A fost si perioada de timp cu cele mai bune conditii pentru alergare intrucat ca era soare si o temperatura numai buna pentru alergare la altitudine. Conditiile insa s-au schimbat cand am inceput ascensiunea varfului Papusa, adica intre cota 2100 si 2390 m pentru ca norii au acoperit cerul, s-a facut foarte frig iar peste altitudinea de 2200 m culmea era acopertia de ceata. De la Papusa, vreme de multi kilometri, pana am inceput coborarea pe Plaiul lu Patru, am avut parte de ceata, un vant nu foarte puternic dar taios si rece si o temperatura ce oscila in jurul valorii de 0 grade Celsius. Trebuie sa spun ca a fost pentru prima data in istoria curselor mele montane in care mi-a fost cu adevarat frig. Eram imbracat subtire, cu doar 2 straturi tehnice foarte subtiri si fara maneci ci doar cu acele compresii care insa nu asigura nicio termoizolatie. Frigul a facut ca mainile sa-mi amorteasca destul de puternic iar muschiii picioarelor sa mi se blocheze si sa nu mai lucreze asa cum trebuia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZQb844cS0XCiDboOHHFTp2sryG2n91ychPWS8IyHUGlWF5aXxXD9bXTE6uB9TxhvogPHyVL9G6KznwUnM55qVMBEx4wcTcaeLkMBhKfRHvbMAHBZ-U6WdlZ5YqNI6ZaH7JVtU41PS-OEl/s1600/Iezer+ceatza.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="960" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZQb844cS0XCiDboOHHFTp2sryG2n91ychPWS8IyHUGlWF5aXxXD9bXTE6uB9TxhvogPHyVL9G6KznwUnM55qVMBEx4wcTcaeLkMBhKfRHvbMAHBZ-U6WdlZ5YqNI6ZaH7JVtU41PS-OEl/s320/Iezer+ceatza.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Din varful Papusa (km 10) ne-am angajat intr-o coborare prin Spintecatura Papusii unde am avut parte de un peisaj destul de salbatic, cu multe lespezi de piatra si stancarii pravalite, care semana foarte mult cu unele portiuni din Fagaras sau chiar Retezat. Ceata, din pacate, devenea tot mai densa iar din varful Tambura (2255 m) si pana sub Batrana (aprox. 2300 m), adica vreo 4 km care erau aproape plati si foarte alergabili, am bajbait si abia m-am tarat din cauza cetzei dense care nu-mi permitea deloc sa ma orientez in alergare. Este absolut laudabila insa frecventa cu care a fost aplicat marcajul de catre organizatori pe aceasta portiune de teren astfel ca, in ciuda cetei care limita foare mult vizibilitatea, nu m-am abatut nici macar un singur metru de la traseu. Mai mult, voluntarii organizatorilor patrulau cu motocicletele off-road si cu bicicletele pe aceasta portiune de traseu pentru a se asigura ca toti participantii sunt ok si nu se rataceste nimeni. Mai mult chiar, fiecare iti dadea o serie de repere de orientare care insemnau un ajutor in plus in afara urmaririi marcajului. Viteza foarte mica de deplasare cauzata de ceatza densa, a facut sa resimt foarte acut frigul, mai ales la nivelul membrelor. Ma dureau atat bratele cat si picioarele iar ochii imi lacrimau din cauza vantului rece.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Batrana - Plaiul lui Patru - Cabana Voina</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
De la checkpointul de sub Batrana (km 16) mai erau doar 8 km, toti de coborare (aprox. 1400 m D-) care, teoretic, ar fi trebuit sa-i parcurg in maxim o ora. Maxim! Din pacate, acest segment de traseu l-am coborat in mod lamentabil, in 90 de minute in care am fost depasit de foarte multi alergatori din acel motiv care m-a determinat sa iau hotararea de a nu mai participa la probe mai lungi de semimaraton: genunchiul stang. Coborarea aceasta, pe Plaiul lui Patru, este poate cea mai alergabila din tot ce am vazut eu, pana acum, la toate cursele pe la care am mai participat. Insa este destul de abrupta data fiind diferenta mare de nivel negativa care trebuie parcursa, ori genunchiul meu cu artroza si menisc de grad III o resimtea intr-o maniera extrem de acuta care imi provoca perceperea vizuala a stelutelor verzi ce imi jucau in fata ochilor, de durere. Ma opream de nenumarate ori, imi masam genunchiul si porneam iar la vale. A fost pentru prima data cand m-am trezit injurand cu naduf, din cauza durerii care ma naucea. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg74iF4gBZ_yXknpEEMn8UwJRHQ6CLK5WG_V1UMBEfU21IvEwLdhZTeEiDdZImgy_BXfxSoKDWXzeH4c9pmoylK713vLlcpROOCNO4bt5lAewCuYnpAEoAVZbRafFPQh6ojhewONaEaNYPx/s1600/iezer+peisaj2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="639" data-original-width="960" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg74iF4gBZ_yXknpEEMn8UwJRHQ6CLK5WG_V1UMBEfU21IvEwLdhZTeEiDdZImgy_BXfxSoKDWXzeH4c9pmoylK713vLlcpROOCNO4bt5lAewCuYnpAEoAVZbRafFPQh6ojhewONaEaNYPx/s320/iezer+peisaj2.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Iar colac peste pupaza, in zona de vegetatie forestiera am parcurs si un segment in care drumul era complet acoperit de trunchiuri de arbori prabusiti haotic - un peisaj ce parea rezultatul unei vandalizari iresponsabile a padurii. Erau sute de copaci taiati haotic si prabusiti la fel de haotic, care blocau complet drumul astfel ca trebuia sa te strecori printre trunchiurile si crengile/ramurile lor. Nu mai exista niciun reper si niciun marcaj si m-am orientat exclusiv dupa principiul ca, probabil, trebuie sa merg la vale. Am coborat asa, sarind peste copaci cazuti pana am depasit acea zona vandalizata, dupa care am regasit drumul forestier care de aceasta data era mult mai abrupt - o bucurie in plus pentru mine si pentru genunchiul meu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ultimul kilometru a fost un fals plat pe care am alergat usor iar dupa exact 5 ore si 30 de minute de la start, treceam linia de finish care incheia un traseu de 24 km si 1600 m D+ (plus 1600 m D-, evident, pe care eu i-am resimtit mult mai mult decat pe cei cu D+)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La finish mi-am potolit foamea cu un bulz pregatit de organizatori, m-am hidratat bine si m-am schimbat de haine, dupa care am mai ramas vreme de vreo 2 ore in zona liniei de finish, am mai baut o cafea apoi m-am urcat in masina si m-am reintors in Bucuresti.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<b></b><br />
<div style="text-align: justify;">
<b><b><i> Concluzii</i></b></b></div>
<b>
</b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitC5kWYu2B7UUzhmlxgfChg0Q_kyAR8Ot5gRqtKfhhhJ81_lfQ0_p0aGW3EwZZfs91aANRK94zFwdAUhZWhlJK6WrvzqFVp_p-jEve3xhTSpLFm7sEvTqhYriAbzLzFwX_WFr8xug5H5iz/s1600/iezer+finish.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitC5kWYu2B7UUzhmlxgfChg0Q_kyAR8Ot5gRqtKfhhhJ81_lfQ0_p0aGW3EwZZfs91aANRK94zFwdAUhZWhlJK6WrvzqFVp_p-jEve3xhTSpLFm7sEvTqhYriAbzLzFwX_WFr8xug5H5iz/s320/iezer+finish.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="font-weight: bold;"> </i><i>Iezer Papusa Trail Race</i> este o cursa foarte frumoasa, cu un traseu alergabil intr-un procent foarte mare - e una dintre cele mai alergabile curse montane dintre cele 34 pe care le-am parcurs pana in prezent. Se pot scoate timpi foarte buni aici, daca se urca bine. </div>
<div style="text-align: justify;">
Organizarea este <b>impecabila</b>! Si cu asta cred ca am spus totul. Voluntari foarte activi, puncte de hidratare/alimentare exact acolo unde trebuie, informatii foarte corecte si utile primite in punctele de control, traseul marcat exemplar... ce sa mai! Am doar cuvinte de lauda pentru cei care au initiativa organizarii acestei curse care merita mult mai multa popularitate si o participare mult mai numeroasa. </div>
<div style="text-align: justify;">
Si nu doar din punct de vedere al organizarii merita asta. Zona este una spectaculoasa care trebuie cunoscuta, vazuta, strabatuta. Eu unul stiu sigur ca ma voi reintoarce anul viitor aici, cand vreau sa organizez o tura de trekking cu membrii grupului <a href="https://www.facebook.com/groups/1652950411648380/" target="_blank">"be IN shape!"</a> in acest masiv de o frumusete aparte. Asadar, recomand din tot sufletul atat participarea la oricare dintre probele din cadrul <i>Iezer Papusa Trail Race</i> cat si vizitarea zonei prin organizarea unor ture de trekking/hiking in acest masiv.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cat despre mine, in ciuda problemelor pe care le-am intampinat pe traseu, pot spune ca m-am bucurat pe deplin de aceasta experienta si mai ales de reintalnirea cu Muntii Iezer Papusa si de descoperirea unei zone a masivului care imi era necunoscuta. Sunt foarte bucuros ca am ajuns aici, ca am parcurs cei 24 km, ca am admirat peisaje care m-au incantat, ca am cunoscut oameni ce impartasesc aceleasi pasiuni ca ale mele si ca am urcat, inca o data, acolo sus, mai aproape de cer, pe cele mai inalte culmi, hranindu-ma cu liniste, maretia naturii si frumuseti inegalabile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<i>Foto credit: <b><a href="https://www.facebook.com/Tourmount.ro/" target="_blank">Iezer Papusa Trail Race fb page</a></b></i></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-71665265228701450482018-08-19T15:50:00.000+03:002018-08-19T19:22:02.697+03:00Kids Camp - Zanoaga 2018<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpgYaNWm4Wc3QwN6eAg-CVOPKPbkeR0Ug9NnVHFOq-Cl3pBYk9Ld_7gSTRV7aP5wI-axv4PQd3IpDB88RCQSd8t48E0Stla9vtjOerkKytM92jCUTztKTkG8TOhfGeabE8HMOANXHN6b-Y/s1600/IMG_20180817_103321.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpgYaNWm4Wc3QwN6eAg-CVOPKPbkeR0Ug9NnVHFOq-Cl3pBYk9Ld_7gSTRV7aP5wI-axv4PQd3IpDB88RCQSd8t48E0Stla9vtjOerkKytM92jCUTztKTkG8TOhfGeabE8HMOANXHN6b-Y/s320/IMG_20180817_103321.jpg" width="240" /></a></div>
<i><b>Date tehnice:</b></i><br />
<i>Perioada: 16-18 august 2018</i><br />
<i>Zona: Zanoaga</i><br />
<i>Participanti: Eva si Filip </i> <br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Visam de mai mult timp la momentul in care voi organiza o iesire in natura cu cei doi kinderi ai mei - Eva (7 ani) si Filip (4 ani) - in care sa experimenteze si ei viata in bivuac, cu multiplele sale valente. Anul trecut avusesera deja parte de o prima astfel de iesire numai ca acum vroiam sa o garnisesc cu mult mai multe activitati outdoor si alte aspecte care tin de supravietuirea pe munte, cu cortul. Astfel, aveam sa trecem in revista de la lucruri elementare (montarea cortului, amenajarea acestuia in interior, igiena in bivuac, prepararea hranei calde) pana la lucruri ceva mai complexe (localizare, descrierea imprejurimilor, identificarea reperelor, folosirea busolei si a binoclului/monocularului, cunoasterea elementelor de natura specifice zonei montane etc.). Si, bineinteles, pe langa toate acestea, aveam sa ne jucam mult, folosindu-ne de elementele naturale din jur.</div>
<div style="text-align: justify;">
Minivacanta pentru bugetari din 16 si 17 august mi-a oferit ocazia perfecta pentru aceasta noua experienta asa ca am organizat, ad-hoc, un kids camp pentru cei doi voinicei care au fost imediat cuprinsi de entuziasm cand au auzit ca urmeaza sa petrecem 2 zile la munte, cu cortul.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8CKvb0uL3FoRAcz6Uvj-pVfOLnBQR9gHzUJLjmU5Fm6buKtlRk-DYsPZt6uS-3uuQG3GgRNIzPtcBKuOn1R2roLQofoUAGjoxxWNjA1XG-feY3aQyL6YVHPbWRuX6-zATHCIp4pzTbVtH/s1600/IMG_20180816_171750.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8CKvb0uL3FoRAcz6Uvj-pVfOLnBQR9gHzUJLjmU5Fm6buKtlRk-DYsPZt6uS-3uuQG3GgRNIzPtcBKuOn1R2roLQofoUAGjoxxWNjA1XG-feY3aQyL6YVHPbWRuX6-zATHCIp4pzTbVtH/s320/IMG_20180816_171750.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b> <i>Ziua 1</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Am plecat din Bucuresti joi, 17 august, spre Zanoaga, pe o ruta destul de lunga si dificila avand in vedere ca drumul Dichiului (asfaltat) era inchis dupa Saua Dichiului, asa incat a trebuit sa folosesc varianta prin Moroieni. La ora 17:00 eram la Zanoaga iar bucuria micutilor era la apogeu cand au coborat din masina. Am identificat rapid un loc de cort in apropierea paraului si am inceput sa ducem bagajele la locul de campare. Montarea cortului a fost, practic, prima activitate a kids camp-ului. Fiecare a primit sarcini foarte exacte si am inceput sa ridicam adapostul de panza. Filip era responsabil cu distribuirea cuielor pentru fixare iar Eva ma ajuta la montarea betelor, apoi cu ancorarea. </div>
<div style="text-align: justify;">
A urmat o scurta gustare, binevenita dupa atata drum, montarea corului si despachetarea bagajelor, dupa care ne-am jucat cu un exercitiu de localizare. Inainte de plecare am cumparat o pereche de statii radio de emisie receptie si am inceput sa ne familiarizam cu utilizarea lor, dupa care am imaginat un scurt scenariu: unul dintre copii se ratacise si trebuia sa ma ajute cu localizarea, folosind statia de emisie-receptie. Acest lucru presupunea descrierea cat mai detaliata a imprejurimilor si furnizarea unor repere cat mai utile pentru localizare. Jocul i-a captivat imediat pe copii iar daca la Eva nu era ceva de mirare sa inceapa sa povesteasca fara oprire tot ceea ce vede in jur, nu mica mi-a fost bucuria cand l-am vazut pe Filip preocupat sa faca o descriere cat mai detaliata si ampla a tot ceea ce observa, respectiv sa vad cat de multe detalii poate suprinde din tot ceea ce il inconjoara: de la brazii de inaltimi diferite, la detalii privind cursul raului, detalii privind cladirile care se zareau in plan indepartat si cele legate de localizarea catorva corturi din imprejurimi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa exercitiul de localizare, am trecut la unul dintre jocurile obisnuite de tabara: carti. Am jucat Pacalici si Razboi iar Filip ne-a dat o lectie, batandu-ne mar la ambele jocuri. A urmat o scurta sedinta tehnica in care s-a decis prin vot sa mai ramanem o seara in plus (initial stabilisem ca ramanem o singura seara insa copiii, vazand cam care e treaba cu kids camp-ul, au venit cu ideea sa mai stam inca o seara), decizie care a fost comunicata, spre aprobare, si Elizei ;) .</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrpjGo7p_yctQHC1F0mgjJtKYHizTig5vIL-nbM-5tGIPH6iZJ03nBh3OvlIm2NhiY9ozjtklYxINrwlymREnk8By95tlcrbCZsZ9mqo-gIYPV3C5hsjiHro9d2-trWFziRO6YhWeQQVfx/s1600/IMG_20180816_192642.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrpjGo7p_yctQHC1F0mgjJtKYHizTig5vIL-nbM-5tGIPH6iZJ03nBh3OvlIm2NhiY9ozjtklYxINrwlymREnk8By95tlcrbCZsZ9mqo-gIYPV3C5hsjiHro9d2-trWFziRO6YhWeQQVfx/s320/IMG_20180816_192642.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Pregatirea cinei a fost un alt eveniment important. Fiecare a avut sarcini foarte clare in aranjarea mesei iar centrul atractiei a fost, bineinteles, <i>primus-ului</i> Butangas la care am preparat supa calda, binevenita in conditiile in care seara s-a facut racoare. Am explicat, cu aceasta ocazie, cat de important este sa ai parte de hrana calda seara, pe munte, cand e racoare si corpul va fi acumulat oboseala dupa o zi de trekking. Iar supa a avut cu atat mai mult succes!</div>
<div style="text-align: justify;">
O data cu lasarea intunericului, am hotarat impreuna sa facem o scurta excursie pana la Cabana Zanoaga, la lumina frontalelor. La Cabana am luat cate o placinta cu branza homemade (absolut delicioasa! un gust si o combinatie pe care nu le-am mai intalnit in alta parte). Acolo am discutat detaliile programului din ziua urmatoare iar pe la 21:30 am facut cale intoarsa la cort unde am pus in functiune lampasele cu lumina ambientala, unul dintre lucrurile asteptate cu multa nerabdare de catre copii. Dupa o asemenea zi, este evident ca nu am consumat prea multe baterii, micii exploratori adormind imediat, cocolositi in sacii de dormit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV-YCLboGMY0f-28RI_jxpnuf-e9oeXJBGTpZQPvYC_VsFOw7_T_p5G4eUN6gJM6Kt4j0a_5mKgQ4i-Or5ZvXUZXyEetYEg5KP1PjT1mpjvHK5ukDoUa8C06dJfdbYceYB5N0Fh3DeMBwC/s1600/IMG_20180817_103524.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV-YCLboGMY0f-28RI_jxpnuf-e9oeXJBGTpZQPvYC_VsFOw7_T_p5G4eUN6gJM6Kt4j0a_5mKgQ4i-Or5ZvXUZXyEetYEg5KP1PjT1mpjvHK5ukDoUa8C06dJfdbYceYB5N0Fh3DeMBwC/s320/IMG_20180817_103524.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b> <i>Ziua a 2-a</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Dimineata, micutii au facut ochi la scurt timp dupa rasaritul soarelui, si nu au zabovit prea mult in sacii de dormit, fiind zoriti de foame. Micul dejun a fost pregatit pe indelete, fiecare indeplinindu-si responsabilitatile distribuite. Mancarea, ca si in cazul cinei din seara anterioara nu a fost cu nimic diferita de cea pe care o foloseeam in mod obisnuit in turele de trekking cu cortul, cu exceptia rosiilor care, de obicei sunt greu de transportat. Am avut pesmet, conserva de peste, branza topita, oua si ceai cald, preparat la <i>primus</i>. Dupa ce am strans masa, ne-am pregatit de plecare cu masina spre zona Padina-Pestera unde planificasem mai multe activitati outdoor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Prima oprire a fost la Barajul Bolboci unde am povestit despre ce este aceea o hidrocentrala si cum se produce curentul electric. Am admirat peisajul, am studiat pestii care se vedeau in apa lacului, ne-am plimbat pe baraj si am cautat intrari secrete :)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_mBY9Uey3vu9MUQpinlQy-ltLr40wEDceOgsohlarNr8-uC7dBiJFz2n9rz5KivxD82CXEgk391Qfk_66Pz6dQoGvtBECB19XJ-OIcmCTXEatoyWiXHcnvAqAddFLGwQ3iEe4sZ9AK3B_/s1600/IMG_20180817_110835.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_mBY9Uey3vu9MUQpinlQy-ltLr40wEDceOgsohlarNr8-uC7dBiJFz2n9rz5KivxD82CXEgk391Qfk_66Pz6dQoGvtBECB19XJ-OIcmCTXEatoyWiXHcnvAqAddFLGwQ3iEe4sZ9AK3B_/s320/IMG_20180817_110835.jpg" width="320" /></a></div>
A doua si poate cea mai interesanta oprire a fost cea de la Turbaria Laptici - o arie protejata situata la 1-2 km de Padina (dupa ce se trece de Lacul Bolboci, pe partea stanga a drumului), care i-a fascinat de-a dreptul pe cei doi mici exploratori. A trebuit sa explic in detaliu ce este aceea o "blastina" (mlastina n.m.), sa studiem impreuna muschiul de turba, sa identificam toate plantele din perimetru, dintre cele descrise pe panourile informative si sa povestim despre cum a fost construit tot podetul din lemn pe care se poate vizita rezervatia, podet care, el in sine, a fost o mare atractie.<br />
De la turbarie am pornit spre Padina unde ne-am oprit si am pus paturica pe malul raului. Aici ne-am jucat de toate: de la frisbee si jocuri cu mingea, la jocurile de carti la care Filip, ca si cu o zi inainte, ne-a batut fara drept de apel. Si cum, dupa atata joaca, micilor aventurieri li s-a facut foame, am pornit spre Pestera si ne-am oprit la Pensiunea Octavian unde am luat pranzul. dupa care am mai zabovit putin pentru ca, intre timp, afara incepuse sa ploua. Dupa ploaie am plecat de la Octavian si am facut un scurt popas neasteptat in apropiere de Padina, ca sa studiem o multime impresionanta de broscute cu dimensiuni de maxim 2 cm care se deplasau sarind in sincron spre bucuria de nedescris a Evei si a lui Filip care nu se mai saturau studiindu-le si urmarindu-le.<br />
Dupaamiaza ne-am intors la cort unde am jucat "Rece/Cald". Fiecare dintre noi ascundea cate un obiect printre brazi sau folosind alte elemente de relief iar ceilalti trebuiau sa gaseasca acel obiect, fiind ghidati de indicatiile "rece/cald" ale celui care ascunsese obiectul, indicatii care erau, bineinteles, transmise prin intermediul statiilor radio de emisie/receptie. Culmea este ca tot Filip a fost cel care mi-a dat cele mai mari batai de cap, fiind foarte inspirat in alegerea locurilor in care ascundea obiectul. Aici Eva s-a dovedit a fi cea mai buna cautatoare iar Filip, cum am spus, cel mai bun ascunzator.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi10UsSmLvJqzmnOKaOkqlhMQP1XK-d9Cbip4MvI9QqEyUA91OmGjpxffd-pTY-ooqgUjiaNb74zau7jFN8ID1My1BxNNqATcBI99KgqHJ3mY2VzVDHF3gNXdg3ltR2GGjVhRjYoJPARYIm/s1600/IMG_20180817_103246.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi10UsSmLvJqzmnOKaOkqlhMQP1XK-d9Cbip4MvI9QqEyUA91OmGjpxffd-pTY-ooqgUjiaNb74zau7jFN8ID1My1BxNNqATcBI99KgqHJ3mY2VzVDHF3gNXdg3ltR2GGjVhRjYoJPARYIm/s320/IMG_20180817_103246.jpg" width="320" /></a></div>
Dupa "Rece/Cald", am trecut la un nou exercitiu de observare si descriere a mediului inconjurator, folsind, de aceasta data, monocularul pe care l-am avut la noi. Alegeam cate un obiectiv si fiecare trebuia sa identifice cat mai multe detalii ale acelui obiectiv pe baza observatiei prin intermediul monocularului.<br />
Dupa joc, am fost iar la Cabana Zanoaga pentru o gustare (aceeasi placinta cu branza care a facut senzatie in seara precedenta) insa am continuat sa observam peisajul cu monocularul. Mai mult, pentru ca cerul se acoperea treptat de nori grei, am observat spectacolul naturii generat de apropierea ploii. Cand mi-am dat seama ca venirea ploii este iminenta, am pornit inapoi, catre cort, pentru a ne adaposti.<br />
La scurt timp de la intrarea in cort, a inceput ploaia. O ploaie torentiala, puternica, insotita de tunete si fulgere. In cortul nostru insa era o adevarata petrecere. Muzica, agitatie, dans, alergatura... o atmosfera cu adevarat incendiara. Ploaia de afara mi-a dat ceva emotii in momentul in care mi-am dat seama ca sub cortul nostru se formase o balta care crestea in dimensiuni pe masura ce ploaia nu contenea sa se opreasca. Apa iesea in valuri de sub cort, formandu-se un izvor insa, din fericire, nu depasea in inaltime marginile suprafetei de nylon care facea fata foarte bine torentului de dedesubt. De altfel, tot cortul (Aprenaz Family4) s-a comportat foarte bine pe tot parcursul precipitatiilor, neumezindu-se absolut deloc in interior. Am iesit, la un moment dat, afara, incercand sa improvizez un sant pe o latura a cortului, cu ajutorul lopetii Lineman, pentru a evita inundarea cortului insa, din fericire, ploaia incepuse sa scada in intensitate. Am reintrat in cort unde, in scurt timp, Filip a adormit la mine in brate, rapus de oboseala dupa o zi intreaga de agitatie. Era ora 7 p.m. si mi-am dat seama ca nu avea sa se mai trezeasca pana a doua zi dimineata.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuwxUoNPklOg3GzX-N4XdK7IcbqA8hGCV3Ppm92s7dUOb55q2HJrrZ1epj-lsyzRF9qxwlkBBNs17tb1XsOv8kEJ_FeCB_b13gMIaChGov484MDRWq4UqU5y-y7dBYL05u4KiEhy36xfOn/s1600/IMG_20180817_145816+%25281%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuwxUoNPklOg3GzX-N4XdK7IcbqA8hGCV3Ppm92s7dUOb55q2HJrrZ1epj-lsyzRF9qxwlkBBNs17tb1XsOv8kEJ_FeCB_b13gMIaChGov484MDRWq4UqU5y-y7dBYL05u4KiEhy36xfOn/s320/IMG_20180817_145816+%25281%2529.jpg" width="240" /></a></div>
Mult dupa ora 8 p.m., cand ploaia s-a oprit complet, am iesit afara si am pregatit cina impreuna cu Eva. Piure instant si peste conservat a fost meniul pe care Eva l-a apreciat foarte mult, mai ales ca a fost o noua masa calda iar racoarea de afara era cu mult mai "crancena" decat cea din seara precedenta. De aceasta data am mancat la lumina lampasului si am stat destul de mult la povesti cu Eva care era fascinata de tot ceea ce se intampla, de conditiile in care luam cina, de ceata care incepuse sa se ridice, de tot ceea ce facusem in acea zi si de multe altele. Am depanat amintiri legate de aventurile mele pe munte si m-a pus sa-i promit ca vom face impreuna multe ture de trekking, ca vom merge pe traseele despre care i-am povestit si ca-i voi oferi si ei experientele pe care le-am trait eu in nenumaratele ocazii in care am fost pe munte. "<i>In sfarsit, incep sa am si eu amintiri pe care sa le pot povesti copiilor mei cand voi fi mare!</i>" a fost o afirmatie a ei, ca o concluzie a intregii zile, care m-a emotionat foarte mult.<br />
Dupa masa ea a intrat in cort iar eu am ramas sa strang iar la ora 9 si jumatate p.m., cand am intrat si eu, micutii exploratori erau amandoi in lumea viselor, afundati in sacii de dormit.<br />
A fost o seara dar mai ales o noapte foarte rece, umeda si cetoasa, in care m-am trezit de multe ori ca sa verific daca Eva si Filip sunt bine inzolati in sacii lor, mai ales ca Filip statea mai mult cu manutele pe afara si ii erau foarte reci. Cei doi au dormit neintorsi pana spre ora 8 dimineata cand Filip a facut ochi si primul lucru pe care l-a spus dupa aceea a fost: "Tati, noi cand mancam?". <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhugFDhCE609KGzElpkz78qdQaDKbV6Nfdzf6RFxrZ9dd-G5k_vIjhenlWRNUyXD1P1tK6FJYVVijztzRXnOJirwtUcgP_MGGSTizvRRpWcoxD0mRi7yTLSQI0_BZ5P1dfh-2qy9brSTg2M/s1600/IMG_20180817_103300.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhugFDhCE609KGzElpkz78qdQaDKbV6Nfdzf6RFxrZ9dd-G5k_vIjhenlWRNUyXD1P1tK6FJYVVijztzRXnOJirwtUcgP_MGGSTizvRRpWcoxD0mRi7yTLSQI0_BZ5P1dfh-2qy9brSTg2M/s320/IMG_20180817_103300.jpg" width="320" /></a></div>
<i> <b> Ziua a 3-a</b></i><br />
Toata dimineata zilei de vineri, dupa micul dejun, ne-am ocupat-o cu stransul cortului si al bagajelor. Undeva spre ora 11 aveam totul impachetat si bagat in portbagaj si, la cererea micutilor mei, am plecat din nou spre Turbaria Laptici unde am organizat o mica tura de aventura. Fiecare a pornit pe un alt traseu si foloseau statiile radio pentru comunicare si localizare reciproca. Apoi am pornit din nou spre Pestera unde Eva isi dorea sa parcurga traseul de aventura pe care il descoperisem acolo cu o zi inainte. Din pacate, complexul de aventura era inchis asa ca am mai dat drumul la o joaca cu mingea si frisbee-ul, apoi am pornit intr-o scurta plimbare prin imprejurimi. Dupa plimbare, ne-am retras dinnou la pensiunea Octavian unde eu mi-am luat o ultima cafea iar cei mici cate un nectar de fructe si am admirat, de pe terasa, cerul care se acoperea iar cu nori amenintatori, de ploaie. Undeva dupa ora 14:00 ne-am urcat in masina si am pornit spre casa, cu regretul ca totul s-a terminat dar cu speranta ca vom repeta, cat mai curand aceasta experienta.<br />
<br />
Aceasta a fost povestea unui "kids camp" foarte reusit, in care entuziasmul copiilor a fost absolut molipsitor. Am reusit, pentru prima data dupa mult timp, sa ma bucur din nou de lucruri foarte marunte si aparent neinsemnate, a caror importanta si spectaculozitate am reusit sa o redescopar doar prin ochii copiilor mei. Am ras cu pofta de glumele surprinzatoare ale lui Filip si la farsele inspirate ale Evei, am cautat raspunsuri la intrebari absolut neasteptate, am studiat in detaliu lucruri atat de marunte cum ar fi un gandacel cu antene lungi, broscutele minuscule, muschii de turba, scandurile din podetul amenajarii din turbarie, pietricelele de pe barajul Bolboci, firele de iarba si multe, multe alte lucruri care s-au dovedit a fi cu mult mai interesante si complexe decat le-as fi considerat inainte sa fiu asaltat cu intrebari despre ele. Am trait o experienta la care am visat mult timp si pe care imi doresc din suflet sa o repet cat mai des cu putinta, multi ani de acum incolo, pana cand vor porni ei singuri pe carari si in aventuri. E o experienta pe care imi doresc sa o retraiesc dar pe care o recomand din suflet si tuturor celor care au copii sau care nu au dar pot petrece timp in preajma acestora, intr-un cadru de tipul celui oferit de un kids camp in natura.<br />
<br />
Iata si jurnalul video al kids camp-ului, realizat impreuna cu Eva si Filip pe parcursul desfasurarii acestuia:<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<iframe allowfullscreen="" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/ZYZx8-xIr_g/0.jpg" frameborder="0" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/ZYZx8-xIr_g?feature=player_embedded" width="320"></iframe></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-59082892318868298182018-08-15T19:26:00.000+03:002018-08-16T10:22:18.493+03:00Tura de trekking pe abruptul nordic al Bucegilor<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8ek_0JpddUuJJLB8zvlVbsvOSsBbPVDalltPrOxobRNNzDYghaBIyDwiHCmCvIfvLAp0N1sLoepb0Iwk1YSOoHkOh80ZHs8kYsMTmqI8phO9j-a-hB2XWvpv1HlAhiZQLFwe3Z63lWcNv/s1600/malaiesti.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8ek_0JpddUuJJLB8zvlVbsvOSsBbPVDalltPrOxobRNNzDYghaBIyDwiHCmCvIfvLAp0N1sLoepb0Iwk1YSOoHkOh80ZHs8kYsMTmqI8phO9j-a-hB2XWvpv1HlAhiZQLFwe3Z63lWcNv/s320/malaiesti.jpg" width="240" /></a></div>
<i><u>Date tehnice</u>: </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Traseu:</b> Gura Diham - Poiana Izvoarelor - Pichetul Rosu - La Prepeleac - Piciorul Bucsoiului - Braul Caprei - Valea Malaiesti - Hornul Mare - Vf. Omu - Valea Cerbului - Gura Diham</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Distanta:</b> aprox. 27 km</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Diferenta de nivel:</b> 1990 m D+</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Timp de parcurgere:</b> 12 ore 30 min.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ideea unei ture de trekking pe abruptul nordic al Bucegilor imi incoltise in minte de mai mult timp insa nu ma decisesem exact asupra traseului. Pana la urma, mi l-am creionat in minte si nu am mai asteptat decat ocazia de a-l parcurge. Aveam in minte sa cuprind intr-o singura tura tot ce are abruputul nordic mai frumos: Bucsoiu, Braul Caprei, Hornul Mare, Culmea Tiganesti cu Sfinxul Scarii, Padina Crucii, Malaiesti si intoarcere in Gura Diham prin Diham. O tura destul de lunga, cu o distanta pe care o estimam undeva la 30 km (pe urma mi-am dat seama ca, de fapt, depaseste probabil aceasta lungime).</div>
<div style="text-align: justify;">
Am anuntat evenimentul pe pagina Grupului "be IN shape!", pentru data de 12 august, dorind sa impart cu mai multi bucuria si frumusetea unei asemenea experiente dar nu s-a inscris decat Irina initial, insa pana la urma am plecat in aceasta tura cu Georgiana, Gabi Braga si cu Dan (un participant ad-hoc pe care l-am cunoscut abia la startul turei). Niciunul dintre ei nu mai fusese pe acest traseu, niciunul nu era cu prea multa experienta montana. Ma bazam insa, cel putin in ceea ce-i priveste pe Gabi si pe Geo, pe forma lor fizica dobandita la Orele de miscare ale grupului nostru, cat si la competitiile de triatlon la care ei obisnuiesc sa participe.<br />
<br />
<a name='more'></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPVZfvKL7wENF50YN5Yh_Nn0oXleTtYphUIjpFadYIR9iWspZRv0dU-UPL4d_Pi2sWJh0nNEV1wfBv1X_TMOUk1su_2hPW7vjtPETxZohfA0NiJP0GKH8Sq8d8KG0bKeczp5T9vx8ejJ7-/s1600/prepeleac.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPVZfvKL7wENF50YN5Yh_Nn0oXleTtYphUIjpFadYIR9iWspZRv0dU-UPL4d_Pi2sWJh0nNEV1wfBv1X_TMOUk1su_2hPW7vjtPETxZohfA0NiJP0GKH8Sq8d8KG0bKeczp5T9vx8ejJ7-/s320/prepeleac.jpg" width="240" /></a></div>
Incarcati cu nerabdare si entuziasm, am plecat - eu si Gabi - duminica dimineata, la ora 5, din Bucuresti. Combinatia de lipsa de somn cu statul in dreapta soferului a facut sa atipesc minute bune pe drum, insa asta mi-a prins bine pentru ca ma simteam in forma in momentul in care am ajuns la Gura Diham, putin dupa ora 7:00. Nu dupa mult timp a ajuns acolo si restul grupului, adica Geo si Dan iar la ora 8:00 am pornit pe traseul spre Poiana Izvoarelor - primul reper din traseul nostru.<br />
Prima pauza am luat-o la Poiana Izvoarelor, acolo unde eu mi-am incarcat si recipientele cu apa pentru ca urma sa nu mai gasim asa ceva pe parcursul celei mai mari parti de traseu. Apoi ne-am continuat drumul spre Pichetul Rosu si de acolo spre Prepeleac de unde urma sa escaladam o buna parte din Bucsoiu.<br />
<br />
Urcusul pe Bucsoiu a fost, asa cum ma asteptam, lent si anevoios, cu portiuni tehnice si teren dificil, la fel cum il stiam dintotdeauna. Pe piciorul Bucsoiului am facut, la un moment dat, o pauza mai mare cand am iesit un pic din traseu si ne-am dus pe o creasta mai ingusta ca sa admiram peisajul de acolo. Spre bucuria tuturor, acolo am gasit si flori-de-colt care au avut parte de o adevarata sesiune de shooting. Dupa minute bune de repaus, ne-am reluat drumul pe creasta Bucsoiului, pana la intersectia cu traseul prin Braul Caprei de unde ne-am lasat pe versantul vestic al acestuia, spre Caldarea a 2-a glaciara a Vaii Malaiesti. Traseul acesta prin Braul Caprei l-am mai parcurs o singura data in viata mea, in urma cu mai bine de 10 ani, si ramasesem cu amintiri foarte placute legate de peisajele pe care le ofera, amintiri care nu mi-au fost inselate, mai ales ca am avut parte si de o vreme foarte buna, asa cum indicasera si prognozele meteo.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOTomBVJR1KrlXNW3F4rQFxZMlHcXvAcM6ez51lAdG6O-3croBgzF6G7o7EdwKnKS-B-m7maDes5O16UVlTDSjLMPWkYhCoGwGTQHzne6yuYUnxXNv49CFzh0JQvDOm0KRTfMCpvIAyAO4/s1600/braul+caprei.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOTomBVJR1KrlXNW3F4rQFxZMlHcXvAcM6ez51lAdG6O-3croBgzF6G7o7EdwKnKS-B-m7maDes5O16UVlTDSjLMPWkYhCoGwGTQHzne6yuYUnxXNv49CFzh0JQvDOm0KRTfMCpvIAyAO4/s320/braul+caprei.jpg" width="320" /></a></div>
Din caldarea a 2-a a Bucsoiului, am pornit fara prea mult entuziasm (eu) spre Hornul Mare Malaiesti, dat fiind faptul ca am realizat ca sarisem bine din programul pe care mi-l propusesem pentru acea zi. Hornul a fost mai greu de escaladat acum, vara, decat in urma cu 2 ani cand am participat la "Transylvania 30K" si l-am urcat pe zapada, cu snow line-urile in picioare. Terenul foarte inclinat, pietros si alunecos ingreuna mult inaintarea si ne-a solicitat destul de mult asa incat, atunci cand am ajuns in Saua Hornului, eram toti destul de obositi. A urmat o pauza ceva mai lunga in care am stat sa calculam sansele de a mai ajunge pe lumina in Gura Diham, urmand traseul pe care ni-l propusesem pentru acea zi: Culmea Tiganesti, Lacul Tiganesti - Padina Crucii - Malaiesti - Diham - Gura Diham. Era ora 15:30 si mi-am dat seama ca numai la un ritm de cursa montana ar mai fi fost posibil sa ajungem inainte de lasarea intunericului in parcarea din Gura Diham, asa incat am decis acolo schimbarea traseului: Cabana Omu - Valea Cerbului - Poiana Costilei - Gura Diham.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaefueUgSGldCR-UN8mw52Hnf1ISFrYQm7onl8hZESa8oM8N9j-JpxCl-qklOWD3bM-jyf3cJpTG0_8nVznBQJuXjHo5u_L7ELVlI-lzdMNG_mwM3QMHjIJMa12mN9EIivqVlSojm9ujov/s1600/capra.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaefueUgSGldCR-UN8mw52Hnf1ISFrYQm7onl8hZESa8oM8N9j-JpxCl-qklOWD3bM-jyf3cJpTG0_8nVznBQJuXjHo5u_L7ELVlI-lzdMNG_mwM3QMHjIJMa12mN9EIivqVlSojm9ujov/s320/capra.jpg" width="240" /></a></div>
La Cabana Omu am facut un popas ceva mai lung pentru ca nu puteam rata sansa de a ma delecta cu celebra ciorba de legume de acolo. La ora 17:30 am parasit Cabana si am inceput sa coboram prin Valea Cerbului, ultimul segment al traseului nostru din acea zi. O coborare interminabila, parcursa cu grija de a nu ne apuca intunericul prin padure. Cu toata preocuparea noastra de a ajunge pe lumina la baza, nu am putut sa nu pierdem minute bune pentru a admira si fotografia caprele negre coborate in traseul turistic, de care am reusit sa ne apropiem chiar si la cativa metri. Pareau mult prea obisnuite cu prezenta oamenilor si nu aveau decat grija de a pastra o anumita distanta de siguranta intre ele si noi, fara insa sa se sperie ori sa o ia la fuga.<br />
<br />
Dupa Poiana Costilei, ne-am agitat putin ca sa gasim scurtatura catre Gura Diham, pe care se alearga la cursa montana "Marathon 7500" si care ne-ar fi scutit de vreo 3-4 km in plus, dintre care vreo 2 pe asfalt. Din fericire, a fost usor de gasit intrucat marcajul se pastrase de la ultima cursa asa ca am pornit intr-o coborare destul de accentuata, pe care nu m-am putut abtine sa nu si alerg putin, in amintirea celor doua curse la care am participat aici in anii trecuti. La final, a trebuit sa traversam paraul din Gura Diham, prin apa pentru ca nu mai exista podet, asa ca ne-am racorit picioarele dupa cele 12 ore si jumatate de traseu. Eram toti obositi insa bucurosi ca terminasem pe lumina o tura dificila si lunga dar care ne-a oferit peisaje incredibile, asa cum numai pe abrupturile nordice ale Bucegilor poti vedea.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis2_B3vQ32doSoBfzSnsYk-BTwnX1V_8tfy9oo9XyT9ixkPj-8msrc6mLP_L6iE1ooNzhaaCAGzTg_WeROOOV3QoSaDgJU55DuTP2tcAN-TU5p68Esbd4-ZRzFsueoYgSa7fVSGrvMQI9o/s1600/trio+beinshape.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis2_B3vQ32doSoBfzSnsYk-BTwnX1V_8tfy9oo9XyT9ixkPj-8msrc6mLP_L6iE1ooNzhaaCAGzTg_WeROOOV3QoSaDgJU55DuTP2tcAN-TU5p68Esbd4-ZRzFsueoYgSa7fVSGrvMQI9o/s320/trio+beinshape.jpg" width="320" /></a></div>
Am ramas cu un oarecare regret legat de faptul ca nu am revazut culmea Tiganesti si nu am mai trecut nici pe la cabana Malaiesti de unde, cand eram in drumul spre Prepeleac, se retrageau muntzomani cu chitari in spate (marturie a ceea ce se intamplase acolo sambata seara) insa mi-am propus ca, urmatoarea tura in care voi mai avea ca obiectiv abruptul nordic, sa o fac doar stand cu cortul cel putin o noapte, la Malaiesti, astfel incat sa ma bucur si seara de atmosfera de la Cabana, dar sa parcurg si pe indelete si fara sa ma grabesc, tot ceea ce imi doresc sa vad in aceasta parte mai putin umblata dar foarte spectaculoasa a Bucegilor.<br />
<br />
Pe de alta parte, am ramas si cu satisfactia enorma de a fi adus aici, in aceste locuri atat de apropiate de sufletul meu, oameni care merita sa le vada si care stiu sa se bucure de ele la fel de mult ca si mine: Geo si Gabi Braga. Pentru ei, aceasta este, probabil, una dintre experientele montane de referinta de acum incolo, care stiu ca le-a starnit interesul si dorinta de a merge si in alte ture de trekking, in viitor. </div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-23555923906693149202018-07-20T14:35:00.002+03:002018-07-20T14:35:18.837+03:00Betele de trekking - necesitate sau moft?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6d3PiKlBVnzPWxN7nCUXh_bTHfA0c1k3rrLmsHl2_urzOiCerCTB1OHTyYFzvAkOtQ_L9bovnI-gmSjOZcBX5AwEtvGohSMpQRa30LWMwEiPberqvPDKuSaYdg1J4H-y93fbaFC3tZIjM/s1600/Carbon-fiber-and-aluminum-trekking-poles.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="547" data-original-width="820" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6d3PiKlBVnzPWxN7nCUXh_bTHfA0c1k3rrLmsHl2_urzOiCerCTB1OHTyYFzvAkOtQ_L9bovnI-gmSjOZcBX5AwEtvGohSMpQRa30LWMwEiPberqvPDKuSaYdg1J4H-y93fbaFC3tZIjM/s320/Carbon-fiber-and-aluminum-trekking-poles.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i> "Lunga" mea experienta cu betele de trekking</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Am vazut tot mai des, in ultimii ani, foarte multi utilizatori ai betelor de trekking, mai ales la cursele de alergare montana. Si nu doar ca am vazut, ci chiar eu ma numar printre cei care utilizeaza acest accesoriu si nu doar la curse, ci la orice tura de trekking. Dar pentru ca nu au fost putine cazurile in care, uitandu-ma la cei care le detin, mi-am dat seama ca sunt persoane care nu stiu exact cum sa le utilizeze (ba chiar unii par ca mai mult se incurca de ele decat sa le fie de vreun folos), m-am gandit ca nu ar fi lipsit de sens sa scriu un articol despre rolul, importanta si conditiile utilizarii acestui accesoriu de catre trekkeri si alergatorii montani, raportandu-ma la propria mea experienta. Departe, insa, de mine ideea de a-mi aroga vreo calitate de expert in aceasta materie; vreau doar sa-mi impartasesc propria experienta si propriile concluzii, lasand la latitudinea voastra, a celor care cititi, sa apreciati importanta sau utilitatea informatiilor pe care le veti regasi aici. Si m-as bucura tare mult daca acest articol al declansa chiar o dezbatere in care sa fie expuse si experientele sau informatiile detinute de alti utilizatori ai betelor de trekking, care sa ne ajute pe toti sa intelegem mai bine cum pot fi folosite intr-un mod cat mai eficient.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu personal am folosit prima data betele de trekking in cursa de la <a href="http://jog-and-run.blogspot.com/2016/04/brasov-marathon-2016-un-alt-vis-implinit.html#more" target="_blank">Brasov Marathon (trail running, proba lunga) din aprilie 2016</a>. Iata ce spuneam, la acel moment, in legatura cu aceasta experienta:</div>
<blockquote class="tr_bq" style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #6c6c6c; font-family: "arial" , "tahoma" , "helvetica" , "freesans" , sans-serif; font-size: 13px;">"Pentru prima dată într-o cursă montană foloseam bețele și trebuie să recunosc faptul că am simțit imediat avantajul pe care acestea îl oferă la urcare, încă de când am intrat pe Drumul serpentinelor, către Tâmpa. Nu doar că puneam mai puțină presiune pe picioare, transferând o parte din efort pe brațe, dar acestea m-au ajutat să-mi păstrez trunchiul într-o poziție verticală care mi s-a părut mult mai confortabilă întrucât a scăzut presiunea pe zona lombară și pe glutei dar mi-a ușurat foarte mult și respirația. În felul acesta am ajuns pe coama Tâmpei mult mai puțin obosit decât în urma cu un an când urcam pe același traseu în cadrul probei de semimaraton"</span></blockquote>
<div style="text-align: justify;">
De atunci - adica de 2 ani incoace - nu a mai existat, practic, tura sau cursa montana in care sa-mi lipseasca betele. Eu le consider ca fiind necesare (indispensabile chiar), in proportie directa cu lungimea si dificultatea traseului care trebuie parcurs, plecand chiar de la acea prima constatare dupa prima ocazie in care le-am folosit, insa numai sub conditia utilizarii lor in mod corect si eficient.<br />
<br />
Dar hai sa vedem cateva...<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9QcmHeJGrAnFt2w9USy3HzkJ3ufHsZjaY1l4v0U6ORYvDdFDAETfb4p4DUVTJosymFwehwK_61LS6GZ4tq9JyY7rl8k3xeD_unp29mkh6I-O6E5PjR7MCh0wyab-8DNN8JOMFGJFhY6ss/s1600/mountainsmith-pinnacle-trekking-poles.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1500" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9QcmHeJGrAnFt2w9USy3HzkJ3ufHsZjaY1l4v0U6ORYvDdFDAETfb4p4DUVTJosymFwehwK_61LS6GZ4tq9JyY7rl8k3xeD_unp29mkh6I-O6E5PjR7MCh0wyab-8DNN8JOMFGJFhY6ss/s320/mountainsmith-pinnacle-trekking-poles.jpg" width="320" /></a></div>
<b><i> ...detalii tehnice ale betelor de trekking</i></b><br />
<i style="font-weight: bold;"> </i>Betele pot fi cu <b>lungime fixa </b>sau cu<b> lungime variabila, pliabile sau telescopice</b> (compuse din 2-3 segmente). De departe, cele mai multe avantaje le prezinta cele cu lungime variabila pentru ca pot fi oricand reglate in functie de nevoile utilizatorului si pot fi, de asemenea, "stranse" atunci cand nu este necesara utilizarea lor, ocupand foarte putin loc in sau pe rucsac. Pentru a fi<b> reglate la o lungime optima</b>, se aplica o formula matematica extrem de simpla: inaltimea posesorului X 0,7. De exemplu, pentru o persoana care are inaltimea de 175 cm, lungimea betelor va fi de 122,5 cm (175 X 0,70 = 122,5). Aceasta lungime insa poate varia in functie de inclinatia terenului pe care va deplasati. Astfel, pe coborare, este recomandabil sa fie mai lungi cu pana la 5 cm fata de lungimea standard calculata conform formulei de mai sus, iar pe urcare sa fie cu pana la 5 cm mai scurte.<br />
Un alt aspect de interes il reprezinta materialul din care sunt confectionate betele: <b>aluminiu </b>sau <b>carbon</b>. Cele din aluminiu sunt ceva mai grele (500-600 grame) se pot indoi usor insa sunt foarte rezistente la rupere. Cele de carbon sunt ceva mai usoare (350-500 grame), sunt mai elastice, absorb mai usor socurile, dar sunt mai vulnerabile la rupere.<br />
Betele de trekking au cateva <b>accesorii</b> a caror importanta nu este intotdeauna suficient de bine cunoscuta:<br />
- <b>chingile </b>sau <b>curelusele</b>: au un rol foarte important in fixarea manerului in mana. In lipsa acestora, manerul batului trebuie "strans" mai tare in palma. Totusi, eu personal nu recomand utilizarea chingii in alergarea montana sau pe coborarile abrupte pentru ca, in cazul unei cazaturi/alunecari, imposibilitatea indepartarii imediate a batului din mana poate genera accidentarea utilizatorului;<br />
- <b>rozetele</b> si <b>protectiile pentru varfuri</b>: betele au varfuri ascutie insa acestora li se pot atasa oricare dintre accesoriile mentionate. <b>Rozetele</b> sunt destinate utilizarii betelor pe zapada si au rolul de a preveni infigerea adanca a betelor in zapada, lucru care afecteaza deplasarea si poate chiar, in anumite conditii, sa genereze accidente sau ruperea betelor. <b>Protectiile </b>sunt, de asemenea, necesare atunci cand utilizam betele pe suprafete foarte dure (pe piatra, de exemplu). Ele au o suprafata mare de contact cu solul, asigurand aderenta, si protejeaza varful metalic care se poate rupe sau deteriora foarte tare prin lovirea permanenta de piatra. Va pot spune ca, de utilitatea acestor accesorii, m-am convins in nenumaratele ocazii in care am folosit betele. La Transylvania 100, de exemplu, pe ascensiunea prin hornurile Malaesti unde exista strat de zapada, pana sa pun rozetele, betele mi se infigeau pana la jumatate in aceasta, context in care nu doar ca nu ma mai foloseam de ele, ci chiar ma chinuiam, de fiecare data, sa le "smulg" din zapada. Dupa ce am pus rozetele, nu am mai avut niciun fel de problema si mi-au asigurat o inaintare cu mult mai rapida decat a celorlalti concurenti care nu aveau bete de trekking si intampinau probleme de aderenta a incaltamintei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Un alt aspect tehnic important il reprezinta, in cazul betelor telescopice, <b>sistemul de blocare</b>. Cele mai des intalnite sisteme de blocare la betele vazute de mine, au fost <b>FlickLock</b> si <b>prin insurubare. </b>Desi eu folosesc, momentan, bete dotate cu sistemul de blocare prin insurubare, le consider mult mai viabile pe celelalte intrucat blocarea se efectueaza mult mai rapid, este mai sigura (la "insurubare" mi s-a intamplat sa ma trezesc, pe traseu, ca unul dintre bete devenise mai scurt datorita desurubarii lente), si sistemul este mult mai viabil ("insurubarea" prezinta un risc de defectare mai ridicat), dar este si mai scump, evident.<br />
Nu in ultimul rand, este important materialul din care sunt confectionate <b>manerele</b>: plastic, cauciuc, pluta sau burete/spuma, ultimele doua tipuri fiind mult mai recomandabile, desi eu folosesc bete cu maner de cauciuc (dar si manusi).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Tehnica utilizarii betelor de trekking</i></b><br />
<i style="font-weight: bold;"> </i>In cazul in care ati decis ca vreti sa utilizati betele in turele de trekking, hiking sau in cursele de trail, este important sa stiti si cum anume o veti face. Eu personal am identificat vreo 4 tehnici pe care le utilizez in mod frecvent: 2 pentru urcare si 2 pentru coborare.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOQBELoCrx4LeC2VtCw05pzt5z6pakIAv4cvfkapqFGdt00hczHB6ywQAvCFBff-CaICBfZQ0p0QtZsWUCGftgQkf9zlTu78HbLG0mvFndnK-d_nfgx390P87PHQld0L8pYTQGaJcvHkdJ/s1600/uomo-nordic-walking_web-300x297.gif" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="297" data-original-width="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOQBELoCrx4LeC2VtCw05pzt5z6pakIAv4cvfkapqFGdt00hczHB6ywQAvCFBff-CaICBfZQ0p0QtZsWUCGftgQkf9zlTu78HbLG0mvFndnK-d_nfgx390P87PHQld0L8pYTQGaJcvHkdJ/s1600/uomo-nordic-walking_web-300x297.gif" /></a></div>
<b><i> Pe urcare</i></b>, tehnica difera in functie de conformatia terenului si inclinatia pantei. Astfel:<br />
- <b>pe pante de inclinatie mica sau/si fara obstacole</b>, utilizez tehnica clasica din nordic walking: mana si picior opus. Varful batului se sprijina pe sol pe linia varfului piciorului opus care paseste in fata. Ce este insa important la aceasta metoda de deplasare, este tipul de efort executat de brat. Proiectia pe sol a pumnului care tine manerul trebuie sa fie in fata punctului de sprijin al batului pe sol iar mana <u>impinge</u> batul catre inapoi in timp ce piciorul de pe partea mainii se deplaseaza catre inainte. Asadar, senzatia generala, la nivelul bratelor trebuie sa fie aceea ca ma imping in ele. Imping bratele catre inapoi si in felul acesta ma propulsez catre inainte. Astfel, preiau o parte din sarcina fizica specifica muschilor glutei care fac fix acelasi lucru in deplasare: imping corpul catre inainte. Aceasta tehnica asigura o viteza sporita in deplasare si are avantajul posibilitatii mentinerii unui ritm ridicat si constant pe o distanta lunga. Este metoda care mie, cel putin, mi-a permis la cursele lungi la care am participat, sa depasesc, pe portiunile care se preteaza pentru aplicarea sa, multi concurenti fara bete de trekking si care erau nevoiti sa faca pauze dese in alergare datorita efortului presupus de parcurgerea diferentelor pozitive de nivel. Iar acest efect este obtinut concomitent cu diminuarea presiunii exercitata de efort asupra trenului inferior, fapt de natura sa asigure prelungirea duratei efortului presupus de deplasarea in regim de anduranta.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0-L9H0DDx1p4_frUeWqhpaOjLpG-h3NhsecLAJLMV2dH9eU7J7ehniNnsP0dijtMfLjnZZhIkPDY7R5gaWJ6MZYdLDJ_fVasdaHOfHksyo_TNBNYxsjwADzJE1dX956xOmBhirpckJqQl/s1600/trekking+poles+tehnique.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="355" data-original-width="355" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0-L9H0DDx1p4_frUeWqhpaOjLpG-h3NhsecLAJLMV2dH9eU7J7ehniNnsP0dijtMfLjnZZhIkPDY7R5gaWJ6MZYdLDJ_fVasdaHOfHksyo_TNBNYxsjwADzJE1dX956xOmBhirpckJqQl/s320/trekking+poles+tehnique.jpg" width="320" /></a></div>
- <b>a doua tehnica utilizata</b> pe urcare se preteaza pentru <b>pante cu inclinatie mai mare si pentru teren accidentat</b>, cu multe obstacole, care nu permite cursivitate in deplasare si ritmicitate in efectuarea pasilor, consta in plasarea simultana a betelor in fata si este de preferat ca linia care uneste varfurile betelor sa fie pozitionata inaintea locului unde urmeaza sa pasim. Miscarea executata de brate trebuie sa fie aceea de <u>tragere</u>. Ma trag in brate, trag corpul catre punctul de sprijin al betelor pe sol.<br />
Obervati, asadar, ca efortul bratelor in cazul celor doua tehnici descrise mai sus, este diferit. Daca, in primul caz, ma imping in brate iar acestea actioneaza alternativ, in cel de-al doilea caz ma trag in brate iar ele actioneaza simultan. Aceasta a doua tehnica scade mult din presiunea exercitata asupra muschilor cvadricepsi, in principal, dar si a gluteilor si permite, la fel ca si prima tehnica, o parcurgere mult mai rapida si neintrerupta, a unei diferente pozitive de nivel. De asemenea, compenseaza in mod substantial eventualele probleme de aderenta la urcare pe un teren alunecos, respectiv nevoia de a ne "apuca' de diferite obiecte din natura pentru a depasi un astfel de pasaj cu o suprafata neaderenta. Totusi este de remarcat ca efortul exercitat de brate in aceasta a doua situatie este mult mai mare si, de asemenea, reclama utilizarea cureluselor/chingilor pentru a degreva cat mai mult efortul muschilor antrebratelor, generat de necesitatea strangerii cu mult mai multa forta, a manerelor betelor.<br />
<br />
<i style="font-weight: bold;">Pe coborare</i>, eu personal am utilizat betele in special in cazul coborarilor abrupte, mai ales daca exista probleme de aderenta (pietris, grohotis, umezeala). Totusi, ca si in cazul urcarilor, am identificat, si in aceasta ipoteza, doua metode de folosire a betelor, in functie de aspectul terenului si inclinatie:<br />
- <b>pe panta cu inclinatie mare sau/si cu probleme de aderenta</b>, rolul betelor este acela de a mari suprafata de sprijin (suprafata din interiorul perimetrului determinat de unirea punctelor de sprijin pe sol - cele doua picioare si varfurile celor doua bete - in interiorul careia este proiectat centrul de greutate al corpului). Si in acest caz, infig simultan varfurile betelor in sol cat mai in fata si cat mai in lateral pentru a avea o suprafata de sprijin cat mai mare, si ma sprijin energic pe brate astfel incat proiectia pe sol a centrului de greutate al corpului meu sa fie situata cat mai in centrul acestei suprafete. Apoi imi deplasez picioarele in fata, fie pasind, fie prin saritura, dar fara sa depasesc vreodata segmentul care uneste varfurile betelor. In aceasta situatie, din punctul meu de vedere, este contraindicata utilizarea chingilor sau cureluselor de la maner. Mai mult, modalitatea de apucare a betelor poate fi diferita, eu preferand sa le apuc astfel incat sa-mi sprijin podurile palmelor in capetele manerelor (capete care, in cazul betelor mele, au o forma adecvata care permite spijinirea mainilor in ele). Utilizarea acestei tehnici mi-a permis, de exemplu, tot la Transylvania 100, sa parcurg in foarte mare viteza acea coborare abrupta din Saua Crucii spre cabana Malaesti, depasind multi concurenti care aveau dificultati in abordarea acestui segment datorita povarnisului si a lipsei de aderenta.<br />
- <b>pe panta cu inclinatie mica </b>de regula utilizarea betelor nu este necesara. Mai mult chiar, din ceea ce am constatat eu, sustinerea betelor in maini este de natura sa incetineasca deplasarea. Pe asemenea pante, de obicei se alearga iar alergarea este cu atat mai eficienta daca mainile sunt libere. totusi, dat fiind alternanta uneori foarte rapida a tipurilor de teren pe care se inainteaza, este posibil sa ramanem, totusi, cu betele in maini si in timpul coborarilor pe acest tip de teren. In acest caz, ele pot fi folosite ca in cazul primei tehnici descrise la urcare, cu precizarea ca eu unul nu le mai sincronizez miscarea cu pasii, frecventa miscarii lor fiind ceva mai mica ("pasesc" mai rar cu betele decat cu picioarele)<br />
In cazul coborarilor in viteza, atunci cand utilizatorul stapaneste foarte bine tehnica coborarii chiar si pe teren cu inclinatie mare sau/si accidentat, betele capata, mai degraba, caracterul unui accesoriu de siguranta sau de echilibru, exact ca si betele utilizate la coborarea pe schiuri. In aceasta situatie nu mai putem vorbi de vreo regula riguroasa cu privire la modul de folosire, totul depinzand de contextul de moment: schimbari bruste ale directiei, lipsa de aderenta, proiectarea centrului de greutate in afara suprafetei de sprijin etc. Extrem de rar veti vedea un alergator experimentat aplicand vreuna dintre tehnicile descrise mai sus, in cazul coborarilor. Aceste tehnici se aplica, de regula, doar in cazul traversarilor unor pasaje dificile. Ele se preteaza in mai mare masura in cazul turelor de trekking/hiking<br />
<br />
<b><i>Pregatiri necesare in vederea utilizarii betelor de trekking in ture lungi/curse de anduranta</i></b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpqepiF6_WA7EvwocZxJvUlwc5fBBXgSvmzAByAog7dooGr8V9G5Zr4PmaGpbcWNrWy6JoJWLp-ptxfGWtNAJKrR16qlDGydul7A40FLl6Kl2YAyEY0Ld43KnAUea-wivYQO_46IAjOJuP/s1600/muscular+nordic+walking.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="332" data-original-width="635" height="167" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpqepiF6_WA7EvwocZxJvUlwc5fBBXgSvmzAByAog7dooGr8V9G5Zr4PmaGpbcWNrWy6JoJWLp-ptxfGWtNAJKrR16qlDGydul7A40FLl6Kl2YAyEY0Ld43KnAUea-wivYQO_46IAjOJuP/s320/muscular+nordic+walking.png" width="320" /></a></div>
<i style="font-weight: bold;"> </i>Utilizarea betelor de trekking presupune angrenarea trenului superior, alaturi de cel inferior, in efortul presupus de deplasare. Astfel, trenul superior preia o parte din sarcina efortului ajungandu-se, in felul acesta, la o angrenare a 90% din musculatura corpului fata de 40-50% in cazul in care este utilizat exclusiv trenul inferior. Pentru a putea, insa, sustine acest efort, este necesara o pregatire corespunzatoare, in caz contrar betele de trekking devenind doar obiect de podoaba (in cel mai bun caz) sau chiar o piedica in efectuarea deplasarii.<br />
Pregatirea trenului superior presupune efectuarea unor <b>antrenamente pentru tonifierea musculaturii</b> folosite la utilizarea betelor. Astfel, pe langa musculatura core a carei antrenare este necesara indiferent ca folosim sau nu si trenul superior, fiind responsabila de postura corporala, trebuie tonifiata, practic, intreaga musculatura a trunchiului, anterioara si posterioara, precum si cea a membrelor superioare. Totusi, un accent deosebit trebuie pus, din punctul meu de vedere, pe<b> brate, deltoizi si dorsal</b>. Pentru asta, eu recomand <b>antrenamentele cu greutati</b> (gantere, haltere, scripeti) pentru hipertrofie si pentru tonifiere musculara, cu accent pe exercitii cu sunt : <b>indreptari, ramat, ridicari la umeri si fluturari</b>. Cel putin la fel de eficiente pot fi si exercitiile cu greutatea corpului: flotari si tractiuni la bara.<br />
Pentru intarirea musculaturii si adaptarea la efortul de anduranta, recomand in mod deosebit sesiunile de antrenament de anduranta pe doua aparate care se adreseaza in cea mai mare masura musculaturii angrenate in utilizarea betelor: <b>eliptica </b>si <b>ergometrul</b>. Cu precizarea ca, in cazul celui de-al doilea aparat aveti nevoie de un instructor specializat care sa va explice tehnica de lucru, altfel existand riscul de a nu avea eficienta in antrenament sau, mai rau, de a va accidenta la spate. In ceea ce priveste antrenamentul pe eliptica, recomand intervalele de intensitate, intervale in cadrul carora putem alterna distributia efortului intre brate si picioare. Acest dispozitiv imita cel mai bine miscarile segmentelor corpului implicate in deplasarea cu betele de trekking si de aceea recomand in mod deosebit antrenamentul prin intermediul lui. Eu, personal, petrec multe ore in sala de fitness parcurgand sesiuni de eliptica si ergometru, inaintea turelor de trekking sau curselor montane in care folosesc betele si va asigur ca aceste antrenamente sustin foarte bine efortul trenului superior din timpul turelor si curselor.<br /><b><i><br /></i></b>
<b><i> Cu sau fara bete de trekking?</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwtbDyTyGa9Q6s_v9qIFTfkjlxKxJnfLae_gzNTn4o1ho0_Ejs5aX3QmOVyu2lT2EbtpkBKbbfbZ-C3RJCqHMomOYKPwGKAblMEE70diOshdyF53u4ncFR4xN6Ldj2TLBfKb5FSf0vJ2xL/s1600/trekking+poles.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="744" data-original-width="1024" height="232" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwtbDyTyGa9Q6s_v9qIFTfkjlxKxJnfLae_gzNTn4o1ho0_Ejs5aX3QmOVyu2lT2EbtpkBKbbfbZ-C3RJCqHMomOYKPwGKAblMEE70diOshdyF53u4ncFR4xN6Ldj2TLBfKb5FSf0vJ2xL/s320/trekking+poles.jpg" width="320" /></a></div>
Fara discutie ca nu exista un raspuns general valabil. Utilizarea betelor presupune atat avantaje, cat si dezavantaje (mai ales in cazul curselor de alergare montana).<br />
La capitolul <b>avantaje</b> am putea sa enumeram:<br />
- <b>cresterea vitezei de deplasare la urcare</b> prin suplimentarea fortei dezvoltate de picioare, cu cea a bratelor;<br />
- <b>protejarea posturii</b>: utilizarea betelor la urcare duce la o expunere mai scazuta a zonei lobare la suprasolicitare. Musculatura lombara sta mult mai contractata in timpul deplasarilor fara sprijin pe bete iar daca aceasta nu este suficient de antrenata, in timp vor fi afectate articulatiile intervetebrale lobare, cu risc de accidentare;<br />
- de asemenea, utilizarea betelor asigura <b>o protejare a articulatiilor mebrelor inferioare</b>, prin preluarea unei parti a greutatii de catre bete, prin intermediul bratelor;<br />
- prin preluarea unei parti a sarcinii efortului de catre brate, se asigura o <b>durata mai lunga a efortului dezvoltat de catre membrele inferioare</b>, respectiv este protejata musculatura acestora;<br />
- prin asigurarea unei suprafete de sprijin pe sol mult mai mare decat in cazul deplasarii fara sprijin, <b>sunt preintampinate problemele generate de lipsa de aderenta si scade considerabil riscul cazaturilor si al accidentarilor</b>;<br />
- dincolo de importanta lor in sustinerea efortului, betele au si alte utiliatti practice cum ar fi indeprtarea vegetatiei care acopera poteca, respectiv testarea terenului, a adancimii apei, noroiului etc.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMkJD5T-E8pu2eiU-KwplLhm7a9WLTwRvXuqCqCHvbLSMdPZa_gbptiVs4mrt0LApZfnevSSpEtfauKrYA_3Nmc2XnJYVpY7H4X6WaoVRSNTtnM5QFsVdmtVryqfPgR-Ylc-dgp9BczwY3/s1600/trekking+poles+2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="576" data-original-width="1024" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMkJD5T-E8pu2eiU-KwplLhm7a9WLTwRvXuqCqCHvbLSMdPZa_gbptiVs4mrt0LApZfnevSSpEtfauKrYA_3Nmc2XnJYVpY7H4X6WaoVRSNTtnM5QFsVdmtVryqfPgR-Ylc-dgp9BczwY3/s320/trekking+poles+2.jpg" width="320" /></a></div>
La capitolul <b>dezavantaje</b>, eu unul nu am prea multe elemente de expus, pentru ca nu prea am identificat. Una dintre singurele probleme pe care le-am constatat personal a fost o incetinire a vitezei de deplasare la coborare, in masura in care tineam betele in maini, prin diminuarea libertatii de miscare a bratelor. Insa poate ca nu este o regula generala aceasta iar pe altii poate ca nu-i incurca deloc.<br />
O alta problema a mai fost aceea ca, in cazul aparitiei pe traseu a unui segment extrem de tehnic (traseu asigurat cu lanturi/cabluri ori care necesita catarare), betele pot incurca serios deplasarea. De multe ori, este necesara strangerea lor si prinderea pe rucsac ceea ce, in cazul curselor, de exemplu, inseamna pierdere de timp pretios.<br />
Nu in ultimul rand, cred e inutil sa mai spun ca neutilizarea corespunzatoare a lor si a accesoriilor care le insotesc, pot pune mai multe probleme utilizatorilor, in loc sa le inlesneasca deplasarea. De aceea este necesara o buna cunoastere a functionalitatii acestora, precum si testarea pe trasee mai scurte si mai usoare, la inceput, pentru familiarizare atat cu prezenta lor, propriu-zisa, cat si cu modul de utilizare a lor.<br />
<br />
Concluzia si raspunsul la intrebarea de mai sus, apartine fiecaruia dintre voi, in functie de situatiile care vi se aplica, de conditiile in care practicati trekkingul, hikingul sau alergarea montana. Concluzia mea este clara si demonstrata prin faptul ca, oriunde ma duc intr-o zona montana, am betele la mine, agatate de rucsac. Eu le consider un accesoriu de foarte mare utilitate si imi este la fel de nelipsit ca si bidonul de hidratare, trusa medicala, folia de supravietuire, frontala, busola si fasul de ploaie.<br />
In final, indiferent daca ati decis sa folositi sau nu betele de trekking in turele voastre, va doresc poteci batatorite, vreme buna si picioare tari!</div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-59285739234429458452018-07-10T16:27:00.001+03:002018-07-10T17:56:28.552+03:00Maraton Legendele Nemirei 2018<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i> </i></b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<b><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiamxfoYQrzoO8b1BPET6QHWiSZdkA7KB7Wxg9HwgMv2pxQKmMLMvlDKngPlZRJxmsyQ1_lOyvWSjV5P8qgbhHMaalCMwOk7QWe8F11yYLzyfbkPo4JIZWmJ78_ny0_U1dWAPWGcmUg5VRQ/s1600/NEMIRA.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="528" data-original-width="960" height="176" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiamxfoYQrzoO8b1BPET6QHWiSZdkA7KB7Wxg9HwgMv2pxQKmMLMvlDKngPlZRJxmsyQ1_lOyvWSjV5P8qgbhHMaalCMwOk7QWe8F11yYLzyfbkPo4JIZWmJ78_ny0_U1dWAPWGcmUg5VRQ/s320/NEMIRA.jpg" width="320" /></a></i></b></div>
<b><i> Muntii Nemirei si Slanic Moldova</i></b><br />
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Situati in marea grupa a Carpatilor Orientali, Muntii Nemirei sunt mai putin cunoscuti, poate si pentru ca au un relief mai putin spectaculos in comparatie cu alte masive aflate in vecinatate: Muntii Vrancei (sud-est) si Ciuc (nord-est). Acoperiti, in cea mai mare parte a lor, de vegetatie forestiera, acesti munti nu ofera decat pe alocuri, calatorului, perspectiva unor imagini panoramice specifice, printre care si vf. Nemira care insa nu impresioneaza prin altitudine: 1.649 m. Dar tocmai aceste aspecte confera muntilor Nemirei un mare avantaj: sunt salbatici, in mare parte neumblati, netaiati de carari, nepopulati de oameni. Doar taietorii de lemne si-au mai facut drum prin padurile vaste care acopera aproape in totalitate aceasta zona.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu toate acestea, Muntii Nemirei ascund o comoara de nepretuit care face ca macar valea Slanicului sa fie populata si cautata, ca destinatie, de foarte multi oameni: apele minerale de la Slanic Moldova. Micuta statiune montana aflata in chiar inima masivului muntos are astazi un aspect destul de cochet si ingrijit, desi acum cativa ani, cand am poposit pentru prima data in aceste locuri, avea un aspect destul de jalnic, la fel ca majoritatea statiunilor balneoclimaterice romanesti care au fost lasate in paragina in ultimii aproape 30 de ani. Si, pe langa alte atractii menite sa aduca un numar cat mai mare de turisti in zona (atractii despre care voi vorbi putin mai tarziu in acest articol), de un an se numara si un eveniment sportiv foarte potrivit cu ceea ce poate oferi aceasta zona din punct de vedere al reliefului: Maratonul montan "Legendele Nemirei". </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Si iata ca acest eveniment al carui nume te duce mai putin cu gandul la alergare cat la sansa de a decoperi locuri legendare, ascunse de privirile turistului obisnuit, a reusit sa aduca la start, in acest an, nu mai putin de 300 de participanti ceea ce, pentru o comunitate micuta cum e cea a Slanicului, inseamna un eveniment major. Printre acesti participanti am avut si eu sansa sa ma numar, in acest an, atras fiind de amintirea peisajelor pe care le-am vazut aici cand am ajuns, acum cativa ani, si de curiozitatea de a strabate niste culmi muntoase pe care nu umblasem niciodata si despre care nu stiam absolut nimic.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Desi accidentat la genunchiul stang (menisc grad III si artoza) si cu foarte putini kilometri alergati in ultimele 12 luni (doar doua crosuri montane de cate 14 km), am decis sa imi incerc norocul cu aceasta provocare pe care am considerat-o o sansa concreta de a vizita muntii Nemirei. As fi preferat o proba de semimaraton dar, din pacate, la Legendele Nemirei nu exista asa ceva (poate nu ar fi lipsit de interes ca organizatorii sa ia in calcul si o astfel de proba intrucat sunt convins ca ar fi multi amatori de a finaliza cursa fara sa mai fie nevoiti sa dea piept si deja celebrului The Quitter's Hill - veti vedea putin mai incolo despre ce este vorba).<br />
<br />
Asa ca, inscris fiind la proba de maraton, m-am trezit sambata dimineata la ora 4:30 si am plecat din Focsani unde poposisem vineri seara, spre Slanic Moldova, dupa o noapte in care nu cred ca am dormit mai mult de o ora si jumatate din cauza emotiilor si a framantarilor legate de cum as putea sa fac fata acestei curse. Lipsa de somn si-a spus repede cuvantul asa ca, inainte cu vreo 2-3 kilometri de Slanic, profitand si de faptul ca ajunsesem destul de repede, am tras masina pe dreapta si am mai atipit vreo ora. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i> </i></b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<b><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihaXV-uYKWWErPAQkzow5R-G3a866HsWXNdCE8xf8PODCXadVw1ynNnyZcmR144p2gf76OQQzit6H6fNVrb19hLLRtm5TKXc_OKBlopwpR_NXOcq4QM8fIAv9SrRVqe5L31Rc-aIdCF7Zn/s1600/nemira2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="640" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihaXV-uYKWWErPAQkzow5R-G3a866HsWXNdCE8xf8PODCXadVw1ynNnyZcmR144p2gf76OQQzit6H6fNVrb19hLLRtm5TKXc_OKBlopwpR_NXOcq4QM8fIAv9SrRVqe5L31Rc-aIdCF7Zn/s320/nemira2.jpg" width="213" /></a></i></b></div>
<b><i> Slanic Moldova - Vf. Nemira</i></b><br />
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
La ora 7:30 eram deja in Parcul Central de unde mi-am ridicat kitul si m-am dus din nou la masina, sperand sa mai atipesc cateva minute pentru ca inca nu ma simteam apt de ceea ce urma sa fac in acea zi. Nu am mai reusit sa adorm asa ca m-am echipat si m-am dus in zona de start unde alergatorii incepusera sa se adune. Atmosfera, in zona de start, dinaintea curselor montane, este una absolut speciala. Intalnirea/reintalnirea acestor oameni care compun comunitatea alergatorilor montani, degaja foarte multa energie pozitiva, este motivanta si tonica, indiferent in ce stare te gaseste acel moment. M-am conectat si eu la acea sursa de energie care mi-a gonit toata oboseala si mi-a dat acel impuls de care aveam foarte mare nevoie, care sa ma ajute sa duc la bun sfarsit o cursa despre care stiam ca nu va fi deloc usoara. Iar faptul ca l-am reintalnit si pe 'nea Ilie Rosu m-a motivat si mai mult. Imi propusesem sa abordez diferit inceputul cursei, pornind intr-un ritm cu mult mai moderat decat la alte curse, fara sa ma mai las furat de ritmul alert impus de majoritatea alergatorilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vremea in Slanic Moldova era superba in acea dimineata si, in ciuda numeroaselor avertizari de vreme rea, parea sa anunte mai degraba o zi foarte senina si foarte calda. Desi era abia ora 9, caldura incepuse sa se instaleze si abia asteptam sa luam startul si sa intru, mai repede, in umbra padurii. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La ora 9 toti cei peste 300 de alergatori am pornit din parc, urcand pe un fals plat, pe Valea Slanicului, pret de vreun km dupa care plutonul maratonistilor a cotit-o la dreapta, in padure, de unde a inceput o ascensiune lina pe un drum forestier acoperit, in mare parte, de apa si noroi, asa cum, de altfel, avea sa fie o foarte mare parte a traseului din acea zi. Faptul ca am pornit cu un pace destul de lent, mi-a permis sa abordez aceasta prima panta in alergare iar textura moale a solului mi-a dat curaj ca nu voi avea prea mari probleme cu genunchiul ci, mai degraba, cu muschii care aveau sa fie mult mai solicitati decat de obicei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Primii 10 km, pana la primul check point din Valea Ciungetului, cu limita de timp de 3,5 ore, i-am parcurs destul de usor intr-o ora si 35 de minute, fara sa fortez si straduindu-ma sa am un ritm cat mai constant. Aceasta portiune a cuprins si o coborare pe care am dus-o bine, fara sa ma resimt deloc la nivelul genunchiului insa poate tot datorita texturii foarte moale a solului. Din check point a urmat un urcus din ce in ce mai accentuat, de peste 7 kilometri, in mare parte pe un drum forestier, de data aceasta in bataia soarelui. Aici am trecut la pasul de trekking insa am mentiunt, de asemenea un ritm bun si constant, care mi-a permis sa depasesc mai multi concurenti care pornisera in viteza de la start. Pentru ultimii 3 km ai urcusului am parasit drumul forestier si am intrat pe un urcus mult mai abrupt, prin padure, pana in varful Nemira (km 17), mentinand, de asemenea un ritm constant. Au aparut si primii concurenti accidentati pe aceasta urcare destul de dificila si, de asemenea, am continuat sa depasesc cativa alergatori carora urcusul le cam taiase suflul. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinXLtM6w3HdY5gijTN9Wr1QswhHOKxtE35xGOXeGZ_wXozlIdZsx7KD-PEVJAXVfTYi-TEAzJTgwNGBb5LAkdldtivnziL2EKuanlGiPR0J8fszxmq65C4-nCYVRNWBpKVt5nYl9tQ9rtg/s1600/nemira1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="640" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinXLtM6w3HdY5gijTN9Wr1QswhHOKxtE35xGOXeGZ_wXozlIdZsx7KD-PEVJAXVfTYi-TEAzJTgwNGBb5LAkdldtivnziL2EKuanlGiPR0J8fszxmq65C4-nCYVRNWBpKVt5nYl9tQ9rtg/s320/nemira1.jpg" width="213" /></a></div>
<i><b>Vf. Nemira - Vf. Sandru Mare</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
Iesirea in golul alpin, la punctul de alimentare din varful Nemira (1649), a fost ca o gura de oxigen. Ma resimteam dupa cei 17 km de ascensiune si, in mintea mea, ce fusese mai greu trecuse. Conform profiului cursei, de aici urma o portiune ceva mai usoara, pe creasta muntelui, pana in varful Sandru Mare (1640 m) de care ma desparteau cam 8 km si de unde incepea principala coborare a zilei. Nu am pierdut prea mult timp in punctul de alimentare unde am baut doar niste apa si m-am intins un pic la glume cu arbitrii de traseu, am admirat pentru cateva clipe panorama si m-am bucurat de faptul ca, intre timp, cerul se innorase punandu-ma la adapost de soarele de care imi era cel mai teama. Ba, mai mult, se auzeau deja tunete din ce in ce mai aproape asa ca nadajduiam chiar la cateva picaturi de ploaie. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Primii 2 km din portiunea de traseu de creasta a fost destul de usoara, chiar daca, pe alocuri, noroiul mi-a dat mari batai de cap, fiind destul de greu de ocolit. Apoi, din Saua Nemira, am inceput sa simt ca ceva nu se mai leaga cum trebuie in ritmul meu. Traseul arata un pic altfel decat mi-l imaginasem vizualizand profilul cursei, in sensul ca erau multe coborari si urcari care imi fragmentau deplasarea. Plus mocirla. Plus lipsa perspectivei si a reperelor, cea mai mare parte a acestei creste fiind impadurita. Cert este ca am ajuns in punctul de alimentare din Sandru Mare (km. 25) destul de obosit si am avut nevoie, acolo, de o pauza ceva mai lunga. Muschii ma dureau foarte tare din cauza noroiului si a pamantului moale pe care le infruntasem in cea mai mare parte a traseului pana in acel punct. Insa ma bucur ca am reusit sa evit contracturile musculare. Facusem, ca sa zic asa, o cura de "magnesium loading" in saptamana premergatoare cursei si am avut la minte zdrovit anticarcel din care am luat o pastila in punctul de alimentatie din vf. Nemira cand am simtit ca muschii erau obositi dupa ascensiune. De asemenea, inaintea dar si in timpul cursei, la interval de cate 3 ore, am luat si cate un gel Sponser "Liquid energy BCAA" (rosu) si pot spune ca am resimtit boosturile de energie pe care mi le-a dat de fiecare data.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i> Vf. Sandru Mare - Valea Slanicului (La Camping - Check Point 2)</i></b><br />
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Faptul ca mai aveam de parcurs doar 17 km - dupa cum calculasem eu si dupa cum imi spusesera si arbitrii de traseu, precum si perspectiva unei coborari de vreo 8 km, mi-a dat un impuls bun asa incat am pornit mai departe. Era ora 14:30 si aveam limita de timp ora 17:00 ca sa ma incadrez in barem la cel de-al doilea check point, cel de la km. 33 (La Camping), ceea ce inseamna ca aveam suficient timp in fata. Totusi m-a suprins un pic faptul ca timpul limita era diferit de cel anuntat prin Regulament (9 ore de la start, adica ora 18:00). Intelesesem ca schimbarea regulamentului a fost anuntata in seara care a precedat startul cursei, fapt care nu mi se pare tocmai in regula, chiar daca nu eram in situatia de a nu ma incadra in noul timp. Cred ca astfel de modificari ale Regulamentului trebuie gandite si anuntate in mod oficial inca din perioada inscrierilor si nu in preziua cursei, indiferent de justificari din punct de vedere al oportunitatii.<br />
<br />
Pornirea a fost destul de greoaie insa, fiind coborare, am inceput "sa-i dau talpa" dar dupa 5 minute am simtit o durere acuta in genunchiul accidentat asa ca m-am mai temperat. De aici a inceput cosmarul care s-a intins pe durata a 90 de minute, pana am ajuns in check point. Ori de cate ori incercam sa alerg, durerea ma sageta in genunchi asa ca trebuia sa-mi temperez ritmul. Am facut multe pauze. Dupa ce am depasit un alergator accidentat si el la genunchi si care abia mergea incercand sa ajunga la acelasi checkpoint pentru a abandona cursa (desi fusese vazut de un salvamont istcare i-a dat ceva sa-si puna la genunchi, l-a lasat sa plece singur pe traseu, in acea stare, indrumandu-l spre punctul de control aflat la 5 km mai jos), am intrat pe cea mai oribila portiune de traseu a intregii zile: aproape 2 km de viitura uscata, compusa din bolovani si bucati de lemne, pe o rapa foarte abrupta. Totul era instabil acolo iar bucatile de lemn iesite dintre pietre ar fi putut accidenta pe oricine trecea pe acolo, mai ales ca solul era complet instabil. Cu genunchiul cuprins de durere, coborand abrupt, sprijinit in bete, am pierdut mult mai mult timp decat m-as fi asteptat pe acest segment de traseu care imi aducea aminte de coborarea prin Valea Cerbului la primul "7500" la care am participat si cand, la fel, m-am chinuit foarte tare, neputand sa alerg, din cauza calapodului tenesilor care mi-au cauzat avarii grave la degete si unghii. Acum nu mai aveam aceasta problema pentru ca tenesii Adidas TR7 pe care ii am sunt incaltarea ideala pentru mine, in schimb genunchiul ma chinuia foarte tare.<br />
<br />
La ora 16:00, aproape epuizat, am ajuns la checkpointul de la "Camping" (km 33) unde m-a intampinat un arbitru cu o fata zambitoare:<br />
- Felicitari! Sunteti la kilometrul 33. Mai aveti doar 12 km pana la finish!<br />
-Cat?!<br />
- 12 km!<br />
-Pai si pana aici cati au fost?<br />
- 33.<br />
- Pai si 12 plus 33 cat fac?<br />
- Da, stiu! De fapt, sunt mai multi kilometri in total decat s-a anuntat oficial.<br />
"Minunat!" am gandit. Distanta oficiala, anuntata si pe site dar si la start, era de 42 km, nu de 45. Lucruri de genul asta poate ca ar trebui, totusi, anuntate de la bun inceput, nu sa le afli la 3/4 din traseu. Stiu ca diferenta de la 9 la 12 km nu pare mare insa, pentru mine, in acel moment, dupa 7 ore, cu 33 km parcursi si cu un genunchi aproape invalid, insemna o distanta uriasa. Atat de uriasa incat imi venea sa abandonez. Ceasul imi arata ca am parcurs o diferenta totala de nivel de 1600 m si stiam ca diferenta totala a intregii curse avea sa fie de 2440 m, ceea ce insemna ca mai am de urcat inca 800 m D+.<br />
"12 km si 800 m D+ ! OMG!" Doua urcari: muntele Dobru si Muntele Cerbu. Si o coborare mai mare de 800 m pentru ca ma aflam la altitudine mai mare decat cea de la finish.<br />
- Haideti ca mai aveti DOAR traseul de cros de parcurs!<br />
"Incurajator! Una e sa spui <i>doar traseul de cros</i> cand esti la start, si alta dupa 7 ore". Muschii ma dureau foarte tare. Am scos un baton proteic, am baut ceva izotonic din punct si mi-am rezervat cateva clipe sa ma gandesc ce sa fac. Ma desparteau doar 2 km, pe sosea, de Slanic Moldova. In jumatate de ora as fi putut sta intins pe iarba, sa-mi mananc pastele dupa care sa ma urc in masina si sa plec spre Focsani. Mi-am scos adidasii, i-am golit de pietre, nisip si bucati de lemn adunate de pe drum, mi-am masat putin degetele care ma dureau puternic. Cateva fulgere si tunete puternice si foarte apropiate, precum si un vant rece anuntau ce urma sa se intample in scurt timp. "Nu pot rata sansa asta!" am gandit atunci asa ca m-am incaltat repede, am mai luat un gel energizant si m-am pregatit de drum. Intre timp, voluntarii imi umplusera ochi burduful de hidratare, spunandu-mi ca nu voi mai gasi alt punct de alimentare pe parcursul urmatorilor 12 km.<br />
- Acum, la inceput, veti avea o urcare mai urata dupa care traseul este lejer pana la finish.<br />
"Asa sa fie, oare?" Imi aduceam aminte ca profilul cursei arata putin diferit fata de ceea ce imi povestea mie voluntarul. Urmau doua urcari si doua coborari insa daca cea mai "urata" era acum, la inceput, inseamna ca restul traseului va fi, poate, mai lejer.<br />
<br />
<b><i> "La Camping" - Finish</i></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidfQEIoGAXOofa2KHusx8dFpGnpxgWh1KP2RDYlsljWOKWh7tUECU9GanrDBpL-Ue7vhK_Hp9IdNK_Bsspn0NzmpoaOq58Ijo-F-mkmsSn_o8iDMzUv9TbMGcedl3EsDfkPn0UbsXVrggJ/s1600/dealul+urat+nemira.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="539" data-original-width="960" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidfQEIoGAXOofa2KHusx8dFpGnpxgWh1KP2RDYlsljWOKWh7tUECU9GanrDBpL-Ue7vhK_Hp9IdNK_Bsspn0NzmpoaOq58Ijo-F-mkmsSn_o8iDMzUv9TbMGcedl3EsDfkPn0UbsXVrggJ/s320/dealul+urat+nemira.jpg" width="320" /></a> Cred ca batonul proteic a avut un rol esential in faptul ca nu am mai resimtit, o buna parte din cei 12 km, durerile acelea musculare chinuitoare. Culmea este ca, dupa ce am pornit, nici genunchiul nu ma mai deranja. Am luat in piept "The Quitter's Hill" tocmai cand a inceput si ploaia. Ploaia aceea mi-a dat multa energie. Senzatia de racoare pe maini, pe fata si pe corp m-a inviorat si am urcat chiar foarte usor panta "urata" care nu mi s-a parut nici foarte grea si nici foarte lunga. Au urmat apoi niste portiuni ceva mai line, cu urcari si coborari lejere, pe care am mai reusit sa alerg, dupa care o coborare foarte lunga si mocirloasa care mi-a dat dinnou dureri de... genunchi. Coborarea m-a dus chiar pana la limita statiunii, destul de aproape de zona de start/finish pentru ca auzeam destul de clar crainicul evenimentului care anunta sosirea alergatorilor. Insa mai aveam inca 6 km de parcurs. Aici am dat peste un punct de alimentare - ultimul - chiar daca voluntarii de la km 33 ma anuntasera ca nu mai e niciunul si imi umplusera burduful cu apa. De aici am pornit pe ultima urcare a zilei - Muntele Cerbu - care mi s-a parut a fi mult mai lunga si mai grea decat "The Quitter's Hill". Poate si din cauza epuizarii. In varf m-am oprit cateva momente sa-mi revin, apoi m-am angajat pe o coborare ceva mai accentuata si nu mica mi-a fost bucuria cand am zarit instalatiile de la capatul superior al partiei de schi. Stiam ca urmeaza ultima coborare, de aprox. 1,5 km, dupa care finish-ul. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Partia de schi din Slanic Moldova cred ca este relativ noua pentru ca instalatiile si amenajarile existente aveau aspect de nou. Oricum, m-a suprins in mod placut aspectul acesteia si dotarile. Cred ca este una dintre cele mai frumoase partii de la noi, si cu o lungime apreciabila. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am fortat deloc pe coborare si, in ciuda ploii care trecuse si pe aici, suprafata pe care coboram era tare si aderenta. Capatul inferior al partiei este in zona intrarii in Statiune din partea opusa celei in care se afla zona de start/finish asa ca a trebuit sa mai alerg o bucata de traseu si pe asfalt, prin statiune. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La ora 19:10, treceam linia de finish, fericit ca am reusit sa inchei acest maraton - primul dupa 14 luni in care nu am mai alergat decat doua crosuri si atat. Mai mult, am reusit sa-l termin cu bine, neaccidentat, fara contracturi musculare, fara o agravare a accidentarii la genunchi si fara daune majore cu exceptia durerilor musculare inevitabile in conditiile date.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Concluzii?</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibidvGMCiPNUiIj510-kBSVLdsutlyywHFgibexjZud7lPfG4mpiscOK8BCmfWy6cZnDJDdUKpX8AtbOvWAwxcXvuaZmFj6TsRNNYXtCiHc-VbW42_JGlYIsatW-i2VuQodrdhrrBLliRE/s1600/IMG_20180707_193437.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibidvGMCiPNUiIj510-kBSVLdsutlyywHFgibexjZud7lPfG4mpiscOK8BCmfWy6cZnDJDdUKpX8AtbOvWAwxcXvuaZmFj6TsRNNYXtCiHc-VbW42_JGlYIsatW-i2VuQodrdhrrBLliRE/s320/IMG_20180707_193437.jpg" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Faptul ca am reusit, ca am facut fata fizic, chiar si in lipsa unor antrenamente specifice de alergare, o pun pe seama sesiunilor de antrenament de la Ora de miscare si de la Ora de alergare. Am resimtit efectele benefice ale antrenamentelor Procedos, ale sesiunilor de running drills, de intervale, de anduranta, ale sesiunilor destinate tonifierii musculaturii stabilizatoare, musculaturii core, celor pentru tonifierea trenului inferior dar si superior avand in vedere ca am folosit si betele de trekking. Iar faptul ca, desi m-a durut, genunchiul totusi nu a cedat, mi-a dat ceva curaj pentru viitor in ceea ce priveste perspectiva participarii la alte curse. Numai ca am luat decizia ca acestea sa nu mai depaseasca distanta de semimaraton. Cred, totusi, ca imi expun genunchiul unor riscuri prea mari participand la curse foarte lungi. Sau poate ca, totusi, intr-o buna zi (nu prea curand insa)......</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aceasta a fost povestea participarii mele la cea de-a 33-a cursa din "cariera" mea, una lunga, dificila, solicitanta dar - Doamne ajuta! - incheiata cu bine. O cursa bine organizata, chiar daca au existat si cateva balbe din partea organizatorilor dar este de inteles in cazul unui eveniment aflat abia la a doua sa editie. O cursa cu un traseu amenajat in cele mai mici detalii de catre organizatori (nicaieri nu am mai intalnit un marcaj al traseului atat de minutios realizat) dar nici nu se putea altfel cand acesta se desfasoara mai mult prin padure, prin locuri - asa cum spuneam la inceput - aproape neumblate de oameni. Mi-a placut atitudinea voluntarilor, a arbitrilor de traseu, a fost foarte inspirata distributia punctelor de alimentare si a celor de verificare iar evenimentul, in sine, este unul care face cinste comunitatii locale din Slanic Moldova. Nu stiu daca si cand ma voi mai reintoarce aici sa alerg (mai am inca multe locuri noi de vazut) dar recomand oricui iubeste alergarea, sa-si treaca neaparat in calendarul competitional si Maratonul Legendele Nemirei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
(<b><i>Foto: <a href="https://www.facebook.com/legendelenemirei/" target="_blank">pagina de facebook </a></i><a href="https://www.facebook.com/legendelenemirei/" target="_blank">Maraton Legendele Nemirei</a></b>)</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-28514209792767077792018-05-01T17:32:00.000+03:002018-05-01T17:56:29.927+03:00PMTR 2018 - primul trail run dupa 10 luni de pauza<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhG9Ry0JsqX7l8RGZpY3YhSn2-iXkdxjg1FSVf7AkjTwfRj5ql8E1Atw0oW4AC0tc3zivron5wnvtZ35UXGuDyiUdBWutepJ_1NXmmkxny4WQmEX5hsu_PyNWQEfYI4eP9a1IUu4VtTbsQK/s1600/pmtr0.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="540" data-original-width="960" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhG9Ry0JsqX7l8RGZpY3YhSn2-iXkdxjg1FSVf7AkjTwfRj5ql8E1Atw0oW4AC0tc3zivron5wnvtZ35UXGuDyiUdBWutepJ_1NXmmkxny4WQmEX5hsu_PyNWQEfYI4eP9a1IUu4VtTbsQK/s320/pmtr0.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa 10 luni de pauza datorata unei accidentari la genunchiul stang (fractura de menisc, atroza, ligamente franjurate etc.) si altor probleme cronice acutizate in ultimul timp, fiind - in plus - si nepregatit specific, am decis ca, pentru prima mea iesire intr-o competitie montana, sa aleg o cursa mai putin solicitanta, pe o distanta mai scurta si o diferenta de nivel moderata. Pusesem ochii inca de anul trecut pe competitiile din Piatra Mare asa ca am zis sa profit acum de ocazie si sa merg la Piatra Mare Trail Run (PMTR) - editia a 2-a (14 km, 1400m D+), mai ales ca, studiind profilul cursei, am vazut ca cea mai mare parte urma sa se desfasoare pe trasee pe care inca nu mai fusesem. Acum mi-am dat seama ca, de exemplu, pe vf. Piatra Mare (alt. 1844 m) nu am ajuns niciodata, desi am fost de multe ori in acel masiv. Dar pentru ca acel varf este in afara traseelor obisnuite, am renuntat de fiecare data sa urc acolo. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru ca decizia de a merge acolo a fost luata oarecum in pripa iar data competitiei (28 aprilie) coincidea cu minivacanta de 1 mai, nici nu mi-am pus problema de a ma caza in zona, ci mi-am propus sa ma duc la Dambu Morii in dimineata cursei si sa ma intorc acasa imediat dupa. Asa ca la sambata ora 5:00 mi-am incarcat familionul (Eva, Filip si Eliza) in masina si am pornit spre Dambu Morii. Ei urmau sa ramana in zona de start, la picnic, pana spre dupaamiaza cand urma sa revin eu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2FYOOHV8yp-ICB4esIOElmRKnTrT4HBpYN92-lWNgkWsivarUDce19mvzAHu6DM-8J8HkG8ri6aX0J6FLwBUXuXPH5zrNq6e0j_EKDB-CSZFhIPnISBHTi3tR72vva2LHKLmVPXZiE7eS/s1600/pmtr.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2FYOOHV8yp-ICB4esIOElmRKnTrT4HBpYN92-lWNgkWsivarUDce19mvzAHu6DM-8J8HkG8ri6aX0J6FLwBUXuXPH5zrNq6e0j_EKDB-CSZFhIPnISBHTi3tR72vva2LHKLmVPXZiE7eS/s320/pmtr.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Inainte de 8 am ajuns in zona de start. Atat de devreme incat nici organizatorii nu aparusera inca si am colindat un pic pe acolo pana sa-mi dau seama ce se intampla. Organizarea s-a pus la punct in 5 minute din momentul in care intreaga echipa a ajuns la locul startului (ora 8:00) asa ca in scurt timp mi-am luat numarul si m-am pus pe asteptat venirea orei startului, adica ora 10:00. Vremea era absolut superba si temperatura cu mult mai mare decat m-as fi asteptat. Locul s-a animat in scurt timp cu cei 100 de participanti care urmau sa ia startul. Dupa o scurta sedinta tehnica, ne-am aliniat la start si marturisesc faptul ca aveam destul de multe emotii vazandu-ma in postura de a porni, dinnou, intr-o cursa. La ora 10 fix s-a dat startul care, dupa vreo 200 de metri de fals plat pe iarba, s-a incadrat pe o urcare sustinuta spre traseul de sub Sirul Stancilor. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sirul Stancilor este un traseu care reprezinta o provocare chiar si pentru alergatorii montani experimentati. Avusesem eu ceva banuieli legate de parcurgerea unei diferente de nivel semnificative intr-un interval de distanta relativ scurt, care aveau sa mi se confirme o data cu parcurgerea acestei portiuni. Astfel, dupa o ora de la start, catarandu-ma cu limba scoasa de un cot, am constatat ca intr-un segment lung de doar 3,5 km, parcursesem deja o diferenta pozitiva de nivel de 700 m, ceea ce seamana mai mult cu un vertical race. Si, vorba Roxanei Siboiu pe care am reintalnit-o dupa finishul cursei: acel segment de traseu mi-a reamintit de senzatiile traite pe Bucsoiu, la "7500".</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbcsHBcyGB7EqgU8JcACLm0LFQ7PAIY6yfcToN8W7grA5uic9o5cP8MO-q9Ik5GWMGlBOe6R7bw33k_I5lW65r81LmWLy_FkmtfO1CsnS9EXkgj3oCx0aJOtMNSuYpmZpBPEaqAYr9_7Ul/s1600/pmtr2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="640" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbcsHBcyGB7EqgU8JcACLm0LFQ7PAIY6yfcToN8W7grA5uic9o5cP8MO-q9Ik5GWMGlBOe6R7bw33k_I5lW65r81LmWLy_FkmtfO1CsnS9EXkgj3oCx0aJOtMNSuYpmZpBPEaqAYr9_7Ul/s320/pmtr2.jpg" width="213" /></a>Dupa Sirul Stancilor panta s-a mai domolit si am ajuns la Cabana Piatra Mare (primul check point) in 1h36min. (baremul era de 1:55). A fost locul unde am resimtit cel mai tare efortul depus pana in acel punct de pe traseu, nepregatirea si neadaptarea pentru ascensiune. Dupa ce mi-am potolit greata, am pornit spre varful Piatra Mare - cel de-al doilea check point - unde am ajuns dupa 2h11min. de la start (barem2h35min). De aici am intrat pe prima coborare a zilei, spre cascada Tamina, pana la limita golului alpin insa bucuria a fost de scurta durata pentru ca partea cea mai abrupta a coborarii a trebuit urcata la loc, conform configuratiei traseului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Intoarcerea la Cabana Piatra Mare (linia de finish) pe sub Piatra scrisa era perfect alergabila asa ca i-am dat si eu cat am putut in conditiile in care genunchiul despre care vorbeam mai sus ma deranja din ce in ce mai mult. Am terminat cursa in 3h12min (barem maxim: 4 ore) si am zabovit vreo ora pe langa grupul Roxanei Siboiu in care era si Adriana Lupa impreuna cu fiica si cumnata sa, venite in zona, la drumetie. Organizatorii ne-au dat o fasole la ceaun absolut delicioasa, la care fierbeau de zor la un foc de lemne langa ruinele fostei cabane. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Clipele de ragaz mi-a permis sa rememorez multele momente petrecute de-a lungul timpului in acest loc, chiar si de pe vremea existentei fostei cabane. Vremea era, in continuare, deosebit de frumoasa asa ca am ramas pret de o ora sa admir peisajul si sa ma bucur de senzatiile de dupa cursa. Imaginea acestui platou pare ca s-a schimbat destul de mult de la ultima mea vizita pe aici. Din varful Piatra Mare putusem sa admir, in toata splendoarea lor, Bucegii, Postavarul si Ciucasul. De aici, de la cabana, cel mai bine se vede Brasovul si imi aduc aminte de o anumita noapte de iarna geroasa de acum mai bine de 20 de ani, in care pareau ca se contopesc luminile stelelor cu cele ale orasului de la poalele Tampei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKWHIqpn-dFQmJaG4d9NXeUH6T6jOj6AYaw0OxYAtTfGI-6D5DJCfAPAf-mgWt1F8j6hxh8BJVITcOiMvPSOQCv7roxWQ8G54Znqx0dHfOSOTYStmCeWGZl-voZ7wAikUPQyY1g4eqZ4Eg/s1600/cabana+pm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKWHIqpn-dFQmJaG4d9NXeUH6T6jOj6AYaw0OxYAtTfGI-6D5DJCfAPAf-mgWt1F8j6hxh8BJVITcOiMvPSOQCv7roxWQ8G54Znqx0dHfOSOTYStmCeWGZl-voZ7wAikUPQyY1g4eqZ4Eg/s320/cabana+pm.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a placut foarte mult si imaginea Cabanei Piatra Mare - cea de acum - care are un aer foarte prietenos si este bine ingrijita si gospodarita de catre actualii administratori - oameni foarte draguti care ne-au facut sa ne simtim foarte bine in scurta sedere din aceasta zi, in zona liniei de finish. Practic, au gazduit intregul evenmient, exceptand startul din Dambu Morii, si era vizibila preocuparea lor de a ne face pe toti sa ne simtim cat mai bine. De altfel, intreaga organizare a fost foarte buna iar arbitrii de pe traseu, niste oameni extraordinari pe care nu pot decat sa-i apreciez si sa-i respect foarte mult pentru atitudinea lor, indrumarile date si vorbele frumoase si de incurajare pe care ni le adresau. I-am revazut, apoi, la finish, amestecati in aceasta adunare de iubitori ai muntelui si ai sportului montan, le-am ascultat istorisirile, sfaturile, explicatiile si am trait asa, un sentiment de melancolie aducandu-mi aminte de toate momentele din trecut in care regaseam aceasta atmosfera unica pe care iubitorii de munte o creeaza pe langa cabanele astea la care nu ajungi decat daca te incumeti sa o iei la picior pe trasee nu tocmai usoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQvPk5GJjFzyw51ejOdJLjrJDPfZb8WcEeJMuUF_PsspfmSTuggK0eZXQgaGZO2e2w4ZOAU9t22MdrtVVvs81LiMqZUb0VKRmP6IS91nHEWZFy55rTgo_1uoJ7J6shepY9TFdi4NCQIU6j/s1600/pmtr4.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQvPk5GJjFzyw51ejOdJLjrJDPfZb8WcEeJMuUF_PsspfmSTuggK0eZXQgaGZO2e2w4ZOAU9t22MdrtVVvs81LiMqZUb0VKRmP6IS91nHEWZFy55rTgo_1uoJ7J6shepY9TFdi4NCQIU6j/s320/pmtr4.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Trebuie sa recunosc ca m-am resimtit destul de mult, fizic, dupa cursa. Mai intai, cand am vrut sa ma ridic din iarba si mi s-au contractat toti muschii coapselor. A fost nevoie sa mai raman jos minute bune, timp in care m-am apucat sa-mi masez serios muschii pentru a ma putea ridica. Apoi m-am resimtit pe coborarea pe Drumul Familiar, pana in Dambu Morii (aprox 7 km), un traseu 100% alergabil insa pe care l-am parcurs abia intr-o ora pentru ca genunchiul stang imi dadea seme serioase de slabiciune.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La ora 4 dupaamiaza eram in Dambu Morii unde am mai stat pret de vreo inca doua ore cu kinderii la picnic, pe malul paraului, profitand de vremea care parea sa fie de mijloc de vara, nu de sfarsit de aprilie. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca o concluzie, a fost o cursa foarte frumoasa care merita facuta si pe care o recomand cu multa caldura oricui. Nu este chiar atat de usoara pe cat ai fi tentat sa crezi, peisajele sunt superbe, locurile parcurse de traseu sunt dintre cele mai frumoase din acest masiv iar organizatorii si gazdele de la Cabana Piatra Mare sunt fantastici. Pentru mine, personal, aceasta a 32-a cursa din "cariera" mea a fost una deosebit de importanta pentru ca mi-a dat un imbold important de a ma reapuca de antrenamentele specifice si de a-mi contura mai clar obiectivele pentru acest an. Urmeaza "Legendele Nemirei", in iulie si Iezerul in toamna, dar si 1-2 curse pe distanta mai scurta si, sper eu, tot in locuri pe cat de putin popularizate sau cunoscute, pe atat de frumoase.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
(sursa foto: <a href="https://www.facebook.com/Piatra-Mare-Trail-Running-1192870737501755/" target="_blank">Piatra Mare Trail Run - facebook page</a>)</div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-78456733822455282202017-11-11T22:31:00.003+02:002017-11-11T22:52:54.772+02:00Trotineta - mobilitate cu costuri minime si beneficii maxime<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_SLlVlHarV3ZANm8B-3Q9ESTzdAJG3n6dAa4fw2_olvYLFnwDCqOZ8AxBGdhXuuRPxSoswlqHThZOfeLMm1PXCWpg6NDLrqHhixeoKi9bpcEmfYrxTKWsa65teCAKNqb0GtwiEqPFlk7q/s1600/banner-int-black-interlock.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="501" data-original-width="1265" height="251" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_SLlVlHarV3ZANm8B-3Q9ESTzdAJG3n6dAa4fw2_olvYLFnwDCqOZ8AxBGdhXuuRPxSoswlqHThZOfeLMm1PXCWpg6NDLrqHhixeoKi9bpcEmfYrxTKWsa65teCAKNqb0GtwiEqPFlk7q/s640/banner-int-black-interlock.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Nevoia de mobilitate si solutiile alternative</i></b> </div>
<div style="text-align: justify;">
Ca locuitor al celui mai aglomerat oras din Romania, am fost preocupat si eu, ca toti ceilalti, de gasirea unei metode de deplasare rapide si ieftine dintr-un punct intr-altul in conditiile in care nevoia de mobilitate este una cotidiana si as spune chiar vitala. Autoturismul personal - aparent cea mai comoda metoda mai ales daca ai unul care consuma relativ putin - se dovedeste tot mai frecvent a nu fi unul tocmai ieftin si nici rapid, chiar daca, aparent, esti tentat sa consideri ca, asistat de aplicatii gen Waze sau Google Maps, te vei deplasa intr-un timp scurt. Iar daca te mai numeri si printre persoanele preocupate de a avea o viata activa si/sau de protectia mediului inconjurator, atunci gasirea unei solutii alternative la tot ceea ce implica utilizarea unui motor devine cu atat mai stringenta.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Prima alternativa care ar veni, probabil, in mintea celor mai multi este bicicleta. De altfel, bicicletele, cel putin in Bucuresti, incep sa apara tot mai frecvent in peisaj insa utilizarea lor, cel putin la noi, este mult sub media europeana in zonele urbane. Iar daca ma intrebati pe mine, cred ca exista si unele dezavantaje care fac ca bicicletele sa nu se inmulteasca in Bucuresti intr-un ritm prea rapid. In primul rand, lipsa infrastructurii; daca vrei sa mergi in Bucuresti cu bicicleta, nu prea ai pe unde. Trotuarele sunt inguste si aglomerate, strazile ocupate de un trafic infernal iar pistele special destinate sunt cvasiabsente. Apoi bicicleta nu este chiar un accesoriu mic si necesita spatiu de depozitare ori majoritatea bucurestenilor sunt locuitori la bloc, acolo unde spatiu de depozitare al unei biciclete poate fi o problema. Nu in ultimul rand, pretul de achizitie nu este intotdeauna mic iar lui i se adauga si costurile de intretinere. </div>
<div style="text-align: justify;">
In afara de bicicleta, exista si solutii mai putin conventionale dar si cu o probabilitate de utilizare scazuta datorita dificultatii in folosirea lor: skateboardul si rolele.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu in ultimul rand - si aceasta este solutia la care ma voi referi in acest articol - exista varianta utilizarii unei... trotinete. Trotinetele pentru adulti sunt un mijloc de deplasare aparut relativ recent in peisajul nostru urban si am urmarit in mod special, in ultimul timp, sa vad cate trotinete intalnesc pe zi, pe strada. Va marturisesc ca niciodata nu m-am intalnit cu mai mult de 2-3 pe parcursul unei zile intregi. Ce recomanda, totusi, trotineta, ca fiind - din perspectiva mea - cel mai convenabil mijloc de mobilitate urbana?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i> Trotineta - o solutie ieftina si minimalista de mobilitate in oras</i></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgF-BtDb1XK2AIgWBmeq8cussfPdIgv9ZPQiCJdSb5LCWLIEqK8vumq-Ji3u-nYOfSXZaPGddKgdzQ9A6eIzzhio-VXOX-_aR_NZg0ybV6sxvtYc-8YdqCLGaW2qNeMJs75ZQI4hU3ZblU_/s1600/troti.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="516" data-original-width="1000" height="165" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgF-BtDb1XK2AIgWBmeq8cussfPdIgv9ZPQiCJdSb5LCWLIEqK8vumq-Ji3u-nYOfSXZaPGddKgdzQ9A6eIzzhio-VXOX-_aR_NZg0ybV6sxvtYc-8YdqCLGaW2qNeMJs75ZQI4hU3ZblU_/s320/troti.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Aceasta mica platforma cu doua roti (sau mai multe, in unele cazuri) propulsata prin impingerea piciorului pe sol si dirijata cu ajutorul unui ghidon, se evidentiaza mai ales prin dimensiunile ei reduse si usurinta utilizarii. Practic, oricine poate folosi o trotineta fara sa a fi nevoie sa aloce timp, in prealabil, pentru a invata sa o utilizeze, asa cum se intampla in cazul bicicletei sau, mai mult, in cazul rolelor ori skateboardului. Pur si simplu, te urci pe ea, incepi sa dai dintr-un picior si gata: te-ai pus in miscare. Modelele actuale, oferite spre comercializare, au si marele avantaj ca se pliaza foarte rapid si ocupa foarte putin spatiu pentru depozitare. Marele avantaj in cazul calatoriilor in oras, este dat de manevrabilitatea foarte usoara a acesteia si de spatiul restrans destinat pentru utilizare. Cu o trotineta te poti strecura suprinzator de usor pe trotuar, printre celilalti pietoni dar iti confera si posibilitatea unei deplasari in viteza, o viteza oricum mai mare decat cea dezvoltata atunci cand te deplasezi pe picioare. Desi nu este la fel de rapida ca o bicicleta, totusi in oras probabilitatea de a te deplasa intre doua puncte cam in acelasi timp sau chiar mai repede decat cu o bicicleta, este mare pentru ca, de cele mai multe ori, nici cu bicicleta nu te poti deplasa foarte rapid.</div>
<div style="text-align: justify;">
Un alt avantaj major in cazul trotinetei, este pretul. O trotineta destinata strict deplasarii prin oras, fara pra mari pretentii in materie de dotari si caracteristici pentru performanta, poate fi achizitionata pornind de la 150-200 de lei, pret pe care il amortizeaza, daca inlocuieste autoturismul personal, in primele 2 saptamani de utilizare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i> Comparatie cu bicicleta...</i></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl5ASUHDBH8Um96e7PCVt-GTFk1AaKhBZKfIBm9-YcBc3rZ8OoVlNdR94qsPudTCu2r9TgGMoKzl9D6eF7lYy8FWwHPKsD7KkCkuHmGdgQJtVDCctLmxVmkrwYx_tOX8GNK8glMDJK0nvD/s1600/troti2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="606" data-original-width="1211" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl5ASUHDBH8Um96e7PCVt-GTFk1AaKhBZKfIBm9-YcBc3rZ8OoVlNdR94qsPudTCu2r9TgGMoKzl9D6eF7lYy8FWwHPKsD7KkCkuHmGdgQJtVDCctLmxVmkrwYx_tOX8GNK8glMDJK0nvD/s320/troti2.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Iata, am gasit pe <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Trotinet%C4%83" target="_blank">wikipedia</a> un text foarte interesant privind comparatia dintre o trotineta si o bicicleta, pe care il redau aici, integral, in citat:</div>
<div style="text-align: justify;">
"<span style="background-color: white; color: #222222; font-family: sans-serif; font-size: 14px;"><i>Spre deosebire de o trotinetă propulsată prin împingere cu piciorul, o bicicletă are un scaun și tren de condus, care aduce o viteză mai mare, cost, greutate și în vrac. La sfârșitul unei călătorii o trotinetă pliantă poate fi mai ușor de îndoit și transportat în interior decât o bicicletă rabatabilă sau chiar o bicicletă portabilă. Chiar și o trotinetă care nu se pliază este mai ușor de transportat în locuri aglomerate, din moment ce nu are pedale care ies în afară. Astfel, un ciclist are avantaje în călătorii mai lungi și spațiile deschise, în timp ce o trotinetă are avantaj în călătorii mai scurte și în zone mai aglomerate. Trotinetele au rareori un portbagaj, astfel încât conducătorul transportă marfa cu un rucsac sau o geantă.</i></span></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: inherit; margin-bottom: 0.5em; margin-top: 0.5em; text-align: justify;">
<i> La viteze minime o bicicletă este greu de controlat în timp ce se pedalează, motiv pentru care, uneori, bicicliști se lovesc când traficul este dens sau în alte condiții în cazul în care aceștia nu pot profita de viteza bicicletei. Datorită stabilității superioare a trotinetei la viteză mică, accesul acesteia este permis pe mai multe trasee decât bicicleta în cazul în care mersul pe bicicletă este interzis.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #222222; font-family: sans-serif; font-size: 14px;"><i> Având în vedere că picioarele sunt mai aproape de nivelul solului, este mai ușor să te urci pe trotinetă decât să faci un pas peste cadru unei biciclete, prin urmare, conducătorul poate merge alternativ pe jos sau cu împingere, depinzând de starea sa fizică sau de starea drumului de urmat. Trotinetele cu roți mari, cum ar fi Kickbike, permit un antrenament mai eficient de formare decât bicicletele standard, astfel întregul corp este angajat în efortul de propulsare cu piciorul. <b>Împingerea cu piciorul a trotinetei cu roți determină un stres mai redus la nivelul genunchiului decât o face pedalarea pe o bicicletă</b>.</i></span>"</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ce e important sa stiti daca optati pentru o trotineta?</i></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpqdcnELkmz2gA3vXf1k3PjO-pQptRerjNIfh5ByeeEFEDxO0iHejPwIRwCH9WgCVPR5bXf3ZcQmXxnCqQULn3NmfMZhrBOX0PDMAWVnfmzW1_jj9tG0Cw4ht80kVj00buPtjtGPxwUrzo/s1600/troti3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="500" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpqdcnELkmz2gA3vXf1k3PjO-pQptRerjNIfh5ByeeEFEDxO0iHejPwIRwCH9WgCVPR5bXf3ZcQmXxnCqQULn3NmfMZhrBOX0PDMAWVnfmzW1_jj9tG0Cw4ht80kVj00buPtjtGPxwUrzo/s320/troti3.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt cateva lucruri de care trebuie sa tineti cont atunci cand optati pentru achizitionarea unei trotinete. </div>
<div style="text-align: justify;">
In primul rand, este util ca <b><i>ghidonul sa fie reglabil pe inaltime</i></b>. In caz contrar, riscati sa stati intr-o pozitie incomoda care va poate afecta coloana vertebrala (daca ghidonul e prea scurt) sau manevrabilitatea (daca ghidonul e prea lung).</div>
<div style="text-align: justify;">
In al doilea rand, este mai util sa va luati o <b><i>trotineta pliabila</i></b> pentru ca este mult mai usor de transportat si/sau depozitat atunci cand nu o folositi.</div>
<div style="text-align: justify;">
In al treilea rand, va spun ca este important sa aiba <b><i>un sistem de franare</i></b> instalat. Va fi mult mai usor de franat, mai ales atunci cand va deplasati cu viteza mai mare sau sa pastrati viteza sub control la coborari.</div>
<div style="text-align: justify;">
In al 4-lea rand, trebuie sa va alegeti o trotineta cu <b><i>dimensiunile rotilor</i></b> adaptate nevoilor voastre. Trebuie sa stiti ca trotineta, cu cat are roti mai mari, cu atat poate dezvolta o viteza mai mare insa accelerarea devine mai greoaie. Exista trotinete cu roti foarte misic, fara spite, pana la trotinete cu roti de dimensiunile celor de bicicleta. Eu recomand, pentru oras, o trotineta de genul celei cu rotile din imagine (asa mi-am achizitionat si eu), adica nu foarte mari insa cu o dimensiune care asigura si devoltarea unei viteze ceva mai mari acolo unde terenul va permite.</div>
<div style="text-align: justify;">
In al cincilea rand, trebuie sa tineti cont daca optati pentru o trotineta cu <b><i>suspensii </i></b>sau nu. In principiu, suspensiile nu sunt necesare pe un drum drept si la viteza mica, insa atunci cand va deplasati ceva mai rapid si daca mai aveti denivelari in cale, atunci suspensiile sunt recomandate pentru a va proteja articulatiile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i> Experienta mea cu trotineta</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Si dincolo de toate informatiile mai mult sau mai putin abstracte legate de achizitionarea si utilizarea trotinetei, hai sa va dau cateva detalii despre experienta mea concreta legata de trotineta pe care o folosesc cel putin pentru a ma deplasa aproape zilnic la si de la serviciu. </div>
<div style="text-align: justify;">
Astfel, o distanta de 3,8 km (de acasa la serviciu <b>sau</b> invers) pe care, in conditiile obsinuite de trafic matinal si de dupaamiaza, o parcurg cam in 20 de minute cu masina (uneori chiar si 40), cu trotineta o parcurg in 25 de minute, cu o viteza medie de 8,8-8,9 km/h. Si trebuie sa va spun ca traversez o zona foarte aglomerata atat din punct de vedere al traficului rutier, cat si pietonal (din Vasile Lascar in Calea Plevnei, traversand centrul orasului).</div>
<div style="text-align: justify;">
Din punct de vedere al activitatii fizice, efortul depus consuma cam 285 kcal in cele 25 de minute, la un HR de 65-70% (zona 3 de efort cardiac, adica un efort moderat). Inmultiti asta cu 2/zi (ca sunt doua drumuri: dus si intors) si rezulta o doza semnificativa de miscare zilnica care va asigura necesarul de activitate care sa compenseze orele de inactivitate fizica din timpul programului de serviciu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Concluzia pe care o trag eu acum, la final, este ca utilizarea trotinetei este una dintre cele mai profitabile alternative intrucat, pe langa investitia mica pe care o presupune, atrage o serie de economii financiare in cazul in care inlocuiti autoturismul personal, taxiul sau chiar mijloacele de transport in comun, dar si beneficii pentru sanatate pentru ca faceti un antrenament de tip cardio in timpul caruia ardeti calorii, tonifiati muschii trenului inferior si activati metabolismul. Nu pot decat sa va doresc succes in alegerea pe care o veti face si sa sper ca informatiile pe care le-ati gasit in acest articol va vor fi utile in acest sens.<br />
Iata si un filmulet sugestiv despre cum poate fi utilizata o trotineta in regim off-road .<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe width="320" height="266" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/utw49bRva7g/0.jpg" src="https://www.youtube.com/embed/utw49bRva7g?feature=player_embedded" frameborder="0" allowfullscreen></iframe></div>
<br />
<br /></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-37146844524205812512017-06-24T19:10:00.001+03:002017-06-26T00:02:39.745+03:00Tura de trekking si alergare - Creasta sudica a Craiului<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJSMv5BMR0GnbvIHtHlD9gLTMv-UPJidM5QCfoLMjCbjuOt_xwrwJMj3XAPNgXud2Fx0c2HhqIrSazdghC0NfmAyeSSmcwIDANlp2LHiiChlq3r7-Q2GdMQQ_Edmm-pZOBm-1LDhZXXZ4R/s1600/Creasta+Craiului.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJSMv5BMR0GnbvIHtHlD9gLTMv-UPJidM5QCfoLMjCbjuOt_xwrwJMj3XAPNgXud2Fx0c2HhqIrSazdghC0NfmAyeSSmcwIDANlp2LHiiChlq3r7-Q2GdMQQ_Edmm-pZOBm-1LDhZXXZ4R/s320/Creasta+Craiului.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: inherit;"><b>Traseu:</b> Cabana Brusturet - Culmea Paduricii - Poiana Funduri - Saua Funduri - Creasta sudica (Vf. Funduri - Vf. Pietrei - Vf. Lespezi - Coltii Grindului - Saua Grind - Vf. La Om - Refugiul Grind - Valea Seaca a Pietrelor - Cabana Brusturet). Distanta: aprox. 26 km. Alt. minima: 1.020 m; alt. maxima: 2238 m</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><b>Echipa:</b> Allice, Carmen, Luiza, Florin</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><b>Data: </b>17 iunie 2017</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Ideea organizarii unor ture lunare de trekking si alergare montana pentru membrii <a href="https://www.facebook.com/groups/1652950411648380/" target="_blank">Grupului "be Fit!"</a>, nu a fost deloc intamplatoare in conditiile in care o astfel de activitate rezoneaza atat de bine cu obiectivele programelor grupului. Mai mult, la aceasta data, Grupul numara nu mai putin de 10 alergatori montani si cativa montaniarzi in plus. In urma cu o luna organizasem deja o prima tura-pilot in Bucegi (urcare la vf. Omu, din Gura Diham, prin Bucsoiu si coborare inapoi prin Valea Cerbului), la care participasera doua alergatoare montane din cadrul grupului (Luiza si Carmen). O astfel de tura reprezinta nu doar o ocazie de a face miscare pe munte, ci si o experienta foarte utila pentru orice montaniard, cu atat mai mult pentru un alergator montan care isi poate, astfel, testa nivelul de pregatire, poate exersa tehnici de urcare si coborare, isi poate testa echipamentul si - foarte important - are ocazia sa cunoasca trasee sau portiuni de trasee din cursele pe care ar urma sa le parcurga.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"></span></div>
<a name='more'></a><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivmimevQ3GcY8aU2PHyPCAS-0gBsmDAsz9dKrCOrL2tB1DfpuxpFKc_q5xlU99-MmK4kbBYOMQ6zgIczdc3YCNw4Clhdre32TuAOc_Svxle-Gw6gw02gmF-2jqpEYGMr4obTRhNaSS5G06/s1600/creasta.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivmimevQ3GcY8aU2PHyPCAS-0gBsmDAsz9dKrCOrL2tB1DfpuxpFKc_q5xlU99-MmK4kbBYOMQ6zgIczdc3YCNw4Clhdre32TuAOc_Svxle-Gw6gw02gmF-2jqpEYGMr4obTRhNaSS5G06/s320/creasta.jpg" width="320" /></a></div>
<b style="font-family: inherit;"><i>Dambovicioara - "tabara de baza"</i></b><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Avand in vedere succesul turei-pilot, alegerea locatiei pentru aceasta a doua iesire a fost una destul de indrazneata: Creasta Sudica a Pietrei Craiului. Despre Creasta Pietrei Craiului se stie faptul ca este destul de dificil de parcurs datoria aspectului foarte stancos si versantilor sai foarte abrupti. Creasta principala se desfasoara la o altitudine de peste 2000 de metri si este maturata aproape permanent de vanturi puternice determinate de pozitia izolata a acestui masiv muntos. Temperatura medie anuala in acest masiv este de 0 grade Celsius iar lunile mai si iunie reprezinta perioada din an cu cele mai abundente precipitatii. Conform <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Piatra_Craiului" target="_blank">wikipedia</a>, "i<i><span style="background-color: white; color: #222222;">n zona Piatra Craiului se găsește o vegetație bogată în specii datorită preponderenței aproape absolute a calcarelor. Aici se găsesc specii unice în lume de floră și faună, unele dintre ele, așa cum ar fi Garofița Pietrei Craiului (</span><span style="color: #222222;">Dianthus callizonus</span><span style="background-color: white; color: #222222;">), fiind faimoase. Alte specii protejate sunt</span><span style="background-color: white; color: #222222;"> </span><span style="color: #0b0080;"><span style="background-image: none;">floarea de colț</span></span><span style="background-color: white; color: #222222;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222;">și</span><span style="background-color: white; color: #222222;"> </span>ghințura galbenă<span style="background-color: white; color: #222222;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222;">(</span><span style="color: #222222;">Gentiana lutea</span><span style="background-color: white; color: #222222;">). Printre speciile de animale amintim capra neagră</span></i><span style="background-color: white; color: #222222;"><i>, declarată monument al naturii, căpriorul, mistrețul, ursul carpatin, râsul, vulpea, lupul, veverița</i>". Potrivit aceleiasi surse, Craiul este un masiv muntos in care sunt foarte des intalnite fenomenele carstice. Astfel, "</span><i>Cheile Dâmbovicioarei<span style="background-color: white; color: #222222;"> și </span>Peștera Dâmbovicioarei</i><span style="background-color: white; color: #222222;"><i> sunt cele mai importante fenomene carstice din Piatra Craiului. În partea nord-estică apar Prăpăstiile Zărneștilor, izbucurile Fântânile Domnilor și Fântâna lui Botorog, La Zaplaz, Cerdacul Stanciului, Peștera Stanciului, Moara Dracului</i>". In plus, aici intalnim si Marele Grohotiș care este o pânză de pietre instabile de 4 km. Iata, asadar, </span></span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit;">suficiente motive pentru care Creasta Craiului sa devina o destinatie foarte tentanta chiar si pentru noi, cei de la "be Fit!"</span><br />
<span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFLjKP8fM1UjthbYqFyAXwEPAls6zqyBUXy6pX0bvN2tHEY3rBansvJU_dIb7cpHiRH_qylr0bAFQP5E2CeYANUzdOlUJE1OhZDN-bFIdJZMDpuKjYNFAyFkZ_JQms_gFv7jMB74LeulNK/s1600/Grup+1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFLjKP8fM1UjthbYqFyAXwEPAls6zqyBUXy6pX0bvN2tHEY3rBansvJU_dIb7cpHiRH_qylr0bAFQP5E2CeYANUzdOlUJE1OhZDN-bFIdJZMDpuKjYNFAyFkZ_JQms_gFv7jMB74LeulNK/s320/Grup+1.jpg" width="320" /></a></div>
Ne-am adunat inca de vineri seara (16 iunie), in Dambovicioara, la o pensiune ascunsa in mijlocul naturii - <a href="http://www.turistinfo.ro/dambovicioara/cazare-dambovicioara/casa_bunicii-c52138.html" target="_blank">Casa Bunicii</a> - pe care am ales-o in primul rand datorita curtii foarte mari, cu faneata, si a proximitatii padurii si cheilor Cheitei. Gazda era o bunica foarte volubila care ne-a intampinat cu o tuica de prin partea locului, irezistibil de parfumata , din care am gustat cu bucuria relaxarii de la finalul unei zile foarte incarcate. Desi a doua zi urma sa pornim de dimineata la drum, seara s-a lungit foarte mult si intr-o atmosfera foarte vesela, spre disperarea unui domn care, din cand in cand, iesea din camera si, imbracat in pijamaua sa ponosita, isi punea tacticos papucii in picioare dupa care, din dreptul usii camerei sale, ne atragea atentia in mod solemn asupra orei exacte, intrebandu-ne daca nu putem sa facem liniste.<br />
<br />
Undeva spre ora 1 am plecat la somn, un somn adanc si odihnitor, respirand aerul proaspat de munte si bucurandu-ma de racoarea specifica pensiunilor de la munte. La ora 6:30 dimineata eram in bucataria pensiunii, acolo unde Luiza, asa cum ma asteptam, se indopa zdravan gandindu-se, probabil, la perspectiva unei zile intregi in care nu aveam sa poposim la nicio cabana la care sa gasim ceva de mancare. Dupa un scurt review al bagajelor, ne-am urcat toti patru in masina si am pornit spre cabana Brusturet, punctul de unde urma sa inceapa traseul nostru. Carmen, Luiza si cu mine eram imbracati in tinutele noastre de alergare montana iar Allice era echipata pentru trekking, in specificul stil cercetasesc. Urma o tura in care doar Luiza urma sa foloseasca betele de trekking pentru a se obisnui cu utilizarea lor, in timp ce eu si Carmen decisesem sa mergem fara bete pentru a solicita mai mult trenul inferior (decizie care, in ceea ce ma priveste, nu cred ca a fost cea mai inteleapta si voi povesti la final de ce).<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUjLD5WYHChXBaLjCjc5iAti3Eoa-SWnBjp6e6J0C1pjia2UwYVIBHAj6S6Q2MTCTGfhzcZZR8ld6qPny27SdRZuw7mjds2U7FLKQ8ZnoFN6To7R1gWirgKYal5eWrp9g6A5LEY1KqvT_M/s1600/Grup+2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUjLD5WYHChXBaLjCjc5iAti3Eoa-SWnBjp6e6J0C1pjia2UwYVIBHAj6S6Q2MTCTGfhzcZZR8ld6qPny27SdRZuw7mjds2U7FLKQ8ZnoFN6To7R1gWirgKYal5eWrp9g6A5LEY1KqvT_M/s320/Grup+2.jpg" width="240" /></a></div>
<b><i>Brusturet - Varful Pietrei</i></b><br />
Urcarea am inceput-o intr-un ritm mai moderat, avand in vedere ca Allice si Luiza sunt mai temperate pe aceste segmente. Buna dispozitie si veselia s-au instalat inca de la bun inceput in grup si s-au mentinut pe tot parcursul turei. Pot spune ca a fost cel mai vesel grup cu care am iesit vreodata intr-o tura pe munte si ceea ce a fost suprinzator este faptul ca atmosfera nu a incetat sa ramana vesela nici chiar in cele mai dificile momente care urmau sa ne intampine pe traseu.<br />
<br />
Dupa ce am parcurs Culmea Paduricii, am ajuns in Poiana Funduri de unde panta s-a inclinat mai mult, poteca urcand destul de abrupt spre Saua Funduri - acolo unde urma sa "intepam" creasta. Ceea ce nu am prevazut dar avea sa se intample pe tot parcursul turei, au fost pauzele de ... shooting. Lungi si dese ("cheia marilor succese"!). Mai dese si mai lungi decat as fi crezut vreodata ca se poate intampla pe munte. Cum insa eram intr-o inferioritate clara, nu avea rost sa protestez. Ma ingrijora doar vremea mohorata si norii de ploaie care ne tot dadeau tarcoale, acoperind complet creasta pe care nu am putut-o zari nici macar o clipa pe parcursul urcarii spre Funduri.<br />
<br />
Dupa 2 ore de la plecarea din Brusturet, am ajuns in Saua Funduri, intr-un moment in care, in mod miraculos, norii s-au risipit putin si au facut loc razelor soarelui pentru a ne incalzi putin si mai ales pentru a ne usca pantofii si hainele udate de iarba si vegetatia pe care o intalnisem pe traseu, pana in acel punct. Fetele erau de-a dreptul euforice si aveau si de ce: peisajele care li s-au dezvaluit aici erau incomparabile cu orice vazusera ele pana in istoria lor de pana la aceasta tura. Bineinteles ca nu am putut pleca pe traseul de creasta, mai departe, fara o luuunga sedinta de poze si selfieuri.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLUKuc-i0Nf-0AUnSwCYplGgSUBbvAOE1McxA2nYe2hYGu-18ayne0qoz6TDE-z6-jKGNaJMQGsUTvnyJoYurIUoqQ-dQwP96lwUC3q774Om7lYDfAxdFEIb9iEsldhGstoMhnF-LooTy4/s1600/Grup+3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLUKuc-i0Nf-0AUnSwCYplGgSUBbvAOE1McxA2nYe2hYGu-18ayne0qoz6TDE-z6-jKGNaJMQGsUTvnyJoYurIUoqQ-dQwP96lwUC3q774Om7lYDfAxdFEIb9iEsldhGstoMhnF-LooTy4/s320/Grup+3.jpg" width="320" /></a></div>
Portiunea de traseu prin Varful Funduri, pana in varful Pietrei, am facut-o avand soarele deasupra. Chiar daca versantul estic al muntelui era acoperit complet de ceata, versantul vestic era insorit si peisajele se desfasurau la picioarele noastre in toata splendoarea lor. Asta a facut ca pauzele pentru fotografii sa fie nenumarate si interminabile. Acest lucru insa nu m-a deranjat pentru ca ar fi de-a dreptul blasfemiator sa vii in aceste locuri si sa ramai indiferent la ceea ce ti se dezvaluie in fata ochilor. In plus, entuziasmul fetelor era absolut molipsitor. M-am bucurat nu doar de peisajele pe care le revedeam dupa doi ani, dar si de bucuria lor. Am realizat cat de important este sa mergi pe munte, in astfel de locuri, cu oameni care stiu sa se bucure pe deplin de ceea ce vad, de ceea ce li se intampla, de intreaga experienta care li se ofera. Dar oare cum altfel ar fi putut sa se manifeste doua alergatoare montane si o cercetasa?<br />
<br />
<b><i>Varful Pietrei - Varful La Om</i></b><br />
La scurt timp dupa ce am inceput coborarea din varful Pietrei, in continuarea crestei, experienta avea sa se schimbe destul de mult. De unde norii se risipisera aproape complet si imi faceam deja probleme ca soarele ne va da mari batai de cap pe parcursul restului turei, in cateva minute totul avea sa se acopere, ca din senin, de nori si negura sa puna stapanire pe tot ceea ce era in jurul nostru. Temperatura a scazut destul de mult si, in scurt timp, a inceput sa cada grindina. O grindina de altitudine, marunta si deasa, care acoperea poteca si facea ca pietrele sa devina alunecoase. Schimbarea conditiilor nu avea sa afecteze catusi de putin buna dispozitie a grupului. Ba mai mult, au urmat noi sesiuni de shooting in echipamentul de ploaie si cu grindina lovindu-ne fetzele si mainile. Am inceput sa imi fac griji cu privire la traversarea segmentelor tehnice, mai ales in ceea ce le priveste pe Carmen si pe Luiza care erau la prima experienta de acest gen. Nu e tocmai comod sa parcurgi portiunile de catarare pe Creasta Craiulu, agatat de stanci la peste 2000 de metri altitudine, cu o splendoare de prapastii cascandu-se sub tine, in timp ce piatra este foarte uda si alunecoasa iar grindina te loveste nemiloasa.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxihZsgLD1Yu5jMwqs_x2BiuDghHKC7Ks1jxKpgFQ8guUUygzh8_eh8fVNhyphenhyphen1L2Z81wFHNupf5J7eLqdIh1fNu14DBuypDOzv4jJnFI-OqpeqWabGtM_Mn_yX5L9E2tUCjPV_4Z3BC2DWg/s1600/Grup+4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxihZsgLD1Yu5jMwqs_x2BiuDghHKC7Ks1jxKpgFQ8guUUygzh8_eh8fVNhyphenhyphen1L2Z81wFHNupf5J7eLqdIh1fNu14DBuypDOzv4jJnFI-OqpeqWabGtM_Mn_yX5L9E2tUCjPV_4Z3BC2DWg/s320/Grup+4.jpg" width="320" /></a></div>
Pe masura ce avansam in altitudine, conditiile deveneau mai dure: temperatura era tot mai scazuta iar in scurt timp vantul a inceput si el sa-si faca simtita prezenta. Dupa ce am trecut de Varful Lespezi, vantul a crescut in intensitate si ne dadea mari batai de cap, mai ales in portiunile in care trebuia sa mergem chiar pe muchia crestei. Acolo rafalele erau destul de puternice si nu o data a fost nevoie sa stam ghemuiti sau sa mergem stand ghemuiti. Rafalele de vant aduceau cu ele si micile proiectile de gheata care ne loveau fata si mainile.... rememoram senzatiile similare pe care le traisem pe creasta Fagarasilor, cu multi ani in urma.<br />
<br />
Pe Coltii Grindului am avut ceva emotii. Oboseala devenise tot mai acuta, conditiile erau dintre cele mai aspre, vantul parea ca turbase. Aici am avut parte de un fenomen extraordinar: grindina nu ne mai lovea de sus in jos, ci... de jos in sus. In portiunile de traseu situate chiar pe muchia crestei, vantul batea cu mare putere dinspre vale, pe versantul vestic, aducand cu el si grindina. Priveam buimac cum precipitatiile aveau o dinamica antigravitationala. Marturisesc ca a fost prima data cand am vazut acest fenomen spectaculos si, in ciuda rafalelor foarte puternice si foarte reci, am ramas minute bune pe loc pentru a admira acest spectacol unic. Fetele erau obosite si inghetate insa sporovaiau in continuare si aveau suficienta energie incat sa se deplaseze fara niciun fel de dificultate in ciuda conditiilor care capatasera aspecte extreme. Ba chiar Luiza, agatata in peretele unei stanci aproape verticale care trebuia escaladata, luand in plina figura rafalele de vant cu ace de gheata, devenise preocupata de starea rimelului de la ochi si de faptul ca nu ar mai fi fost la fel de fotogenica. "Nu pot sa cred ca spui asta!" mi-a scapat nevenindu-mi sa cred care era preocuparea ei in asemenea momente limita.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1iXp9TmU0ag_UMfemTX72lxkirVFqeWT6g7NrVlNZcJw1Nnrp4_4VSN4t08ZoMthHoAJya4nhJtQ7WeqEBl3T65l5om_37fuRLPAXivH-rkQaWHzYO5ZnyHpO_0o3VHkP6k0S0ap4nedC/s1600/Grup5.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1iXp9TmU0ag_UMfemTX72lxkirVFqeWT6g7NrVlNZcJw1Nnrp4_4VSN4t08ZoMthHoAJya4nhJtQ7WeqEBl3T65l5om_37fuRLPAXivH-rkQaWHzYO5ZnyHpO_0o3VHkP6k0S0ap4nedC/s320/Grup5.jpg" width="240" /></a></div>
Aparitia refugiului din Saua Grind a fost o adevarata eliberare. Eram inghetati si foarte uzi iar vantul deja ne capiase asa ca ne-am refugiat repede inauntru, acolo unde insa era destul de mare aglomeratia pentru ca se adapostisera toti cei care se aflau in acel moment in zona varfului La Om. Si nu erau putini! Fetele s-au urcat pe prici si au inceput sa se dezbrace de hainele ude. Fetelor le era foarte frig iar Luiza tremura foarte tare asa ca am scos folia de supravieturie pentru a se incalzi putin sub ea. Am ramas destul de mult timp acolo pentru ca fetele sa se odihneasca si sa isi revina. Luiza suferea foarte tare pentru faptul ca nu avea ceva consistent de mancare, in afara batoanelor energizante si a ciocolatei, insa unul dintre cei care se mai aflau in refugiu i-a oferit un sandwich care a avut rolul de a o remonta mai ales din punct de vedere psihic.<br />
<br />
Intr-un final ne-am echipat si am iesit afara unde parea mult mai frig decat atunci cand intrasem in refugiu. Mie unul mi-au inghetat foarte tare mainile iar dupa cateva minute deja nu le mai simteam. Batea un vant foarte rece care patrundea parca peste tot. Pentru prima data mi-am simtit si picioarele inghetate. Pauza din refugiu facuse ca picioarele sa mi se raceasca si, fiind ude, in momentul in care am iesit afara unde batea vantul, aproape mi-au inghetat.<br />
<br />
In varful La Om (2.238 m - cel mai inalt varf din Piatra Craiului), am zabovit foarte putin timp pentru ca nu erau conditii de stat. Totusi fetele, sacrificand cateva minute in care au tremurat de frig, au mai facut cateva selfieuri si abia apoi am inceput coborarea spre Refugiul Grind.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMiWIbjkf_fyFQCxfJ6C1fQriQIYzajLSJOr9dDhNfHw60txCiSMetfiYP9q3rxTqn_fi2Hy2nnOEAGXzdCdUvc8cw4U1znAS2qs_zhSa68XqBcEK6kMOuYXZJmr3g9s6AR-s9eC0O8p3h/s1600/Grup+6.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMiWIbjkf_fyFQCxfJ6C1fQriQIYzajLSJOr9dDhNfHw60txCiSMetfiYP9q3rxTqn_fi2Hy2nnOEAGXzdCdUvc8cw4U1znAS2qs_zhSa68XqBcEK6kMOuYXZJmr3g9s6AR-s9eC0O8p3h/s320/Grup+6.jpg" width="240" /></a></div>
<b><i>Varful la Om - Refugiul Grind - Brusturet</i></b><br />
Coborarea a fost anevoioasa din cauza grohotisului umed si a noroiului. Insa, odata angajati in coborare, am scapat de vant si, implicit, de senzatia de frig. Iar pe masura ce ne apropiam de Grind, cerul incepea sa se lumineze asa incat am avut din nou parte de peisaje superbe, cum au fost cele de la inceputul traseului nostru pe creasta. Bineinteles ca a urmat o noua serie de pauze lungi si dese pentru fotografii, selfieuri si admirat peisajul. Un peisaj naucitor de frumos! Un moment unic al unei zile foarte ploioase si reci, cand plafonul se ridica si albastrul cerului se straduieste din rasputeri sa se intrevada printre nori.<br />
<br />
Ultima portiune a traseului spre Refugiul Grind, am facut-o alergand alaturi de Luiza. Simteam ca plutesc deasupra pamantului, un pamant alunecos care imi dadea senzatia ca voi cadea aproape la fiecare pas. Nimic nu se compara cu adrenalina senzatiei de iminenta a caderii! La Refugiul Grind ne-am oprit sa ne tragem sufletul si sa le asteptam sa vina si pe Carmen si Allice. Dupa ce ne-am regrupat, am continuat coborarea pana la intrarea in Valea Seaca a Pieterelor de unde nu mai aveam mult pana la finalul traseului nostru: Cabana Brusturet. De aici am mai alergat putin pana am ajuns intr-o zona bolovanoasa de unde am trecut la pasul de mers pana la final. Imi era teama sa nu ma accidentez si mai mult la genuchiul stang care, dupa Atinge Omu, a avut un comportament ciudat.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSAhsZmvsORs9-Clui-RcScsLPnTwxypwADJxmzkLiNba5Vt6Gmj94f1XApfmDkwWOQvskotpBssB2yf9WK2KnSzhwu-4aKTE2iV_BO_ZygE1uUj84cObkBHeewz_xY6tgN0DmzLah1XJt/s1600/_DSC0354.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1060" data-original-width="1600" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSAhsZmvsORs9-Clui-RcScsLPnTwxypwADJxmzkLiNba5Vt6Gmj94f1XApfmDkwWOQvskotpBssB2yf9WK2KnSzhwu-4aKTE2iV_BO_ZygE1uUj84cObkBHeewz_xY6tgN0DmzLah1XJt/s320/_DSC0354.jpg" width="320" /></a></div>
Dupa 10 ore de la start, am ajuns la Cabana Brusturet unde s-a incheiat aventura noastra de o zi pe Sudica Craiului. Acelasi tonus bun, aceeasi atmosfera vesela si mult entuziasm de pe urma a ceea ce vazusem si traisem in acea zi. O zi in care Luiza s-a bucurat precum un copil, chiuind si tzopaind, in care Allice nu mai contenea sa se mire de frumusetea peisajului si de aspectul extrem de stancos al crestei si in care Carmen a fost mai entuziasmata decat in oricare alta tura dintre cele parcurse impreuna in acest an. O zi la finalul careia nimeni nu se simtea suficient de obosit, rezervele de energie ale acestor trei fete parand a fi nesfarsite.<br />
<br />
<b><i>Finalul unei zile perfecte</i></b><br />
Ne-am intors in <i>tabara de baza </i>(Pensiunea Casa Bunicii) unde soacra Luizei ne-a pregatit vin fiert si niste pastrav cu mamaliga si mujdei asa ca am stat in foisorul din curte la masa, apoi ne-am tras toti langa focul de tabara pe care il facusera ceilalti turisti cazati la pensiune. O seara tihnita si linistita, in care copiii se zbenguiau prin preajma, Carmen desena, iar ceilalti stateam si rataceam cu privirile in flacarile jucause ale focului, depanand amintiri din timpul zilei. Fetele nu conteneau sa povesteasca despre intreaga aventura, admirand fotografiile pe care le facusera pe traseu. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgG6GtDgF15_L6saDzTHzxOP9Sx7aGCxsgJPhHMp4ajsacN62nxIaMbj0AsctqlO3IjnopBR6RteiYBU7clc0smjOGKASQ45Ond7AIiuyGAo0qg98chiuZ2btB4uuvi7TglM5Ji0mn-Z9x7/s1600/Grup+7.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgG6GtDgF15_L6saDzTHzxOP9Sx7aGCxsgJPhHMp4ajsacN62nxIaMbj0AsctqlO3IjnopBR6RteiYBU7clc0smjOGKASQ45Ond7AIiuyGAo0qg98chiuZ2btB4uuvi7TglM5Ji0mn-Z9x7/s320/Grup+7.jpg" width="320" /></a></div>
Din pacate, genunchiul meu stang a inceput sa-mi trimita niste semne mai mult decat alarmante. O durere paralizanta imi sageta articulatia ori de cate ori faceam vreo miscare sub alt unghi decat cel presupus de deplasarea catre inainte si, in plus, nu mai reuseam sa-l flexez decat in mica masura. Aceste simptome au ramas aceleasi pe parcursul saptamanii care a urmat iar o investigatie medicala a vadit posibilitatea de a avea o ruptura de menisc care, daca se confirma dupa RMN, ar putea insemna inceputul unei foarte lungi perioade de pauza<br />
<br />
Pentru fete insa, tura a fost nu doar o prima experienta a parcurgerii unui traseu de creasta, la mare altitudine, in conditii foarte ostile, dar si un antrenament foarte bun pentru cursele la care urmeaza sa participe in aceasta vara si la toamna. Iar pentru grup a fost o ocazie de crestere a gradului de coeziune, de cunoastere reciproca si de armonizare. Sunt exact trasaturile de care are nevoie o echipa care s-ar putea ca, la un moment dat, sa faca impreuna lucruri mult mai serioase decat parcurgerea unui segment de creasta din Crai.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFVHpA6KnpJICntmnTH3_8spft4rLbZazqf5Jo9gjU5GYcMAULzo6fo2gABKLDnPD9x3QKuetExeb01444deQrLNQXa8CmlG9IWCA0qwPu-hxzqXy_guNI3LyKaGB0kwrLT-Uhw81cT65-/s1600/Grup+8.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFVHpA6KnpJICntmnTH3_8spft4rLbZazqf5Jo9gjU5GYcMAULzo6fo2gABKLDnPD9x3QKuetExeb01444deQrLNQXa8CmlG9IWCA0qwPu-hxzqXy_guNI3LyKaGB0kwrLT-Uhw81cT65-/s320/Grup+8.jpg" width="320" /></a></div>
Tot in acest an ne dorim sa parcurgem si Creasta Nordica care este cel putin la fel de spectaculoasa si dificila, insa speram in niste conditii ceva mai prietenoase. De asemenea, ne-am gandit ca acest nou proiect lansat in grupul "be Fit!" sa includa si ture mai usoare, la care sa participe mai multa lume din grup.<br />
<br />
Pentru mine, aceasta tura a insemnat reintalnirea cu Creasta Sudica pe care o vizitasem pentru prima data in viata mea in urma cu 2 ani si pe care imi doream foarte mult sa o revad. A mai insemnat o experienta montana complexa, traita intr-o atmosfera cum nu mi-a fost dat pana acum sa am parte, mai ales in conditii atat de dificile. Sunt convins ca aceasta atmosfera a fost posibila datorita formei fizice extraordinare in care se afla cele 3 fete pentru ca, in alte conditii, nu cred ca ar mai fi avut resursele necesare sa isi pastreze tonusul pe parcursul celor 10 ore de trekking, climbing si alergare. Si nu in ultimul rand, a insemnat o testare a propriului nivel de pregatire si capacitate de adaptare la tot ceea ce iti ofera muntele in mod imprevizibil. Cu doi ani in urma am parcurs traseul pe o vreme extraordinar de frumoasa, cu un cer senin si fara nicio pala de vant. Acum a fost o cu totul alta experienta, desi traseul a fost fix acelasi. Una peste alta, ramane una dintre acele experiente de care imi voi aduce aminte cu mare drag si va ramane un reper intre turele montane parcuse de-a lungul istoriei mele.<br />
<br />
<br /></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-27711024453200457082017-06-14T19:46:00.000+03:002017-06-14T20:09:52.089+03:00Marea imBULZeala - Atinge Omu 2017<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTuOo0gedR-JuriwyBEJPKROjRPBTK7_yv04X73V0HNZ76ssABZjWegDuus5l3UIz_3QBXxxdL02tYcQ5uUpa5ON-kjXPpqgQJUR9-CQ0-YcWTgLO-ilg6g7Plij2mVL1OfBIyKT89b9zW/s1600/start.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTuOo0gedR-JuriwyBEJPKROjRPBTK7_yv04X73V0HNZ76ssABZjWegDuus5l3UIz_3QBXxxdL02tYcQ5uUpa5ON-kjXPpqgQJUR9-CQ0-YcWTgLO-ilg6g7Plij2mVL1OfBIyKT89b9zW/s320/start.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru al 3-lea an consecutiv am cedat instinctelor mele gurmande si m-am inscris la cea de-a 3-a editie a cursei "Atinge Omu", pentru a ma imBULZi si eu, la final, la traditionala masa ciobaneasca: bulz si jintita. Cursa aceasta iese, cumva, din peisajul curselor de trail running de la noi prin atmosfera sa unica si originalitatea meniului de la final. In primul rand, este o cursa fara timp limita de final, insa cu un timp intermediar in vf. Omu. Apoi este o cursa mentinuta intentionat cu un numar mic de participanti, asa cum aveam sa aflu acum de la Geo, organizatorul ei, pentru a-i mentine caracterul intim al atmosferei. "Imi place sa vad ca oamenii vin aici si stau de vorba unii cu altii, stau la povesti... alergarea este mai mult un pretext pentru a ne aduna impreuna ca niste prieteni, si a ne bucura de faptul ca ne-am reintalnit". Si exact asta reuseste sa faca. Cei mai multi dintre alergatori sunt aceiasi, de toate cele 3 editii incoace. Cu mici diferente.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu toate acestea, "Atinge Omu" ramane o cursa montana care, chiar daca e pe distanta de cros (13 km anul acesta), se remarca prin diferenta de nivel mare (aprox. 1000 m D+), ascensiunea abrupta spre varful Omu si segmentele alergabile in mare viteza pe intoarcerea de la Omu la Pestera. De asemenea, se remarca si prin desfasurarea ei integral in golul alpin (alt. 1600-2500 m). Aceste caracteristici o fac sa fie spectaculoasa si unica in peisajul curselor montane de la noi, dar in egala masura accesibila si celor mai putin initiati in alergare montana, datorita distantei scurte.<br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM96iIhXJ-O1rH9dyGGoD3Fhddl22q47aauuJ7F8jV8CdRuEYulEqlpK-CYVxCVnxB130QR7RRa9cR-qKdy9rW90OatlTaYr1fARnNacbhjvF7eJ2aNyDAa_gJXaH3Wa7VonoeqjbX-XSg/s1600/Inainte+de+start.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM96iIhXJ-O1rH9dyGGoD3Fhddl22q47aauuJ7F8jV8CdRuEYulEqlpK-CYVxCVnxB130QR7RRa9cR-qKdy9rW90OatlTaYr1fARnNacbhjvF7eJ2aNyDAa_gJXaH3Wa7VonoeqjbX-XSg/s320/Inainte+de+start.jpg" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Anul acesta am venit insotit la "Atinge Omu" de doua membre ale grupului Be fit! - Luiza si Carmen - care si-au stabilit obiective ambitioase in acest an: Cozia Trail Run (30 km), 7500 (45 km), X2, Ciucas X3 (42 km). Pentru ele dar si pentru mine, aceasta cursa a fost doar o etapa din programul de antrenament desfasurat pentru a face fata adevaratelor provocari din acest an. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am venit la Pestera inca de vineri seara (9 iunie) dornic sa prind macar 2 nopti de somn aici, la munte, la aer curat. Si chiar am dormit lemn in prima noapte dupa care m-am trezit mai odihnit ca oricand. Dupa un mic dejun compus din cafea si banana, am mers sa-mi iau numarul de concurs. La ora 10:30 fix, am luat startul alaturi de Luiza si Carmen, cea de-a doua aflandu-se pentru a doua oara la acest eveniment, dupa ce anul trecut experimenta pentru prima data in viata ei, parcurgerea unei curse montane. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu eram pentru prima data in aceasta formula, in Bucegi. Cu doua saptamani in urma parcursesem alaturi de Carmen si Luiza, acea bucla dureroasa de la proba de 45 km a cursei 7500: Gura Diham - Bucsoiu - Omu - Valea Cerbului - Gura Diham. Cu o saptamana in urma, alaturi de Carmen, parcursesem o alta tura dificila: Busteni - Jepii Mici - cab. Caraiman - Brana Caprelor - Crucea de pe Caraiman - Piatra Arsa - Cantonul Jepi - Jepii Mari - Busteni. Acum vroiam sa vedem la ce nivel suntem, in perspectiva viitoarelor curse. Ne-am stabilit ca target sa ajungem la vf. Omu in 1:30 h asa ca am tras destul de tare pe urcare. Si am reusit. In 1:28h Carmen si 1:36h Luiza. Iar pe coborare au scos sub o ora, Luiza fiind ceva mai rapida, dupa cum stiam deja, toti 3. Am terminat toti 3 cursa intr-un interval de 2 minute intre Carmen si Luiza, in mai putin de 2 ore si jumatate. Fetele s-au plasat pe locurile 7 si 9 la categoria open feminin - un rezultat pe care eu il calific drept remarcabil. Timpul realizat si pozitiile din clasament sunt foarte bune in raport cu experienta si pregatirea fetelor (sa nu uitam ca, de exemplu, Carmen a inceput sa alerge anul trecut iar in acest an parcurge primele ei curse montane). E adevarat ca au tras de ele la capacitate maxima iar Luiza imi martuirsea, la final, ca m-a injurat aproape tot drumul. "Nu am apucat sa vad nimic, niciun peisaj. Doar pietrele pe care calcam!". Nici Carmen nu statea mai bine. La fel ca si Luiza, nu apucase sa vada nimic intre crizele de astm si bila, in afara de locul in care punea piciorul. Eu personal nu am avut vreun target, altul decat cel stabilit pentru ele, asa ca m-am bucurat cat am putut de cele 2 ore si jumatate de traseu prin Valea Obarsiei si Omu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEQTsEU2z8cr2BeM1ZfnLyAnGGIyTMKDRhEzJbe_QK_x_jAsZUk-SgufOij9NILWPtTnsevqO361epBBnrsM1NlLMP_zPStOuPt_hHeRQnX3j0MRmCml7NdyhPqhDduagsdyeUiy68qr-4/s1600/omu+eu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="635" data-original-width="960" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEQTsEU2z8cr2BeM1ZfnLyAnGGIyTMKDRhEzJbe_QK_x_jAsZUk-SgufOij9NILWPtTnsevqO361epBBnrsM1NlLMP_zPStOuPt_hHeRQnX3j0MRmCml7NdyhPqhDduagsdyeUiy68qr-4/s320/omu+eu.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
La finalul cursei am avut parte de ceea ce ma motivase cel mai mult sa revin aici: portia de bulz si jintita. O jintita mult mai consistenta si mai gustoasa decat cea din anii trecuti, insa bulzul mai putin reusit decat la editiile trecute. Si am mai avut parte de o dupaamiaza linistita, tihnita, in care m-am racorit cu o bere si m-am plimbat prin Valea Horoabei alaturi de Eliza, Carmen, Eva si Filip. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Duminica dimineata am avut supriza sa constat ca am ceva probleme la genunchiul stang care nu prea mai raspundea la comenzi, fara insa sa ma doara. Cu toate acestea, am mai plecat intr-o tura de trekking de doar 10 km si vreo 700 m D+ alaturi de Carmen, din care au lipsit aproape complet segmentele de alergare pentru ca genunchiul avea propriile lui intentii care nu coincideau cu ale mele. Am fost, totusi, multumit ca am mai facut un traseu, profitand de faptul ca sunt la munte, in conditiile in care ocaziile in care pot sa ma antrenez pe munte, intr-un an, le pot numara pe degete.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI0EtGc04En1ARCfe3atCRrfDQhVODaQ-_QvzN4XMhV-o8xt75VJ3Kw5WhnEFhAhxBIEEIP0PoblUzMKxLUgppOsSE53ZMqTshhi7eEwDaWLzjHRJEP0xB_LVmwojundPfTx7S8Po8SiQE/s1600/bulz.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI0EtGc04En1ARCfe3atCRrfDQhVODaQ-_QvzN4XMhV-o8xt75VJ3Kw5WhnEFhAhxBIEEIP0PoblUzMKxLUgppOsSE53ZMqTshhi7eEwDaWLzjHRJEP0xB_LVmwojundPfTx7S8Po8SiQE/s320/bulz.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Asadar am mai adaugat o cursa - a 31-a - in "palmaresul" meu de 3 ani incoace. O cursa usoara, frumoasa, scurta dar destul de intensa. Nu stiu daca voi mai reveni la anul aici pentru ca nu stiu ce obiective voi avea atunci si la ce curse imi voi propune sa particip. Insa e posibil ca, din cand in cand, atat timp cat voi mai putea, sa revin la Atinge Omu pentru a ma mai bucura de atmosfera extraordinara de aici si, bineinteles, de portia de bulz si jintita pe care nu o mai gasesc in alta parte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De acum, gandurile mele se indreapta spre a doua cursa importanta a acestui an: Cozia Mountain Run (proba "lunga" - 30 km). Acolo echipa "Be fit!" se va deplasa in numar mult mai mare pentru ca, in afara de mine, vor veni si Camelia, Carmen, respectiv Luiza. Si sunt convins ca rezultatele vor fi pe masura valorii acestei echipe ;-) </div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-65213800273061420412017-05-19T02:42:00.001+03:002017-06-05T07:04:17.974+03:00Maraton Muntii Macin 2017<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1ZbmbVxderEeD-zYtpoStnHC24N14QLkk0M-ku1tkdI_MGZjWbBK-W5hh_YMICM4B1yx2yokiEdRDuhcGCwo57gxXvQs1ODJk_bBv2FW7a2Srt8YCTOYh0Dl5tKB7STqgmy2bZJQyxDgs/s1600/18424102_10155345424607915_50256344211563429_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1ZbmbVxderEeD-zYtpoStnHC24N14QLkk0M-ku1tkdI_MGZjWbBK-W5hh_YMICM4B1yx2yokiEdRDuhcGCwo57gxXvQs1ODJk_bBv2FW7a2Srt8YCTOYh0Dl5tKB7STqgmy2bZJQyxDgs/s320/18424102_10155345424607915_50256344211563429_n.jpg" width="320" /></a></div>
Am doua idei, pentru inceput:</div>
<div style="text-align: justify;">
<i>1. Un maraton montan este o aventura si o provocare majora, fie ca il faci in 4 ore jumate, fie in 8.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>2. Cand pornesti intr-o cursa de maraton montan, abordarile fataliste de genu' "las' ca merge" sau "ce-o fi, o fi" ori "il scot eu si p-asta la capat, cumva" nu sunt deloc o optiune viabila. Abordarea trebuie sa fie una pragmatica si pregatirea dedicata inca de la momentul luarii deciziei de participare.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu anul acesta m-am decis relativ tarziu asupra calendarului competitiilor la care mi-am propus sa particip, fiind destuld e ocupat cu dezvoltarea unor proiecte personale despre care am sa mai vorbesc, la un moment dat, pe acest blog. Fata de anii trecuti cand imi incepeam sezonul cu cele doua curse din aprilie, de la Brasov, anul acesta nu am mai putut ajunge la ele deoarece s-au suprapus, ca date, cu 2 bootcampuri pe care le aveam programate asa ca am inceput destul de abrupt, cu <a href="http://www.maratonmacin.ro/" target="_blank">Maraton Muntii Macin</a>. Totusi nu-mi faceam prea multe probleme, fiind - in viziunea mea - o cursa destul de accesibila daca ma gandeam la inaltimea mica a culmilor acestui masiv muntos. In urma cu doi ani participasem, tot aici, la proba de semimaraton unde castigasem locul III la categoria de varsta si, inca de atunci, imi propusesem sa revin pentru a parcurge si traseul maratonului, din dorinta de a descoperi si mai mult din frumusetea unica a acestei regiuni prea putin cunoscute a tarii noastre.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBKjU9rup4XkX2UBrqvFOAsSbwkyNzyiBDmPLOhXybU8wpPZss8KtpiHdEvxxsPulrLXxRIOakKRfsgqwv9taD_CjvdEOZnLGRADRFeIH3TZd9Tf9gkynswvLPKx7G14TcrGYVJMnOYFRy/s1600/18425264_1893632480895742_2012387075128128212_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBKjU9rup4XkX2UBrqvFOAsSbwkyNzyiBDmPLOhXybU8wpPZss8KtpiHdEvxxsPulrLXxRIOakKRfsgqwv9taD_CjvdEOZnLGRADRFeIH3TZd9Tf9gkynswvLPKx7G14TcrGYVJMnOYFRy/s320/18425264_1893632480895742_2012387075128128212_n.jpg" width="320" /></a></div>
Am asteptat cu destul de multa nerabdare ziua cursei, mai ales ca sezonul competitional incepuse de ceva timp iar amicii si cunoscutii mei deja aveau curse in picioare in acest an, in timp ce eu nu. Din pacate, nu prea am avut timp nici pentru un program de antrenament specific si m-am antrenat asa, mai mult pe apucate. Colac peste pupaza, in saptamana ce a precedat ziua cursei, nu prea am avut parte de odihna iar ultimele doua zile aproape ca nu am mancat deloc. Cu alte cuvinte, era un adevarat dezastru modul in care ma pregatisem pentru aceasta cursa. Insa m-am gandit ca "merge, nu-i nimic! O scot eu, cumva, la capat!"</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe 12 mai, seara, ma urcam pe bacul din Braila, rupt de foame si oboseala, dar fericit ca ne vom caza chiar in comuna Greci, acolo de unde se ia startul in cele doua probe ale competitiei. Am ajuns pe intuneric in centrul comunei, acolo unde nea Petrica, proprietarul pensiunii "<a href="http://www.turistinfo.ro/greci/cazare-greci/pensiunea_la_livada-c103155.html" target="_blank">La Livada</a>", ne-a condus pana la locul de cazare. Nu ma informasem suficient de bine cu privire la conditiile de aici si, in ciuda asteptarilor mele, Pensiunea nu oferea mancare asa ca, rupt de foame fiind, am frunzarit ceva din ceea ce aveam prin sacose, fara insa sa fiu foarte multumit de modul in care ma alimentam in perspectiva cursei. Mai trist a fost sambata dimineata cand efectiv nu am avut ce manca.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFbmm0rbcV_vKt4SiyPjqI5YJE6XtP_ofkKER0zjC839dX0SrHwSKPheq7WSaHbR18fzL8wWI1pES7LdDu0U5tRjKfM62nacKSHQZ7TukN_XOLKhS-rNMzflJ_MIIfcjfZyvqMycNP9td6/s1600/18447560_1893655124226811_5929899234766362921_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFbmm0rbcV_vKt4SiyPjqI5YJE6XtP_ofkKER0zjC839dX0SrHwSKPheq7WSaHbR18fzL8wWI1pES7LdDu0U5tRjKfM62nacKSHQZ7TukN_XOLKhS-rNMzflJ_MIIfcjfZyvqMycNP9td6/s320/18447560_1893655124226811_5929899234766362921_n.jpg" width="320" /></a></div>
M-am dus la 8:30 in zona de start pentru a-mi ridica kitul de participare si am fost bucuros sa ma intalnesc acolo cu multa lume cunoscuta: Razvan Norocel, Sebi Chiriac, Cristina Haita si altii... mult mai multa lume cunoscuta decat in urma cu 2 ani cand, fiind o competitie aflata abia la a doua editie, au venit mai putini alergatori. Acum insa micuta piata din centrul comunei Greci parea ceva mai animata desi suprapunerea, ca data, cu Semimaratonul International Bucuresti, este de natura sa trieze foarte mult participantii la acest eveniment.<br />
<br />
Desi era de dimineata si abia jumatatea lunii mai, soarele incalzea, deja, cu mult prea multa putere. Conform prognozelor, dupa pranz urma sa si ploua, lucru care ma bucura foarte mult pentru ca alergarea sub bataia soarelui, asa cum se stie, e naucitoare de-a dreptul. Foamea imi dadea mari batai de cap asa ca am apucat-o prin sat sa caut ceva de rontait. Am ajuns la un magazin de unde am luat o placinta in foietaj iar de la un chiosc mi-am luat o cafea. Prea putin suficient pentru ceea ce avea sa urmeze, dar mult mai bine decat deloc. La ora 10 fara cateva minute m-am dus in zona startului asteptand, linistit, momentul plecarii in cursa.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWP9N8lUPTRMIOdAimvAuxyhHwZNWi3X4sDTHpc0GMTjxlRTatukK6CNtjcYZqjnJ-loanmhPDFbYjcdTtiTQR_angYEtiK74cVM6f8K2KmoAIsX9s3BTapNc9gSuFqcZvhwfPfpsitpLp/s1600/18447663_1893656760893314_6651408078911458934_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWP9N8lUPTRMIOdAimvAuxyhHwZNWi3X4sDTHpc0GMTjxlRTatukK6CNtjcYZqjnJ-loanmhPDFbYjcdTtiTQR_angYEtiK74cVM6f8K2KmoAIsX9s3BTapNc9gSuFqcZvhwfPfpsitpLp/s320/18447663_1893656760893314_6651408078911458934_n.jpg" width="320" /></a></div>
Si a venit. La 10:02 s-a pornit pe drumul prafuit care ducea spre iesirea din sat si continua spre poalele varfului Tutuiatu. Cand am intrat pe iarba mi-am desfacut betele de trekking si mi-am temperat ritmul constient fiind ca trebuie sa-mi dozez foarte bine energia pentru a face fata orelor de efort pe care le aveam de parcurs. Urcarea spre Tutuiatu, acopera vreo 450 m diferenta de nivel (un sfert din totalul cursei) si este destul de abrupta. Din varful Tutuiatu, traseele de maraton si semimaraton se separa asa ca m-am trezit, brusc singur, asa cum am ramas pana la finalul cursei. Pot spune ca, din acel punct, nu am mai depasit pe nimeni si nici nu m-a mai depasit nimeni, iar alti alergatori am vazut doar in preajma punctelor de alimentare, acolo unde, cand ajungeam eu, plecau cei doi din fata mea iar cand plecam eu ajungea cel care a fost permanent in urma mea.<br />
<br />
Din Tutuiatu, am ajuns pe varful Ghiunalt de unde a inceput o coborare pe care am parcurs-o destul de greu datorita marcajului rar si necunoasterii traseului. Insa, pe langa dificultatea identificarii traseului, a mai aparut o problema: caldura. Soarele aflat deasupra, pe un cer lipsit complet de nori, isi facea de cap. Am inceput sa resimt deshidratarea iar dupa km 8 cand, finalizand coborarea, am intrat pe o portiune de campie, s-a suprapus si inevitabilul: lipsa de energie. Dupa zilele de nesomn si nemancare care au precedat aceasta cursa, lipsa de energie era iminenta. Cand am ajuns in primul punct de alimentare de la km 9, pulsul mi-o luase razna (210 bpm) si nu scadea deloc sub 180 desi am stat cateva minute acolo ca sa imi revin. Am mancat cateva felii de lamaie si portocala si am baut multa apa dar caldura si soarele arzator ma zapaceau, pur si simplu. Voluntarii au incercat sa ma incurajeze spunandu-mi ca urma sa intru in padure.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzEq7hNZPceRlnSmLumVB2slCc1OxnHGdATR9eesb0OlUODiRcpTr7b1BmAZ86or6daGM6cKYV-S2lbPQ3mULlHP-qR0WxWVFfsJ-4kGMZYS-7kKSdhmPEM6J0myqfF1FdAR3gUnvPQKNW/s1600/18451723_1902032263393904_7227222069265538649_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzEq7hNZPceRlnSmLumVB2slCc1OxnHGdATR9eesb0OlUODiRcpTr7b1BmAZ86or6daGM6cKYV-S2lbPQ3mULlHP-qR0WxWVFfsJ-4kGMZYS-7kKSdhmPEM6J0myqfF1FdAR3gUnvPQKNW/s320/18451723_1902032263393904_7227222069265538649_o.jpg" width="240" /></a></div>
Portiunea impadurita de pe traseul Dealul cu Drum este insa extrem de scurta si se iese rapid pe niste versanti despaduriti unde soarele era, dinnou, atoatestapanitor. Orice incercare de a mari ritmul se transforma, imediat, intr-o crestere exponentiala a ritmului cardiac. Vederea mi se tullbura in mod grav si disparea capacitatea de orientare. Faptul ca alergam absolut singur era extrem de derutant. Am intalnit, la un moment dat intr-o poiana, doua persoane care stateau la plaja si le-am intrebat daca au mai vazut si alti alergatori trecand pe-acolo. Mi-au confirmat acest lucru si m-am mai linistit.<br />
<br />
Am urcat pana in varful Carabalu de unde m-am angajat pe o coborare rapida spre Valea Seaca. Coborarea mi-a priit si am ajuns la punctul de alimentare de la km 17 cu un tonus ceva mai bun. Dupa un scurt ragaz aici, unde am mai ras cateva felii de portocala si lamaie, dar si niste covrigei sarati si izotonic, am pornit pe traseul spre Tutuiatu. Ma bucura gandul ca sunt in padure, la umbra, insa conditiile erau departe de a fi prielnice. In ciuda umbrei, aerul era destul de greu respirabil, fiind o zapuseala greu de descris. Senzatia era de sufocare permanenta iar transpiratia curgea din abundenta de pe mine. Pe aceasta portinue de traseu, pana la checkpointul de la km 20, am apelat frecvent la rezerva mea de apa. Urcarea mi s-a parut un chin pentru ca nu puteam sa respir asa cum mi-as fi dorit. Voluntarii de la km 20 m-au anuntat: "Gata! Esti exact la jumatatea cursei!" - o informatie care, cel putin mental, m-a remontat foarte puternic si mi-a dat un impuls bun pentru urmatorii 5 km pe care i-am parcurs destul de rapid. Reintrasem pe traseul de semimaraton pe care il cunosteam de acum doi ani iar asta m-a ajutat sa gestionez mai bine deplasarea pe acest segment. Au fost coborari lungi si line, unde am dat drumul la picioare, dar si portiuni drepte sau in urcare usoara, pe care ma recuperam. Aerul padurii ramanea insa, irespirabil.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYE2Fwm_RHeXnBNJbj2XKsq_OgJ1nHUR1gnZy60PyHFLW-X5AvfmnRqgK-7m2CfPFod2CwDBqHw-cUqlFsGRQrtiyFW5jTJQf9lDmNTfhDbltPwO43Xyf1QACC7fTVJjZGDPD0SnUWHQUZ/s1600/18581921_1894131220845868_5665266383106810415_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYE2Fwm_RHeXnBNJbj2XKsq_OgJ1nHUR1gnZy60PyHFLW-X5AvfmnRqgK-7m2CfPFod2CwDBqHw-cUqlFsGRQrtiyFW5jTJQf9lDmNTfhDbltPwO43Xyf1QACC7fTVJjZGDPD0SnUWHQUZ/s320/18581921_1894131220845868_5665266383106810415_n.jpg" width="320" /></a></div>
La km 25 am iesit definitiv din padure. De aici, urma urcarea catre Varful Suluk Mic si Creasta Pricopanu, o portiune la care ma gandeam cu destul de multa retinere, in primul rand din cauza soarelui. Dar nu mica mi-a fost bucuria cand am constatat ca cerul se umpluse de nori si un vant destul de puternic incepuse sa sufle pe culmile despadurite. Fizic ma simteam deja epuizat insa faptul ca nu era soare si batea acel vant racoros, mi-a dat un impuls destul de bun.<br />
<br />
Odata ajuns in Creasta Pricopanu - poate cea mai spectaculoasa parte a Macinului, cu un relief stancos absolut unic - am facut un popas mai lung. Am baut apa, am luat un gel si un anticarcel pentru ca muschii coapselor incepusera sa-mi pulseze. Deplasarea pe Culmea Pricopanu nu a fost dintre cele mai comode din cauza vantului extrem de puternic. De cateva ori am avut senzatia ca aducea si picaturi de ploaie, o ploaie pe care mi-am dorit-o cu disperare in acea zi dar ea s-a incapatanat sa nu vina.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhze6j9-v3Hl5xjsipErc3EUsaVMCutImmRLWiWAI_hb8ej1m75E211mH10odfAeM8sUbTF937_EfOcYAuH2xZZErtJ8hznKSrzC-pAisvqqXsaztxfPSPcsjX1hKd8pj1zOrjuVEGciFqh/s1600/18446924_1893631067562550_2342462685611545825_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhze6j9-v3Hl5xjsipErc3EUsaVMCutImmRLWiWAI_hb8ej1m75E211mH10odfAeM8sUbTF937_EfOcYAuH2xZZErtJ8hznKSrzC-pAisvqqXsaztxfPSPcsjX1hKd8pj1zOrjuVEGciFqh/s320/18446924_1893631067562550_2342462685611545825_n.jpg" width="320" /></a></div>
O data ajuns la punctul de alimentare din Saua Serparu, dupa coborarea din Creasta Pricopanu, furtuna parea iminenta. Vantul batea ingrozitor de tare iar voluntarii de acolo faceau foarte greu fata conditiilor. Am parcurs bucla de 2 km cu intoarcere in acelasi punct si, dupa ce voluntarii m-au asigurat ca mai am doar 9 km pana la finish, am pornit-o pe drumul forestier care cobora lin pana in punctul de unde incepeam o noua urcare spre baza varfului Suluk Mare. Starea de epuizare crestea in intensitate asa ca, dupa penultimul checkpoint de la km 34, am luat o pauza sub pretextul de a-mi strange betele pentru ca urma o ultima coborare apoi o portiune dreapta de drum forestier. Norii incepusera sa se risipeasca fara sa scuture macar cateva picaturi de ploaie, lasand loc pe cer, soarelui dupaamiezii. Un soare de-a dreptul naucitor care ma strivea, pur si simplu, pe sol. Am inceput coborarea spre ultimul punct de hidratare de la km 35. Aici am mai baut cateva pahare de apa, cu mare dificultate pentru ca nu reuseam sa tin bine paharul pentru ca voluntarul din punct sa-mi toarne apa din bidon. I-am multumit frumos si am pornit pe drumul acoperit cu pietris mare.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi44Z1wL7PmsjpncdVaMmZpAricDCt3bLSjVqoBs5Gcb2x4xnFLoja-XkYBU5WeKLp8fVRsXPBvhe4kpbG9gDg8kX9DoKP5XbPASmqnaQlw3UkeQieDlyIEMAHMTNhHrUB8PqN2AYsXgXek/s1600/18582199_1894131260845864_5508721119064567880_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi44Z1wL7PmsjpncdVaMmZpAricDCt3bLSjVqoBs5Gcb2x4xnFLoja-XkYBU5WeKLp8fVRsXPBvhe4kpbG9gDg8kX9DoKP5XbPASmqnaQlw3UkeQieDlyIEMAHMTNhHrUB8PqN2AYsXgXek/s320/18582199_1894131260845864_5508721119064567880_n.jpg" width="320" /></a></div>
Ultimii 5 km au fost un chin. Alternam momentele de alergare cu cele de mers. Nu reuseam sa alerg mai mult de 4-500 de metri, apoi mergeam. Soarele se incapatana sa-mi incalzeasca corpul, deshidratandu-ma, in conditiile in care mi se terminase si rezerva de apa. Satul Greci mi se parea a fi la o distanta mult mai mare decat cea la care stiam ca ar trebui sa fie conform datelor furnizate de ceas. Dar era mai departe doar in imaginatia mea. Am intrat in sat unde nu mai reuseam deloc sa ma orientez iar localnicii pe care ii intrebam de traseul spre Piata (zona de finish) pareau desprinsi de realitate. Noroc ca am intalnit o alergatoare care finalizase cursa si mi-a dat exact reperele de care aveam nevoie ca sa ajung la finish.<br />
<br />
Dupa 7 ore si 40 de minute, insotit pe ultimii metri, ca aproape de fiecare data, de Eva si Filip, am trecut linia de finish. M-am culcat pe micuta portiune de iarba de la marginea drumului, din dreptul portii de finish si am ramas mult timp acolo. Imi era rau. Mai rau decat dupa oricare alta cursa de pana acum. Era evident ca nu fusesem suficient de pregatit sa parcurg cursa asta. Nici macar nu mai aveam puterea sa ma bucur ca am terminat. Nu vroiam decat sa-mi treaca starea de rau si sa se potoleasca toate acele pulsatii sacaitoare din toti muschii trenului inferior. Am stat acolo mai mult de o ora si jumatate, pana am fost in stare sa ma ridic si sa plecam spre pensiunea unde eram cazati.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPP2DmBvRPokG5Me7GHq_3d-27fyN1aWIVtEi83p-tgohnl5RkxQs2YpybrSWJh4yW9VvYwY43rT8C1S7eBbGiyD2HQACGfkzx8dW-G-yrFpm5gAZWJ9qKgOJpUMKYlft-Gx6lGq-_PuLn/s1600/18557075_1894130604179263_7069133758744553116_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPP2DmBvRPokG5Me7GHq_3d-27fyN1aWIVtEi83p-tgohnl5RkxQs2YpybrSWJh4yW9VvYwY43rT8C1S7eBbGiyD2HQACGfkzx8dW-G-yrFpm5gAZWJ9qKgOJpUMKYlft-Gx6lGq-_PuLn/s320/18557075_1894130604179263_7069133758744553116_n.jpg" width="320" /></a></div>
Privind acum la rece lucrurile, retrospectiv, primul gand care imi trece prin minte este acela ca o fost o cursa foarte bine organizata si am apreciat mai ales implicarea si atitudinea voluntarilor. Intalnirea lor mi-a dat, de fiecare data, un imbold foarte puternic. Dornici sa ajute, oferind informatii prompte si exacte si adresand cuvinte de incurajare, pot spune ca si-au indeplinit in mod exemplar misiunea iar daca am reusit sa termin cu bine, pana la urma, aceasta cursa, a fost si meritul lor. Punctele de hidratare si alimentare au fost foarte bine distribuite pe traseu asa incat nu a fost nevoie sa-mi reincarc rezerva de apa din camelbak niciodata pe parcursul celor peste 40 km, desi, asa cum am povestit, conditiile au fost dificile iar soarele si caldura faceau ca deshidratarea sa fie accentuata. Faptul ca am gasit, in fiecare punct, lamai, portocale si banane, mi-a fost de foarte mare ajutor.<br />
<br />
Din punct de vedere al echipamentului, ma felicit ca am optat pentru pantofii Adidas TR7 de vara - extrem de usori, aderenti, foarte comozi, nu mi-au produs absolut niciun fel de probleme sau leziuni la picioare. Compresiile pentru gambe au fost, de asemenea, foarte utile iar tricoul tehnic primit tot aici, in urma cu 2 ani, a fost poate un pic cam gros pentru conditiile acestei curse. Betele de trekking nu au fost absolut necesare decat in vreo 3 puncte de pe traseu. in rest, consider ca mai mult mi-au ingreunat depasarea, mai ales pe coborari.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCF7pgNVSrmoYuGAWYuY4WvqhocCem8pXSUK1l3doM6tVzRMyvjzieTg-9AEi_dWf3tEvXYAga22Mba_kkSt6oMDAn7GHLk6CamUZkO7YuNh1gkg_IQkUsP9jgOMrmZYvLj44XuH39kJdh/s1600/Diploma+Maraton+Macin2017.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCF7pgNVSrmoYuGAWYuY4WvqhocCem8pXSUK1l3doM6tVzRMyvjzieTg-9AEi_dWf3tEvXYAga22Mba_kkSt6oMDAn7GHLk6CamUZkO7YuNh1gkg_IQkUsP9jgOMrmZYvLj44XuH39kJdh/s320/Diploma+Maraton+Macin2017.jpg" width="320" /></a></div>
Dar cea mai importanta concluzie dupa aceasta cursa este ca am riscat enorm pornind la drum fara o alimentatie adecvata si odihna pe masura, in prealabil. Varfurile de ritm cardiac inregistrate pe fondul oboselii, au depasit niste praguri normale si cred ca astfel de riscuri nu trebuie asumate mai ales de catre cineva care nu face alergare de performanta, ci doar ca hobby si pentru sanatate. Am avut noroc ca a fost un traseu relativ usor, cu urcari scurte si diferente de nivel destul de mici. Pe un traseu de genul celor din Carpati, nu cred ca as fi facut fata pana la final, pe aceasta distanta. Nu se pleaca la o asemenea cursa fara un antrenament anterior adecvat, fara o alimentatie prealabila corespunzatoare si fara odihna.<br />
<br />
Una peste alta, totul e bine cand se termina cu bine. Cursa este una frumoasa insa parerea mea este ca partea cu adevarat spectaculoasa ramane cea care este acoperita de traseul semimaratonului. Bucla suplimentara din traseul de maraton nu e nici pe departe la fel de spectaculoasa asa ca, daca vii in Macin sa alergi pentru a descoperi frumusetea acestei zone, este suficient sa parcurgi traseul probei de semi si vei vedea tot ceea ce este mai reprezentativ pentru acest masiv. Pentru mine, aceasta a fost cursa cu nr. 30 a "carierei" mele de alergator si prima din seria celor pe care mi le-am planificat in acest an. Ma voi reintoarce, cu siguranta, in Macin, ca sa alerg, convins fiind de unicitatea acestui colt atat de putin cunoscut al Romaniei, dar atat de spectaculos.<br />
(Foto credit: <a href="https://www.facebook.com/maraton.muntiimacin/photos?lst=100007614468509%3A100007470245424%3A1495184057&source_ref=pb_friends_tl" target="_blank"><b>Maraton Muntii Macin - fb page</b></a>) <br />
<br />
<br />
<ul>
<li><br /></li>
</ul>
</div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-70542251742423300502017-02-20T23:55:00.001+02:002017-02-21T14:10:24.177+02:0030 de minute alaturi de copiii Orasului Peventiei Cardiovasculare<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAO_AHXd-Eac2rEJWWrPq9ct2dcycIEQBRSCP6PQ5xnBeeIl_qfMll05XLQeff1DpxQMZMAi8iz09Zk1Ots8Lqg9sGGA8eNEUAbkn01EAy6akoPIVa26_inZZ2B4-NEFp-l58thmrjFgL8/s1600/P1014522.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAO_AHXd-Eac2rEJWWrPq9ct2dcycIEQBRSCP6PQ5xnBeeIl_qfMll05XLQeff1DpxQMZMAi8iz09Zk1Ots8Lqg9sGGA8eNEUAbkn01EAy6akoPIVa26_inZZ2B4-NEFp-l58thmrjFgL8/s320/P1014522.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Se implinesc acum exact 3 ani de cand, convins fiind de importanta miscarii in mentinerea unei stari optime de sanatate, mai ales in conditiile in care treceam pragul varstei de 40 de ani, am inceput sa acord un rol primordial sportului intre preocuparile mele. Zeci de curse de anduranta pe trasee montane, mii de ore de antrenament in sala si pe stadion ori in parcuri, studiul si asimilarea unui volum mare de informatii din domeniul fitness-ului si alergarii, toate acestea au fost circumscrise acestei preocupari si scopului de a ma mentine sanatos si in forma pentru cat mai multi ani de acum incolo. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Este insa adevarat ca, in tot acest rastimp, luat fiind, uneori, de flama performantei, am uitat pentru ce am inceput o astfel de existenta si care este scopul pentru care ma angrenez in toate aceste activitati si, uneori, am intins coarda cam mult iar locul starii de bine si de forma fizica a fost luat de oboseala, epuizare, probleme musculare si articulare etc. Tentatiile au devenit mai puternice decat dorinta rationala de aplicare a regulilor pe care le cunosteam asa ca, uneori, am avut si de suferit. Doar ca la inceputul acestui an am avut parte de o intamplare care mi-a readus aminte, inca o data, de unde si mai ales de ce am pornit pe acest drum. </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw5U5UF2MW3L1rRiDs6sKKPAMPTFbaJlEKKrLQ-3YnppHKPkESyoBADZfea8YR_vd1fFskckuqfcc066MfGM4lEfHh0PTt7Tn8aTmVPmmC2zZpzvURlKu6k6_JRCJIyfw0FYHs5DdZRBsY/s1600/P1014642+%2528copie+1%2529.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw5U5UF2MW3L1rRiDs6sKKPAMPTFbaJlEKKrLQ-3YnppHKPkESyoBADZfea8YR_vd1fFskckuqfcc066MfGM4lEfHh0PTt7Tn8aTmVPmmC2zZpzvURlKu6k6_JRCJIyfw0FYHs5DdZRBsY/s320/P1014642+%2528copie+1%2529.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Anual, Fundatia Romana a Inimii si Societatea Romana de Cardiologie marcheaza, in luna februarie, Ziua Preventiei Cardiovasculare printr-o serie de conferinte si evenimente dedicate in mod special metodelor de preventie. In acest an, cele doua entitati impreuna cu Media Med Publicis, organizatorul acestor evenimente, si-au propus sa organizeze un eveniment constand in 30 de minute de sport in aer liber, in orasul Sinaia si am primit eu invitatia de a fi partener al acestui eveniment, in calitate de trainer, urmand sa concep un program de miscare pe care sa-l parcurg impreuna cu un grup de elevi ai liceului din Sinaia. Ideea mi s-a parut o adevarata provocare, mai ales pentru ca aveam sa interactionez cu adolescenti - o experienta absolut noua pentru mine - pe care urma sa-i indrum pe parcursul acelui program.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In ciuda emotiilor care au pus stapanire pe mine la gandul ca voi avea de lucru cu niste copii aflati la varsta manifestarilor rebele, perspectiva implicarii intr-un proiect care are ca scop promovarea miscarii ca mijloc de preventie a afectiunilor cardiovasculare a fost suficient de puternica incat sa nu pot refuza o asemenea oferta. O asemenea manifestare publica prin care este atrasa atentia asupra unei forme atat de la indemana, de frumoasa si de simpla, prin care afectiunile cardiovasculare pot fi tinute la distanta de noi, cred ca este chiar o necesitate intr-o perioada in care sedentarismul face ravagii in randul tututror oamenilor. Iar faptul de a organiza aceasta actiune cu un grup de copii a fost cu atat mai incarcat de semnificatii pentru ca ei sunt cei mai expusi riscurilor presupuse de sedentarism, pentru ca preocuparile sedentare devin o cultura specifica varstei lor si nu in ultimul rand, pentru ca parintii acestor copii sunt cei care trebuie sa constientizeze la ce riscuri isi expun copiii lasandu-i sa ramana sedentari.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3-HGmceTk5ZAkGeC91hOq_foCciOESNzjgqT3SyVulvgQJ3FaTzPL3wxKOx0OHSbsnIHNAm54ujD3C4jAGQhfxlb3AyPZCgXCgoShsDKTDtruUixky_EAg6ZoRoL6MIrJ_W9LXboPtpYz/s1600/P1014614.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3-HGmceTk5ZAkGeC91hOq_foCciOESNzjgqT3SyVulvgQJ3FaTzPL3wxKOx0OHSbsnIHNAm54ujD3C4jAGQhfxlb3AyPZCgXCgoShsDKTDtruUixky_EAg6ZoRoL6MIrJ_W9LXboPtpYz/s320/P1014614.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Actiunea din ziua de sambata, 18 februarie, a decurs extraordinar. M-am intalnit inca de dimineata, la ora 10, cu copiii care urmau sa participe la sesiunea de miscare, am facut impreuna o repetitie a programului in Sala de sport a Clubului Sportiv Sinaia, apoi am mers toti in parcul Ghica, acolo unde urma sa se desfasoare evenimentul. In ciuda temerilor mele si emotiilor care ma stapaneau, tinerii s-au comportat extraordinar si momentul a fost unul frumos si reusit. Eu am fost impresionat de entuziasmul acelor copii si dorinta pe care o aveau de a face miscare, prezenta lor la acest eveniment fiind absolut voluntara. Programul, chiar daca nu foarte greu, a fost destul de solicitant, fiind vorba de o sesiune de cardio-aerobic ceva mai dinamica pe care am conceput-o astfel atat pentru faptul ca evenimentul urma sa aiba loc in aer liber, la munte, in luna februarie (adica in plin sezon rece) dar si pentru a avea o legatura mai stransa cu mesajul pe care il transmiteam: mijloace de protejare a inimii impotriva afectiunilor cardiovasculare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca o concluzie, cred ca merita felicitati organizatorii evenimentului - Fundatia Romana a Inimii, si Societatea Romana de Cardiologie impreuna cu Media Med Publicis - alaturi de Primaria Orasului Sinaia care a sprijinit organizarea, dar mai ales merita felicitati copiii care au venit absolut benevol, in timpul lor liber, la aceasta actiune care nu ar fi existat fara ei, pentru ceea ce au facut acolo, pentru exemplul pe care l-au oferit si pentru mesajul pe care l-au transmis in primul rand parintilor lor dar si adultilor, in general. Cat despre mine, nu pot spune decat ca sunt, in continuare, stapanit de un sentiment de mare bucurie pentru faptul ca am avut sansa sa fiu partener al unui asemenea eveniment al carui obiectiv central l-am realizat impreuna cu niste copii extraordinari pe care sper sa-i reintalnesc si cu alte ocazii.</div>
<div style="text-align: justify;">
(<b><i>Foto credit: <a href="https://www.facebook.com/MediaMedPublicis/?fref=ts" target="_blank">Media Med Publicis</a></i></b>)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-44245072004870362802016-10-21T13:37:00.001+03:002016-10-21T16:56:55.231+03:00MPC 2016 - "Flying on the rocks"<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOcMXSWNtzQEFg1cXa9z5zANor1LRfvtqweObdI27GUUQpmvD6Is_jeyHWVPyrQewngUQpIQTEH0moQMThOgd_Qu5oHwY58VOw3meTUHNbJlkZDunk7NC4m6rkwsBRsMznea4WXFTD-waO/s1600/harta+MPC.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOcMXSWNtzQEFg1cXa9z5zANor1LRfvtqweObdI27GUUQpmvD6Is_jeyHWVPyrQewngUQpIQTEH0moQMThOgd_Qu5oHwY58VOw3meTUHNbJlkZDunk7NC4m6rkwsBRsMznea4WXFTD-waO/s320/harta+MPC.jpg" width="320" /></a></div>
Piatra Craiului este poate cel mai popular loc din Romania nu doar pentru montaniarzi ci, de 10 ani incoace, si pentru comunitatea alegatorilor montani. Una dintre cele mai dorite competitii de alergare montana din Romania este si Maratonul Piatra Craiului (MPC) - ultima cursa a fiecarui an, din Circuitul Carpatilor. MPC-ul se detaseaza fata de celelalte curse montane prin traditia evenimentului, formatul sau (o singura cursa cu mai multe linii de finish intermediare), festivitatea de inmanare a medaliilor, "covorul rosu" de la startul cursei, atmosfera etc. Dar, poate mai presus de orice, aceasta cursa se remarca prin parcurgerea peisajelor unice ale Pietrei Craiului pe care le strabate traseul care reprezinta o bucla ce inconjoara aproape intreaga creasta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Anul acesta lucrurile aveau sa fie insa usor diferite fata de ceilalti ani. Pentru faptul ca se implineau 10 ani de cand se tine aceasta competitie, organizatorii au decis sa marcheze momentul prin parcugerea traseului in sens invers decat pana acum. "The back way" a starnit curiozitatea multora. Eu eram oricum curios iar ideea in sine de a da o tura de Piatra Craiului era suficient de provocatoare astfel incat sa conteze mai putin, pentru mine, daca o fac in sensul acelor de ceasornic sau invers. Curiozitatea si dorinta de a alerga in Piatra Craiului au fost mai presus de starea de oboseala excesiva pe care am resimtit-o in zilele premergatoare cursei. Faptul ca eram la finalul unui sezon de 6 luni in care am inghesuit nu mai putin de 12 curse, dintre care 3 in ultima luna (2 semimaratoane in padure si un maraton la Ciucas) si-a spus in mod serios cuvantul. Simteam ca abia ma mai tarasc si eram stapanit permanent de o stare continua de somnolenta si slabiciune generala. Chiar si drumul pana la Zarnesti, din preziua cursei, a fost un chin, nu doar pentru ca a durat foarte mult, ci si pentru ca eram atat de obosit incat imi venea sa adorm cu capul pe volanul masinii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWKqPHozlD3TmLehoqjgVf_aGksWFzLiEFkpqvrHYWayNKVO3QXEm-AXJqoXeJReqEaKBvKmiTdCEDnppJnx_QOHGnpsPx8_lg7SL_CZXLUZpRtg_QbVCrh5yhWzy92VS35gpyiuwaQiru/s1600/Zarnesti.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWKqPHozlD3TmLehoqjgVf_aGksWFzLiEFkpqvrHYWayNKVO3QXEm-AXJqoXeJReqEaKBvKmiTdCEDnppJnx_QOHGnpsPx8_lg7SL_CZXLUZpRtg_QbVCrh5yhWzy92VS35gpyiuwaQiru/s320/Zarnesti.jpg" width="320" /></a></div>
Am ajuns in Zarnesti vineri seara (30 septembrie) si m-am cazat intr-o locatie ideala: o vila situata chiar in zona de start/finish a competitiei. Livian Trufin este cel datorita caruia am avut sansa de a sta intr-o asemena locatie. Desi as fi vrut, in acea seara nu am fost in stare sa stau prea mult la povesti cu Livian si nici cu Sebi Chiriac, venit si el sa alerge MPC-ul. Cu greu am reusit sa ma adun putin, sa merg la Casa Casatoriilor si la Sala de sport din Zarnesti pentru a-mi ridica kitul de participare, respectiv pentru a-mi lua niste geluri si magneziu pentru cursa. Intre aceste drumuri, l-am zarit, la un moment dat, si pe Razvan Norocel dar nu am fost in stare sa schimb nici cu el prea multe cuvinte. Am mancat ceva si m-am bagat la ceea ce ar fi trebuit sa fie un somn bun inainte de cursa, dar a fost doar o zvarcoleala continua care a durat toata noaptea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dimineata m-am trezit mai greu decat oricand si i-am fost cu atat mai mult recunoscator lui Livian pentru faptul ca nu trebuia decat sa ies din casa si eram deja la linia de start. Am mancat ceva inainte, mi-am facut, repede, bagajul, inghesuind in camelbag plosca pentru hidratare, un fas de vant, folia de supravietuire, frontala, manusile, betele de trekking, buff-ul si inca o sticluta de apa. Ca echipament, am optat pentru un tricou tehnic, pantaloni de compresie 3/4 si sosete de compresie iar in picioare mi-am pus Senilele (Sauconi Exodus pe care ii am de la Razvan Norocel).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am uitat sa spun ca, inainte de cursa cu vreo saptamana, m-a sunat Anca Tifigiu sa ma anunte ca s-a inscris si ea la MPC. M-am bucurat enorm atunci si i-am propus sa alergam impreuna, gandindu-ma deja la ce coborari grozave vom face impreuna. In dimineata cursei ne-am intalnit in zona de start si eram decis sa alerg impreuna cu ea, mai ales ca nu eram in plenitudinea fortelor mele si stiam ca portiunile mai dificile le voi depasi mai usor daca voi fi impreuna cu cineva.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La MPC exista un obicei foarte frumos: "defilarea" celor mai buni alergatori pe "covorul rosu" (un culoar delimitat, prin mijlocul multimii de alergatori, pana in primul rand al liniei de start). Se creeaza o atmosfera fantastica, emotionanta pentru cei ale caror nume sunt strigate si care vor deschide cursa, dar si motivanta pentru noi, ceilalti alergatori care avem ocazia sa-i felicitam pe cei mai buni dintre noi. Unii dintre ei si-au capatat deja statutul de legende si iivedem pe podiumurile celor mai importante competitii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirn0U28QoSyU7OL6N4CqTLfg04hnkUcMJCsYdTJ0KUbUc0n35FgBFCnKOGSg97PgnfDsaCrjLbKpodEGUWB_eATh-gDPoT8oHJAc9CUeSxdxlSQXRdwcjQJfzxSXTQqKiDGA2zht3j_mSS/s1600/MPC+casa+folea.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirn0U28QoSyU7OL6N4CqTLfg04hnkUcMJCsYdTJ0KUbUc0n35FgBFCnKOGSg97PgnfDsaCrjLbKpodEGUWB_eATh-gDPoT8oHJAc9CUeSxdxlSQXRdwcjQJfzxSXTQqKiDGA2zht3j_mSS/s320/MPC+casa+folea.jpg" width="320" /></a></div>
<i><b>Zarnesti - Coltul Chiliilor - Refugiul Diana</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
"Numaratoarea inversa" s-a desfasurat si ea intr-un mod atipic: in cinstea aniversarii celor 10 ani de MPC, s-a numarat de la 1 la 10 iar la 10 s-a pornit cronometrul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atmosfera creata de catre locuitorii Zarnestiului este, intr-adevar, unica. Se apropie de ceea ce vedem doar pe youtube ca se intampla in competitiile de alergare montana din zona muntilor Alpi. Nicaieri nu am vazut atat de multa lume iesita pe strazi ca sa ne incurajeze. Totul capata accentele unei adevarate sarbatori locale si chiar cred ca MPC-ul este un eveniment major pentru acest mic oras situat la poalele Pietrei Mici. Pe toata lungimea traseului, pana la iesirea din oras, am fost intampinati cu apaluze, urale si incurajari. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa iesirea din oras, la scurt timp am parasit asfaltul intrand pe poteca ce serpuieste pe sub Piatra Mica pana la Coltul Chiliilor, traversand un versant de un pitoresc unic. Poteca, urca in panta lina prin pajisti si palcuri de copaci iar peisajul imi fura adesea privirile pe care incercam sa le tin conentrate pe ceea ce aveam de parcurs.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am pornit lent in cursa, alaturi de Anca, fiind decis sa-mi conserv cat mai mult energia astfel incat sa fiu apt sa traversez portiunile mai dificile ale traseului. Cu toate acestea, Anca a ramas mai in urma, la un moment dat, asa incat am lungit putin pasul sperand sa-l prind din urma pe Livian Trufin care pornise ceva mai repede decat noi. Prea repede nu puteam inainta intrucat poteca era, totusi, ingusta si nu prea aveam pe unde depasi. In plus, incercam sa ma bucur si de peisaj, cat mai mult, mai ales ca traversam o zona pe care nu prea umblasem alta data.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am ajuns la Coltul Chiliilor fara prea mult efort dar nu m-am oprit deloc la punctul de hidratare organizat in acest loc si am intrat direct pe portiunea abrupta spre Refugiul Diana - primul urcus serios al zilei. De aici, peisajul s-a schimbat pentru ca am intrat in padure, dar si aspectul traseului s-a modificat foarte mult: poteca abrupta si ingusta parcurgea un versant cu un sol foarte alunecos, exact asa cum fusese descris la sedinta tehnica de marti seara: multe pietre mici si rotunde, instabile, amestecate cu un pamant negru, fertil si marunt. Toata sporovaiala dintre colegii de cursa a incetat pe acest segment de traseu, luandu-i loc linistea padurii si sunetul gafaielilor celor din jur care incercau sa abordeze pantele intr-un ritm cat mai alert. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ma simteam bine pe aceasta portiune ascendenta, chiar daca monotonia padurii si panta care parea interminabila nu erau cele mai motivante elemente in acel moment. Ma ajutam foarte mult de bete pentru ca, indiferent de profilul foarte aderent al Senilelor, stabilitatea talpilor pe sol era precara. Am simtit din plin, pe acest segment, efortul in brate, betele fiind principalele puncte de sprijin sigure. Pe masura ce ne apropiam de Diana, panta devenea tot mai abrupta si mai greu de parcurs.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMIPE3lUTaCmQO3lJoAKYevt7kn5oo5TpB_jYoARnDLNazUVFnP1yylwhtf78CAXiIhmThRNHl_mN6qj3vanJlcmc2FyEpSOOkPwE96xoR7s7VlrPF9yH1_bXsEb3Ts3Bb9VhnjYxW9b-g/s1600/PC+Plaiul+Foii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMIPE3lUTaCmQO3lJoAKYevt7kn5oo5TpB_jYoARnDLNazUVFnP1yylwhtf78CAXiIhmThRNHl_mN6qj3vanJlcmc2FyEpSOOkPwE96xoR7s7VlrPF9yH1_bXsEb3Ts3Bb9VhnjYxW9b-g/s320/PC+Plaiul+Foii.jpg" width="320" /></a></div>
<i>Refugiul Diana</i> este un loc legendar din Crai. Cand am ajuns aici ultima oara, acum foarte multi ani, nu mai exista decat o ruina a ceea ce fusese, candva, vechiul refugiu din lemn. Chiar am ramas cu un gust amar atunci insa locul in care este pozitionat este unul de poveste, imposibil de descris in cuvinte. Aflat chiar sub peretii stancosi ai capatului nordic al abruptului vestic, locul acesta ofera o perspectiva senzationala asupra stancilor care impodobesc acest versant. Acum locul acesta este stapanit de noul refugiu pe langa care am trecut in mare graba pentru ca tocmai scapasem de urcusul acela dificil de pana aici. Trecuse o ora si 20 de minute de la start si nu vroiam decat sa-mi dau putin drumul la picioare pe coborarea care stiam ca va urma. In punctul de control aflat in imediata apropiere a refugiului, am dat peste un mic grup de voluntari foarte inimosi iar ceea ce m-a emotionat din cale-afara de mult a fost prezenta unei fete care canta la chitara, ce altceva decat "Imnul Dianei". Au trecut foarte multi ani, DIN PACATE, de la ultima experienta de acest gen: cand ascultam, pe munte, live, cantece de munte intepretate de voce si chitara. Nu pot descrie aici, cat de mult mi-a rascolit sufletul acest moment si as vrea sa-i multumesc foarte mult acelei fete pe care nu o cunosc dar care statea acolo, pe o piatra, si canta pentru noi!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Refugiul Diana - Plaiul Foii - Refugiul Sparlea</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Coborarea spre <i>Plaiul Foii</i> a decurs altfel decat imi doream eu. Acelasi sol alunecos facea ca, cel putin in prima parte, coborarea sa fie o adevarata aventura. Muschii picioarelor imi erau incordati la maxim, talpile imi alunecau aproape in continuu pe sol, iar cu betele incercam sa ma sprijin in orice piatra stabila reuseam sa zaresc in viteza coborarii. De multe ori ma agatam cu bratele de tulpinile copacilor de langa poteca sau de crengile acestora. Pamantul fusese bine rascolit de catre antealergatori asa ca era cu mult mai instabil si alunecos acum. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEib_r4IZYmbnT7YKgaaWO8BKqr7TxAbX93wK-iC6AYdEH9LXB_E-TS9n8ouiKRpSZ-6q6Yz3dfK0GMNifbnrETgzAXTyAvktoQAS1vZUIQcaz4AR1jJSF4rOMcNq5JikDje64WH-G8Rnrkk/s1600/versant+vestic.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEib_r4IZYmbnT7YKgaaWO8BKqr7TxAbX93wK-iC6AYdEH9LXB_E-TS9n8ouiKRpSZ-6q6Yz3dfK0GMNifbnrETgzAXTyAvktoQAS1vZUIQcaz4AR1jJSF4rOMcNq5JikDje64WH-G8Rnrkk/s320/versant+vestic.jpg" width="210" /></a></div>
Auzeam in jurul meu doar vaiete, gemete si zgomotul specific al cazaturilor. Pentru ca se cadea mult. Chiar si eu am luat-o de vreo doua ori insa deloc grav si fara niciun fel de urmari. Din cand in cand se mai auzea strigatul cate unui alergator "Piatraaa!" insotit de zgomotul cate unui bolovan mai mare care se rostogolea la vale. Nu dupa mult timp cvadricepsii au inceput sa imi arda dar am continuat coborarea in acelasi ritm, nefiind locul cel mai potrivit pentru odihna.</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i> </i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu dupa mult timp, am iesit din padure iar panta s-a domolit brusc. Am intrat pe un segment acoperit cu iarba si cu o coborare lina, ideala pentru alergarea in viteza. Oboseala din picioare isi spunea insa cuvantul asa incat nu am putut sa alerg atat de repede pe cat mi-as fi dorit pe o asemenea portiune, desi multi dintre cei din jurul meu o faceau.<b><i></i></b> Am iesit in drumul fortestier ce leaga orasul Zarnesti de Plaiul Foii iar de aici pana la punctul de hidratare si control nu a mai fost decat foarte putin. Dupa 2 ore de la start ma aflam, asadar in Punctul de control nr. 9 (Plaiul Foii) - primul finish line intermediar si singurul cu timp limita (3 ore). Aici am luat o pauza de alimentare cu ceva branza, masline, covrigei dar si un gel si, de asemenea, mi-am completat rezerva de apa. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In continuare, traseul a decurs destul de monoton pana am iesit din zona Plaiul Foii si am inceput urcusul pe V<i>alea Sparla</i>. Inainte de ascensiunea pe <i>Muchia Sparlei</i>, spre refugiul cu acelasi nume, am facut ultima realimentare cu apa intrucat ni se pusese in vedere faptul ca pe urmatorii 10 kilometri nu vom mai regasi nici puncte de hidratare si nici izvoare. Iar acesti 10 km urmau sa fie cei mai dificili de pe tot traseul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Refugiul Sparlea (</b></i>PC8<i><b>) - Saua Funduri (</b></i>PC7<i><b>)</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
Stiam, atat de la sedinta tehnica, dar si din studiul profilului traseului, ca cea mai dificila portiune pe care urma sa o parcurg, era cea cuprinsa intre <i>Refugiul Sparlea</i> si <i>Saua Funduri</i>. Nu aveam habar cum arata pentru ca nu mai fusesem niciodata pe aici insa citisem despre <i>Marele Grohotis</i>, dar si despre portiunea finala in care se urca abrupt in creasta, din <i>Valea Urzicii </i>pana in <i>varful Funduri</i> (alt 1964, conform GPS-ului meu, 1954 m, conform altor surse documentare pe care le-am identificat). </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eram dornic sa parcurg acest traseu si, manat de curiozitate, am trecut de PC 8 fara sa ma mai opresc. Traseul a continuat sa urce pana fix la baza peretilor stancosi si verticali ai versantului vestic iar de acolo a continuat spre sud, de-a lungul acestor pereti de o frumusete care dau unicitatea Craiului in peisajul montan romanesc. Iesind in golul alpin, peisajele care se infatiseaza calatorului/alergatorului pe aceasta portiune de traseu sunt incredibile: intr-o parte versantul stancos al Craiului, in cealalta parte vaile impadurite care se desfasoara pana la poalele Iezerului si ale Fagarasului. Nici nu stii unde sa te uiti mai intai!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggt8pRZ_PUyIdU8SDE7cz7BaBXT2myPHGZOYTpjJrgWHvaX7T18UQKUEuUspPoMG3suBRHQAcWjxO2oCEPXjbGV_8-qcUIsDXQsWAH8QzTC6j28pmKafY5vs-M5mP4Zb_vIjB1Kcc9vS1i/s1600/De+pe+marele+grohotis.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggt8pRZ_PUyIdU8SDE7cz7BaBXT2myPHGZOYTpjJrgWHvaX7T18UQKUEuUspPoMG3suBRHQAcWjxO2oCEPXjbGV_8-qcUIsDXQsWAH8QzTC6j28pmKafY5vs-M5mP4Zb_vIjB1Kcc9vS1i/s320/De+pe+marele+grohotis.jpg" width="320" /></a></div>
Incercam, totusi, sa mentin ritmul pa aceasta portiune de traseu dar, in acelasi timp sa ma si bucur de niste peisaje pe care nu stiu cand le voi mai revedea (poate la anul, la urmatoarea editie MPC, parcurgand traseul in sens invers). Inainte de a intra pe Marele Grohotis, l-am vazut si pe Razvan Norocel care cedase tentatiei de a admira pesiajul, stand pe un tapsan, si citeam in privirea lui regretul ca nu poate ramane mai mult timp aici, pentru a se bucura pe deplin de ceea ce vedea. Am avut si sansa unei zile cu o vreme excelenta: un cer senin care lasa sa se intrevada totul pana la cele mai indepartate orizonturi. La intrarea pe <i>Marele Grohotis</i> am intalnit-o si pe Camelia din grupul "Be fit!", care iesise la o tura pe traseul cursei, mai mult pentru a ne incuraja pe toti cei pe care ne cunoaste.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Intalnirea cu Marele Grohotis a fost, pentru mine, absolut emotionanta. Citisem mult despre acest loc unic in Romania, il admirasem de sus, anul trecut cand am iesit la o tura pe creasta sudica, dar nu fusesem nicioada aici. Acum traversam acest val urias de pietre si eram impresionat de aspectul infricosator al acestuia. Panta este destul de abrupta si este imposibil sa nu-ti treaca prin minte intrebarea cum de stau aceste pietre, in aceasta pozitie, sprijinindu-se doar unele pe celelalte. Portiunea este destul de dificil de traversat pentru ca nu exista niciun punct fix de sprijin, nu exista sol, ci doar pietre a caror stabilitate este extrem de precara. Iesirea din Grohotis, venind dinspre nord, se face chiar pe o coborare mai abrupta pe care e aproape imposibil sa o parcurgi fara sa incepi sa aluneci la vale impreuna cu pietrele pe care pui piciorul. Desi mie unul mi se pare imposibil sa alerge cineva pe aici, oameni de talia lui Viorel Palici o fac, si inca in maniera specifica schiorilor, asa cum mi-a fost dat sa vad intr-o inregistrare video postata pe youtube.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3kl7GEKWzrrZdEj9KeatxhjMomSV0mlNaDNWn1nSGQ-eS3sTDjfceHnie_wNPHNnvSoMP4r_P-fpprxPKpzQY2dV88ViRyxuKthbEs0wmhe7PnFjGmSFjowUa3PNw-aSAtgPPXzMcJ7XD/s1600/Spre+Funduri.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="233" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3kl7GEKWzrrZdEj9KeatxhjMomSV0mlNaDNWn1nSGQ-eS3sTDjfceHnie_wNPHNnvSoMP4r_P-fpprxPKpzQY2dV88ViRyxuKthbEs0wmhe7PnFjGmSFjowUa3PNw-aSAtgPPXzMcJ7XD/s320/Spre+Funduri.jpg" width="320" /></a></div>
Cu o senzatie acuta de regret ca nu am avut timp sa stau si sa ma bucur mai mult de pesiajul oferit de Marele Grohotis, l-am parasit continuandu-mi traseul numai ca, nu dupa mult timp, temerile mele aveau sa se adevereasca... fondul de oboseala pe care venisem la aceasta cursa avea sa-si spuna cuvantul acum, la jumatatea traseului (km 20). Pentru prima data in acest an, in ciuda dozelor de magneziu si Zdrovit pe care mi le administrasem, o contractura musculara zdravana pe adductorii de la ambele picioare m-a tintuit pe loc. Nu mai puteam sa fac nici macar un pas iar durerea imi intuneca imaginea. M-am asezat jos si am inceput sa fac un stretching usor si masaj. Am regretat atunci ca nu am avut inspiratia sa-mi iau la mine si un gel sau o crema antiinflamatoare desi aveam asa ceva in bagajul pe care il luasem de la Bucuresti. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cand am simtit ca durerea s-a mai ameliorat, am pornit-o din loc numai ca, dupa cativa pasi, senzatia a revenit iar durerea era chiar mai violenta decat prima data. Mi-am dat seama ca trebuie sa fac, probabil, o pauza mai lunga. Am mai luat un gel energizant si am baut multa apa in timp ce incercam sa-mi relaxez muschii. Chiar atunci a trecut pe langa mine un alergator mai in varsta "Contractura?" Am dat din cap afirmativ, nemaiavand nici voce de durere. "Doare tare, nu? Loveste cat poti tu de tare cu pumnii, cu monturile, si te va lasa" Am mai stat cateva clipe dupa ce a plecat omul, mi-am luat inima in dinti si am lovit cat am putut de tare, incat am vazut stele verzi. Dupa mai putin de un minut, intr-adevar: durerea a disparut ca prin minune. Am pornit din nou la drum intr-un ritm ceva mai lejer si doar in pas de trekking. Important era sa reusesc sa ajung in Varful Funduri.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiydj4siceVkbDahc3ouk5fa8RRgSaOp492W-4RbywKn1Qw7BaeC4u86wU9CXw1rR6l1qep5GJBdmErUjqmhJzyYK5BfBvYGgxYKc1sJGa3KshOgNfiQf7wXe7HUiG_-E4RWA2MYr_E8Ge9/s1600/Vf+Funduri.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiydj4siceVkbDahc3ouk5fa8RRgSaOp492W-4RbywKn1Qw7BaeC4u86wU9CXw1rR6l1qep5GJBdmErUjqmhJzyYK5BfBvYGgxYKc1sJGa3KshOgNfiQf7wXe7HUiG_-E4RWA2MYr_E8Ge9/s320/Vf+Funduri.jpg" width="213" /></a></div>
A urmat, apoi, cel mai solicitant pasaj al acestui segment: cel de pe <i>Valea Urzicii</i>. Zona era asigurata cu corzi montate pe portiunile foarte dificile si era supravegheata de salvamontisti. Practic trebuia escaladat intregul versant stancos pentru a se putea ajunge in creasta. Este, poate, cea mai tehnica portiune pe care am intalnit-o pe vreun traseu dintre cele parcurse de mine in acest an. Mi s-a parut chiar mai grea decat celebrul "La trei pasi de moarte" din Creasta Fagarasului, pentru ca acolo pasajele asigurate cu cabluri sunt scurte. Aici este un versant intreg de escaladat, pana in creasta, compus numai din stanci si pereti abrupti. Cine are rau de inaltime, cu siguranta pe acest segment de traseu are probleme majore. Adrenalina este la cote maxime iar efortul este, si el, pe masura. Desi am avut emotii ca ar putea recidiva contractura, acest lucru nu s-a intamplat asa ca, la fix 5 ore de la start, atingeam <i>Varful Funduri</i> - cel mai inalt punct de pe traseu, avand aproximativ aceeasi altitudine cu varful Ciucas. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Saua Funduri </i>(</b>PC 5<b>) - <i>La Table</i> (</b>PC4<b>) - <i>Saua Joaca </i>(</b>PC 3<b>) - <i>Casa Folea </i>(</b>PC2<b>)</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Aici am stat ceva mai mult timp sa-mi trag sufletul si sa mananc un baton cu proteine si carbohidrati pentru ca mi se facuse foarte foame. Mi-am strans si betele pentru a putea cobori mai usor pana in Poiana Grind si am luat-o la picior spre <i>Saua Funduri</i>. Portiunea aceasta scurta, din varf si pana in sa, mi-a luat destul de mult timp pana am reusit sa ma resetez un pic la nivel mental. Eram, totusi, foarte obosit si schimbarea tipului de deplasare (coborare in loc de urcare) mi-a dat ceva batai de cap. Mi se impleticeau picioarele si nu reuseam sa-mi incordez muschii de care aveam nevoie.<b></b><br />
<br />
Dupa Saua Funduri, au inceput sa se lege pasii de alergare si am inceput sa ma avant la vale, pe versantul estic al crestei sudice. M-am dus destul de repede, nu atat de repede pe cat as fi vrut, fiindu-mi teama sa nu recidiveze contractura musculara. Oboseala din picioare si-a spus cuvant iar la un moment dat m-am impiedicat destul de urat si am simtit cum ma arde genunchiul stang. Pentru cateva clipe mi-a fost teama ca lucrurile ar putea fi destul de grave, mai ales ca senzatia fusese destul de dureroasa in articulatie. Mi-am masat putin genunchiul si, dupa ce mi-am dat seama ca nu simt nimic insuportabil acolo, am pornit mai departe. Am trecut repede de Poiana si Stana din Grind si, nu dupa mult timp, eram la punctul de alimentare "La Table" (PC 4). Imi era foarte foame asa ca am infulecat nistre branza cu struguri si cativa covrigei pentru ca altceva nu prea mai aveau acolo. In schimb, m-am hidratat bine, mi-am refacut proviziile cu apa, am luat si un gel dupa care am pornit mai departe, spre Saua Joaca.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI9Lf9lXdus_e0xjUGiyPDIRI2pqmA3It8rpnM07S3Hl63BGpM3CNGGPtATS5nj8uHwF9MypdFLciAQLKHKiiOSIljkhhYkHKW3W9E3IOae6LXlR2XaW3z_DvUGdtonXxIKlgBBbnYV50H/s1600/vf+funduri%252C+vedere+din+sa.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI9Lf9lXdus_e0xjUGiyPDIRI2pqmA3It8rpnM07S3Hl63BGpM3CNGGPtATS5nj8uHwF9MypdFLciAQLKHKiiOSIljkhhYkHKW3W9E3IOae6LXlR2XaW3z_DvUGdtonXxIKlgBBbnYV50H/s320/vf+funduri%252C+vedere+din+sa.jpg" width="320" /></a></div>
Traseul dupa La Table, iese din padure si traverseaza niste plaiuri de o frumusete inimaginabila. Culmile domoale, partial impadurite si mai mult inierbate, cu toata creasta Craiului pe fundal, spre vest, te imbie la plimbare, visare, meditatie si iti revarsa foarte multa liniste in suflet. Aproape ca am uitat de oboseala in aceste locuri si m-am lasat furat de acest peisaj in mijlocul caruia imi doresc sa vin nu ca sa alerg, ci pur si simplu ca sa ma plimb, sa stau tolanit in iarba, sa ascult linistea si sa ma bucur de intreaga armonie a acestui loc.<br />
<br />
Dupa ceva timp in care am tot traversat niste culmi domoale, am ajuns undeva deasupra satului Pestera si m-am incadrat pe o coborare destul de abrupta dar accesibila. Pasii mi s-au legat destul de bine si, la finalul acestei coborari, am ajuns pa PC2 - Casa Folea, ultima linie intermediara de finish.<br />
<br />
<b><i>Casa Folea - PC1 - Zarnesti</i></b><br />
De aici, traseul nostru s-a incadrat pe drumurile forestiere ale satelor Pestera si Magura iar dupa un sfert de ora am ajuns si la ultimul punct de alimentare unde nu-mi propusesem sa raman prea mult dar nu am putut face fata tentatiei cand am vazut ca ne dadeau... supa! Da, supa! Poate cea mai inspirata alegere de alimentare pe traseu. M-am oprit, am luat un pahar si am inceput sa infulec. Tot aici era de mancare si o branza mult mai buna decat cea pe careo gasisem in celelalte puncte de alimentare asa ca nu m-am dat inapoi nici de la aceasta. Foamea era foarte mare asa incat am mai bagat inca un pahar de supa si cu greu am reusit sa ma desprind de acel loc spre a o lua, in continuare, la vale.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3D0By6qBzy3I8FfWmJxhJh2gVamgarKAX9VJIH9akaB57wApl294MJwd4T7BK3s3XUSVVDPEPb5JE88ctySxS95svBrPozZ_FbMYxiQtsHfNB9oSb9tdJcqbWbEatN9_XKd5JDB_FAqUm/s1600/Sat+Pestera.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3D0By6qBzy3I8FfWmJxhJh2gVamgarKAX9VJIH9akaB57wApl294MJwd4T7BK3s3XUSVVDPEPb5JE88ctySxS95svBrPozZ_FbMYxiQtsHfNB9oSb9tdJcqbWbEatN9_XKd5JDB_FAqUm/s320/Sat+Pestera.jpg" width="320" /></a></div>
Portiunea aceasta de drum forestier mi-a creat ceva probleme datorita numarului mare de masini care treceau si faceau praf asa ca mi-am tras bandana peste nas si gura intrucat nu prea suportam praful acela. Din fericire, traseul ne-a scos de pe drum si am intrat pe poteci printre curtile localnicilor. Poteca era chiar alergabila asa ca nu mi-a luat foarte mult timp pana am ajuns din nou la drum, in punctul numit Fantana lui Botorog. De aici am alergat, pana la intrarea in Zarnesti, doar pe drum forestier. Portiunea aceasta de drum se putea alerga foarte usor, fiind intr-o coborare aproape imperceptibila dar suficienta cat sa sustina o alergare intr-un ritm destul de bun. Atat de bun incat am ajuns la finish nu dupa 9 ore de la start cat crezusem eu cand am ajuns la Casa Folea, ci in 8 ore si jumatate. Oricum, cu o ora si jumatate mai repede decat imi planificasem atunci cand am luat startul.<br />
<br />
Aproape de linia de final, ca de obicei, ma asteptau Eliza (pe care o anuntasem printr-un sms ca urmeaza sa sosesc) impreuna cu Eva si Filip. Eva a alergat, in continuare, cu mine, pana la final, dar a fost usor derutata de faptul ca aici nu a mai primit medalie. Obiceiul la MPC este ca medaliile se ofera in cadrul festiv, dupa ce toata lumea termina cursa. Ma simteam foarte obosit si am ramas mult timp jos, pe iarba. Era o dupaamiaza linistita si cu un cer absolut senin deasupra Zarnestilor. La finish soseau, rand pe rand, alergatorii aflati in urma mea si citeam bucuria si oboseala pe chipul fiecaruia dintre ei. Si eu eram stapanit de un sentiment de bucurie. Bucuria de a mai fi incheiat, cu bine, un maraton montan, bucuria de a fi alegat in Crai, bucuria de a fi incheiat un sezon de alergare in care am avut prte de curs dificile, bucuria de a vedea ca pot face aceste lucruri, asa cum nu puteam nici macar sa-mi imaginez in urma cu 2 ani.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidAq8q6InFXfzFTAT68ds1Bpv6_R5JWHBrOZKdEBOhPYOvbeKX_2SVN_6RwjPZYm7a0EO4VvnlCoM1vnQgg5dZM0jiQ96tjST1swgj_5Klt-Mw5EZbtfy6qV3hVCBc32F1Pfc88x_Igzn3/s1600/numar+MPC.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidAq8q6InFXfzFTAT68ds1Bpv6_R5JWHBrOZKdEBOhPYOvbeKX_2SVN_6RwjPZYm7a0EO4VvnlCoM1vnQgg5dZM0jiQ96tjST1swgj_5Klt-Mw5EZbtfy6qV3hVCBc32F1Pfc88x_Igzn3/s320/numar+MPC.jpg" width="320" /></a></div>
Am plecat spre locul in care eram cazati si mi-am dat seama ca, de aceasta data, eram cu mult mai obosit decat dupa oricare alta cursa din acest an. Era nu doar oboseala acestei curse, ci o oboseala acumulata peste an. Simteam nevoia unei pauze lungi si stiam ca in urmatoarele saptamani nu voi mai face nimic ci doar ma voi odihni. Undeva, in preajma zonei de start, l-am zarit si pe Livian si nu stiam daca a ajuns inaintea sau in urma mea. Am cautat toata cursa sa dau de el si l-am gasit, in sfarsit, acum, la final. Era fericit si el pentru ca terminase primul lui maraton montan.<br />
<br />
Aceasta a fost cursa cu numarul 12 din acest an si cea cu numarul 29 din "cariera" mea de pana acum. O cursa cu un traseu care, conform GPS-ului meu a insumat aproape 39 km si o diferent pozitiva de nivel totala de 2.595 m. As vrea sa spun ca a fost una dintre cele mai frumoase curse la care am participat pana acum dar ar fi nedrept fata de celelalte curse montane. Toate sunt frumoase, toate mi-au oferit experiente unice pe toate as vrea sa le mai parcurg cel putin inca o data. Muntii Romaniei sunt ei insisi extraordinar de frumosi si abia astept sa descopar noi trasee in alte masive in care inca nu am alergat.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGVWRZXwXFRKjQAIQ6gBEAoUHuMQPJ57AkLlSQ16G2qUcRcYFoiGZstIp77pFwqzEhFGQ5oUXU5dTMc2mXzJQMb4Fp0JmUZ01OBM8alYhodp7tYGjC_QijAd2DR8LGK_wbo26OGOkHq348/s1600/PCraiului.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGVWRZXwXFRKjQAIQ6gBEAoUHuMQPJ57AkLlSQ16G2qUcRcYFoiGZstIp77pFwqzEhFGQ5oUXU5dTMc2mXzJQMb4Fp0JmUZ01OBM8alYhodp7tYGjC_QijAd2DR8LGK_wbo26OGOkHq348/s320/PCraiului.jpg" width="320" /></a></div>
MPC-ul inseamna, insa, o altfel de experienta. Este o cu totul alta atmosfera iar particularitatile organizatorice ii confera un farmec aparte. In plus, este vorba de experienta celor 10 ani de competitie, acumulata de organizatori si care isi spune cuvantul in fiecare detaliu: de la marcarea traseului, pana la modul de organizare al punctelor de alimentare sau/si hidratare. M-a surprins si mi-a placut foarte mult, atitudinea si implicarea voluntarilor. Probabil ca ar trebui sa ma gandesc si eu, la un moment dat, foarte serios la posibilitatea de a participa la o astfel de cursa in calitate de voluntar. Si ei sunt, intr-un numar destul de mare, tot alergatori care, la un moment dat, inteleg sa daruiasca si ei celorlalti ceea ce, la randul lor, au primit atunci cand au alergat la curse. Cine stie, poate chiar anul viitor ma voi decide sa sprijin si eu, cumva, organizarea unei asemenea curse montane. Pana atunci insa, odihna... Multa odihna.<br />
(<b>Sursa foto: <a href="https://www.facebook.com/MaratonPiatraCraiului/photos/?tab=album&album_id=1087096438010959" target="_blank">Maraton Piatra Craiului</a></b>)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-76846027258117471902016-09-14T10:11:00.002+03:002016-09-14T18:56:00.185+03:00Ciucas X3 maraton - cursa "cerbilor" pe taramul ursilor<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgh8Q3-C5PzoEnJcVn2rKBqajMy0NI8NCsS_0pslDYm0QDrQKmC8lmFvIxzSUCBnMfQRqa44in1F7PTqBDy1chyphenhyphenzAZmF5KeC0MiGAJ7xwC_3cqYO4w7FdzseBTN3JVnDGLWbxjhcHhax2ns/s1600/CIUCAS.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgh8Q3-C5PzoEnJcVn2rKBqajMy0NI8NCsS_0pslDYm0QDrQKmC8lmFvIxzSUCBnMfQRqa44in1F7PTqBDy1chyphenhyphenzAZmF5KeC0MiGAJ7xwC_3cqYO4w7FdzseBTN3JVnDGLWbxjhcHhax2ns/s320/CIUCAS.jpg" width="320" /></a></div>
Ciucasul este unul dintre acele locuri in care mi-am dorit mereu sa revin pentru peisajele sale extraordinare iar dupa <a href="http://jog-and-run.blogspot.ro/2015/09/semimaraton-la-ciucas-x3-povestea.html#more" target="_blank">participarea, acum un an, la cursa de semimaraton de la "Ciucas X3"</a>, am tinut sa ma intorc si pentru a alerga, asa incat inscrierea la competitia din acest an era stabilita inca din anul 2015. Am oscilat doar in ceea ce priveste proba la care sa particip - maraton sau ultra - insa, pentru ca experienta mea in alergarile montane nu este foarte indelungata, alegerea a fost destul de simplu de facut. Pentru un ultra mai am inca niste sute/mii de kilometri de "inghitit" sub talpi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Asadar, pentru acest an am decis sa alerg alaturi de "cerbi" (cerbul fiind simbolul probei de maraton, in timp ce iepurele este simbolul semimaratonului iar vulturul al ultramaratonului), pe un traseu despre care auzisem inca de anul trecut ca ar fi destul de usor, ba chiar, spuneau unii, mai usor decat cel al probei de semi. O asemenea comparatie m-a nedumerit avand in vedere ca, la semi, in afara urcusului pe Zaganu (e drept, destul de lung si abrupt), traseul era mai mult decat lejer, in vreme ce maratonul te poarta pana pe varful Ciucas a carui altitudine -1954 m - este mai mare decat a Zaganului (1883 m).<br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7ZS00QeLFIWXJQi8HlFr0mInY2Ef7XnvMAXACScP302bPQKKNQXp0Gsa_yWlx1_9L8_eIHARs7ZratkAthxmCwlkopK0-zRpaxK_wTm9cdRxrUGXdNwGnSvNCsH0in6LjYYCkTudnlM4F/s1600/Varful+Ciucas.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7ZS00QeLFIWXJQi8HlFr0mInY2Ef7XnvMAXACScP302bPQKKNQXp0Gsa_yWlx1_9L8_eIHARs7ZratkAthxmCwlkopK0-zRpaxK_wTm9cdRxrUGXdNwGnSvNCsH0in6LjYYCkTudnlM4F/s320/Varful+Ciucas.jpg" width="320" /></a></div>
Desi inscrierea am facut-o cu mult timp inainte, totusi, la fel ca si anul trecut, venirea mea la Ciucas a stat sub semul intrebarii pana in ultima clipa. Nu a mai fost vorba de lipsa de motivatie, ci de niste probleme de sanatate pe care nu le voi detalia aici. Totusi vineri, 9 septembrie, am pornit spre micuta localitate de la poalele Zaganului - Cheia - plin de sperante ca poate a doua zi dimineata, la ora startului, voi fi apt sa pornesc in cursa. Ne-am cazat la Pensiunea Nicos unde ne-am intalnit cu Silviu Tamas care venise impreuna cu Luiza si Catalin Tamas precum si cu un grup de prieteni ai acestora. Tot aici am avut surpriza sa-l reintalnesc pe Livian Trufin (pe care l-am cunoscut la Balea), venit si el ca sa alerge la proba de semi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pensiunea in cauza ofera conditii minimale din punct de vedere al cazarii, insa sta foarte bine la capitolul mancare. Seara am ras o portie de paste, desi aveam inca ceva probleme cu tolerarea mancarii dar grija cursei de a doua zi m-a determinat sa incerc, totusi, sa mananc. Din fericire, peste noapte am reusit sa dorm bine iar sambata dimineata, la ora 7, m-am trezit si mi-am pregatit echipamentul pentru cursa. In afara betelor de trekking si a camelback-ului pe care l-am luat mai mult pentru hidratare, mi-am pus compresiile pentru gambe si cele pentru coapse iar de rezerva, si cele pentru brate. La capitoul incaltaminte, am preferat sa merg tot "pe mana" tenesilor Adidas Kanadia TR7 care continua sa ma uimeasca prin lejeritatea lor, aderenta buna si felul in care se simte piciorul in ei, in ciuda unei constructii destul de minimaliste, fiind foarte potriviti pentru cursele pe distante mai lungi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgD-0t-MUiwFjqH9TdAsJ6FTbNU4apgMy3is1eLgv3kpUx-GvO1p4E_yHD0Gfny7PvBp21grYj4YwTtS55e7kP_SgxwzAFosz7Hqoj-85sXAaaJ5b637EUr_dmbkrut6HNdKuoqn_ucCD8h/s1600/Page1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgD-0t-MUiwFjqH9TdAsJ6FTbNU4apgMy3is1eLgv3kpUx-GvO1p4E_yHD0Gfny7PvBp21grYj4YwTtS55e7kP_SgxwzAFosz7Hqoj-85sXAaaJ5b637EUr_dmbkrut6HNdKuoqn_ucCD8h/s320/Page1.jpg" width="320" /></a></div>
La ora 8 imi luam micul dejun iar putin dupa ora 9 am pornit spre zona de start din centrul localitatii, acolo unde alergatorii incepusera deja sa se adune. Nu stiu daca si cate evenimente mai gazduieste micutul sat peste an, insa imi este evident ca Ciucas X3 este unul dintre cele mai importante pentru aceasta comunitate de oameni, avand in vedere ca numarul de participanti (peste 1000) plus insotitorii acestora, depasesc cu mult numarul populatiei localitatii. Totul se agita si se anima peste masura pe parcursul saptamanii care precede evenimentul iar apogeul il reprezinta intervalul de vineri pana duminica, atunci cand totul este plin iar competitia este in desfasurare. Ne-am asezat toti la start si, fata de anul trecut cand pornirea in cursa s-a facut cu destul de mare intarziere, momentul fiind amanat de catre organizatori, de aceasta data la ora 10 fix ne-am pus in miscare. Aglomeratia era foarte mare insa stiam ca ea avea sa dureze doar pana la punctul de separare a traseelor de maraton si semimaraton. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa aproape 4 km, pe Culmea Buzaianu, alergatorii de la semimaraton s-au dus in stanga, spre crestele Zaganului, iar ceilalti ne-am incadrat pe o coborare, spre poalele sudice ale Cazaturii. Zona aceasta era complet necunoscuta pentru mine pentru ca niciodata, de cand ma stiu, nu m-am dus mai incolo de Zaganu, spre est. Alergam pe o poteca ce serpuia prin padure, la altitudine mica, ceea ce facea sa resimt caldura din ce in ce mai mult, pe masura ce timpul trecea iar soarele urca mai mult pe cerul senin al unui weekend cu vreme buna. Am ajuns relativ repede la punctul de alimentare de la km. 8, din Valea Stanii, desi avusesem ceva probleme pe coborarea din Culmea Buzaianu datorita unui incident care m-a scos, la un moment dat din ritm: am inhalat o musca ceea ce mi-a provocat o criza de tuse si spasme la stomac. Am depasit destul de greu momentul dar o vreme nu prea am mai reusit sa ma hidratez ceea ce mi-a dat ceva batai de cap.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tot incepand de pe Culmea Buzaianu, am alergat cam in acelasi timp cu Ilie Rosu, cel care a parcurs, pana acum, 156 de maratoane dintre care 146 cu drapelul Romaniei. Pe 'nea Ilie il cunoaste intreaga comunitate de alergatori din Romania dar si comunitatile din strainatate, avand in vedere ca a alergat in foarte multe alte tari tinand drapelul tricolor in mana. Pentru mine a fost foarte motivant sa fiu in preajma acestui alergator-legenda o parte insemnata a cursei (de la km. 4 pana aproape la km 20) iar darzenia lui m-a inspirat in momentele mai dificile din aceasta portiune de traseu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHnKJL3ZxyL-oybbQXKHfzQm_AdPH_YY-J-UBHbRi10328NCRcRwH02muk-qvIlXVUJo-k4O1bCqt1fysHGWoq3n3W9xzRROzw79WZzFf_fCSCHP6toPTz_XchY-IggAiOP4XoIG3UX9Q4/s1600/Ciucas+4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHnKJL3ZxyL-oybbQXKHfzQm_AdPH_YY-J-UBHbRi10328NCRcRwH02muk-qvIlXVUJo-k4O1bCqt1fysHGWoq3n3W9xzRROzw79WZzFf_fCSCHP6toPTz_XchY-IggAiOP4XoIG3UX9Q4/s320/Ciucas+4.jpg" width="213" /></a></div>
La punctul de alimentare din Valea Stanii, am zabovit vreme de 2-3 minute pentru a ma alimenta dar si pentru a admira peisajul pitoresc si absolut senzational din acest loc. Este o poiana mare si deosebit de frumoasa, marginita pe toate partile de versanti impaduriti iar linistea acestui loc, desi contrasta puternic cu agitatia noastra specifica unei curse de alergare, mi se transmitea direct in suflet si impunea un respect care pe multi dintre cei sositi aici ne-a determinat sa vorbim mai putin si cu voce mai joasa. Dupa alimentare si hidratare, am pornit pe traseu care a inceput sa urce, serpuit, prin padure, spre Tabla Butii. Pe aceasta portiune m-am ajutat mult de bete care mi-au asigurat un ritm constant si mi-au menajat picioarele. A urmat o coborare destul de frumoasa spre Valea Fetei iar de aici pe un drum forestier spre Valea Stinei unde se afla albia paraului Telejenel, asa cum apare el denumit pe unele harti si unde, potrivit informatiilor de pe harta pusa la dispozitie de organizatori, se afla si o rezervatie de ursi (ursul fiind prezent, de altfel pe tot teritoriul masiuvului Ciucas, intr-o comunitate destul de numeroasa). De aici, traseul incepe sa urce vreo 6 kilometri, pana in Curmatura Valea Stanii aflata la 1436 m alt., printr-un defileu care in unele portiuni se ingusteaza pana la vreo 2-3 metri latime. Pe cursul inferior, defileul este strabatut de apa insa aceasta dipare brusc, la un moment dat, iar traseul continua prin albia secata, aceasta fiind o portiune destul de dificila, cu un sol nisipos si pietros, aproape deloc alergabil. Cu toate ca acest defileu nu se preteaza pentru alergare, el reprezinta totusi un obiectiv spectaculos, absolut unic si care merita sa fie vizitat in special in sezonul mai secetos al anului, astfel incat debitul apei sa permita parcurgerea lui.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De la punctul de control nr. 3, din Valea Stanii (km. 19,7), dupa ce mi-am refacut proviziile cu apa de la izvor, am pornit in alergare spre Cabana Ciucas. De aici, l-am lasat in urma pe Ilie Rosu si am depasit mai mult de 15 alergatori care trecusera la pasul de trekking. Faptul ca eram atat de aproape de Cabana Ciucas m-a motivat foarte mult pentru ca intram in zona de traseu pe care o cunosteam si care mi se parea foarte accesibila. Nu pot sa nu remarc insa faptul ca, pana la Cabana Ciucas, am mai parcurs o distanta de 4 kilometri cu peisaje incredibile si locuri de o frumusete pe care nici nu o banuiam. Iata ca versantii estic, nord-estic si nordic ai Zaganului asund locuri, pe cat de putin cunoscute si umblate, pe atat de frumoase. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atat la Curmatura Valea Stanii, cat si la Cabana Ciucas am prins un cer absolut senin iar faptul ca ma aflam in golul alpin, fara nicio umbra in jur, facea ca soarele sa ma nauceasca. Acesta a fost si motivul pentru care nu am stat pra mult la Punctul de Control nr. 4 si am pornit-o spre varful Ciucas. Este poate singurul mare dezavantaj al acestei curse: faptul ca urcarea principala se afta in ultima treime a intregului traseu, cand oboseala incepe deja sa-si faca simtita prezenta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjGI-FH5Xd1pqeJY5-Qo2EQjEifRFFbFWGobVQy25_3SnEIyXDMnhuOetzCzI_QFdePsXuxsSPZTZYM3PNClGsFotD0poFY9aa5kzjcnKvFHbRsUA0Y7oqebIlR-mjQyWqPK93-IjxTdcP/s1600/Ciucas+5.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjGI-FH5Xd1pqeJY5-Qo2EQjEifRFFbFWGobVQy25_3SnEIyXDMnhuOetzCzI_QFdePsXuxsSPZTZYM3PNClGsFotD0poFY9aa5kzjcnKvFHbRsUA0Y7oqebIlR-mjQyWqPK93-IjxTdcP/s320/Ciucas+5.jpg" width="213" /></a></div>
Am urcat vf. Ciucas in timpul pe care mi-l doream iar aici am facut o scurta pauza pentru hidratare si pentru a-mi strange betele. Se implinisera exact 5 ore de la start. De acum, trasatura predominanta pentru ultimii 13 km era coborarea si invatasem deja ca este mai bine ca, pe astfel de sectoare, sa am mainile libere pentru a-mi asigura un echilibru mai bun si o viteza de deplasare mai mare. Nu pot sa spun ca am fost in cea mai buna zi pentru coborare, dar nici nu am pierdut vremea. A mers mai putin bine decat mi-as fi dorit si, poate daca aveam si eu un coechipier, lucrurile s-ar fi desfasurat altfel. Pe majoritatea coborarilor, gandul meu zbura, invariabil, catre Anca Tifigiu care, daca ar fi fost acolo, cu siguranta lucrurile ar fi decurs altfel. Tot incercam sa-mi imaginez cum ar fi coborat Anca pe fiecare segment in parte insa lucrurile nu mergeau asa cum s-ar fi intamplat daca ar fi fost totul aievea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa o ora si un sfert de cand am plecat de la Cabana Ciucas, din C.P. 4, am ajuns tot aici, in C.P. 6. M-am alimentat in graba si am pornit pe coboarea spre Valea Berii. Am trecut cat am putut de repede de acea portiune oribila de drum forestier/de tara, foarte abrupta si cu o suprafata ciudata, formata din traverse inguste dispuse precum niste trepte foarte marunte, acoperite de pietris si nisip pe care era foarte usor sa aluneci. Am urcat apoi pana la Statia Seismica Muntele Rosu unde se afla ultimul punct de alimentare care era aprovizionat numai cu bunatati. Cam ciudat pentru un loc aflat la doar 4 km distanta de finish. Nu am putut face fata tentatiei si m-am oprit sa crap niste rosii cu telemea de oaie dupa care imi venea sa-mi ling degetele de bune ce erau. Aproape ca as mai fi stat la un asemenea ospat dar imi propusesem sa ajung in 7 ore inapoi, in Cheia, unde stiam ca Eva ma va astepta sa trecem impreuna linia de finish asa ca am mai baut niste apa cu saruri si am luat-o la picior, spre vale, pe drumul din padure. Nici aici coborarea nu a mai mers la fel ca in urma cu un an insa de aceasta data am pus-o si pe seama oboselii care era normala, de alfel, dupa un asemenea traseu. Picioarele imi erau obosite dupa cel mai alergabil maraton montan dintre cele parcure de mine, pana acum.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDsVLU_yayUXjQiO_KTxssES_nN2vAoGvvFVv6dQlAVHW2ucpkRN9ARValFUzU1YTjkcpFMJQARFfWCvct0nDJ9HfcXj_clx39IxUTbhPo396KrDVbyj4BfYnasgFh-aTiBp5cy8MPog3i/s1600/Ciucas+finish.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDsVLU_yayUXjQiO_KTxssES_nN2vAoGvvFVv6dQlAVHW2ucpkRN9ARValFUzU1YTjkcpFMJQARFfWCvct0nDJ9HfcXj_clx39IxUTbhPo396KrDVbyj4BfYnasgFh-aTiBp5cy8MPog3i/s320/Ciucas+finish.jpg" width="320" /></a></div>
Dupa 7 ore si 10 minute de la start am intrat pe singura portiune asfaltata a traseului, cea catre linia de finish. Cu 100 de metri inainte de sosire ma asteptau Filip si Eva care a devenit euforica atunci cand m-a vazut si a inceput sa alerge plina de entuziasm alaturi de mine iar Filip, cu "teta", in urma noastra (daca va intrebati ce anume este "teta", o puteti identifica in fotografie; este acel dispozitiv cu roti, situat intre picioarele lui Filip). Am trecut impreuna linia de finish iar cea mai mare bucurie pentru Eva a fost aceea ca a primit si ea o medalie din partea organizatorilor, separat fata de a mea.<br />
<br />
La punctul de alimentare de la finish am gasit, spre marea mea bucurie, penene. Raman la parerea ca este unul dintre cele mai portivite alimente dupa o cursa de anduranta. Punct. Totusi, imaginea cu care alergasem in fata ochilor pe ultimii 8-10 km, era cea a unei halbe de bere asa ca nu am stat prea mult pe ganduri si am pornit spre sala de sport pentru a-mi lua in primire portia gratuita de bere, oferita de organizatori, nu inainte insa de a asista si la sosirea primului ultramaratonist. Cine altul daca nu extraterestrul Robert Hajnal, cel care in ultimul timp castiga tot ceea ce inseamna ultra in Romania, de obicei cu cel putin o ora avans inaintea celor de pe urmatoarele locuri. Si aici, a incheiat proba de 105 km in mai putin de 12 ore!!!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXUX5XHpYvzbEjA71vmiRcb4ZmgWAJhYGIxaCHSnDbuqgwpXNIZSFF4m_AMcQt0-AmmkITU3JWETcm0fbzsAFqhlkQO_ZRCUD2qgjoLNUNHYTQMB6flahWBl6pOc4KcSXGHagJK75_j4tu/s1600/Eva+5.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXUX5XHpYvzbEjA71vmiRcb4ZmgWAJhYGIxaCHSnDbuqgwpXNIZSFF4m_AMcQt0-AmmkITU3JWETcm0fbzsAFqhlkQO_ZRCUD2qgjoLNUNHYTQMB6flahWBl6pOc4KcSXGHagJK75_j4tu/s320/Eva+5.jpg" width="213" /></a></div>
Experienta Ciucas X3 insa nu s-a incheiat aici, pentru noi. A doua zi am luat parte la un eveniment cel putin la fel de emotionant pentru mine: cursa copiilor. Aici i-am avut inscrisi atat de Eva, cat si pe Filip, fiind reprezentate toate grupele de varsta. Cea mai placuta surpriza pentru mine a fost sa vad atentia extraordinara care a fost acordata de organizatori, copiilor. In primul rand, pe parcursul intregului weekend, acestia au avut un loc de joaca special amenajat in curtea salii de sport: saltele si tobogane gonflabile, baloane si animatori. Celor care s-au inscris la cursa copiilor le-au fost distribuite, in mod gratuit, kituri de participare care au continut saculet personalizat, tricouri tehnice "Gravity" personalizate cu logoul evenimentului si culori diferite pentru fetite si baieti, pelerine de ploaie, fluiere cu lentila reflectorizanta, truse cu creioane colorate si seturi de creta colorata, batoane energizante obtinute din fructe, prin prelucrare la rece, baloane, numere de concurs. La finalul competitiei de alergare le-au fost acordate medalii turnate si nu modelul acela de tabla care se gaseste in toate librariile. Asadar copiii s-au bucurat de o atentie absolut speciala din partea organizatorilor si, pentru ca am stat mult timp intre ei, atat sambata, dupa cursa mea, cat si duminica, in timpul si dupa cursa lor, pot spune ca micutii s-au simtit absolut extraordinar. Ai nostri, cel putin, au fost foarte incantati de medaliile pe care le-au obtinut si, bineinteles, de saculetii cu kitul de participare. Nu mai spun cat de ocupati au fost la locul de joaca!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCQ2ctQSqopo9RZ-8slbQJDv7P4ReC2RvF3cno3z-eYXndo1SqXCGX2SfYzXSmMRhucxph4OFYOI8mzzmU0oyKiOxduuXstjd7gEmu4wWhni0qwEMD5cf84H9xar2bGAAX-Esgh9dg8oa8/s1600/medalii+kids+race.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCQ2ctQSqopo9RZ-8slbQJDv7P4ReC2RvF3cno3z-eYXndo1SqXCGX2SfYzXSmMRhucxph4OFYOI8mzzmU0oyKiOxduuXstjd7gEmu4wWhni0qwEMD5cf84H9xar2bGAAX-Esgh9dg8oa8/s320/medalii+kids+race.jpg" width="320" /></a></div>
Ciucas X3, in sine, este un eveniment foarte bine organizat. O armata de voluntari care fac o treaba excelenta si cu foarte multa pasiune, atat pe traseu, la punctele de alimentare, hidratare sau in punctele critice ale traseului (i-am gasit, de fiecare data, exact acolo unde este nevoie de ei pentru a nu se produce nicio confuzie si aveau, de fiecare data, toate informatiile pe care le solicitam), dar si in zona de start/finish unde au facut ca lucrurile sa se desfasoare normal, fluent si la timp, in ciuda numarului foarte mare de participanti. Desi eram foarte multi, nicaieri nu se formau cozi mai mari de 10 persoane iar timpul de asteptare era foarte mic. Punctele de alimentare erau foarte bine aprovizionate iar la finish, ce pot sa spun! Atata diversitate, plus portia de paste, plus cea de bere, nu cred ca am mai vazut in alta parte, si ma refer la competitii de mult mai mare anvergura si cu pretentii mult mai mari decat Ciucas X3. Am toata admiratia pentru modul impecabil in care este organizat un asemenea eveniment!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEju9hsmO0tkdeFzoxkFrGGpEtWETY9t7c1XEF-DDXhAuNGcRErEa9BN3Q6xd0ZWX5NsoilTQQPnZSFB4NevSpKrNSpWRmxe6WVqjsJeyIIwhuj1lIOKFQ0x-66tTHPxoBicX3lsqVox7Q1p/s1600/Ciucas+final.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEju9hsmO0tkdeFzoxkFrGGpEtWETY9t7c1XEF-DDXhAuNGcRErEa9BN3Q6xd0ZWX5NsoilTQQPnZSFB4NevSpKrNSpWRmxe6WVqjsJeyIIwhuj1lIOKFQ0x-66tTHPxoBicX3lsqVox7Q1p/s320/Ciucas+final.jpg" width="320" /></a></div>
Aceasta a fost povestea cursei cu nr. 27 din "cariera" mea. Voi reveni, cu siguranta, la Ciucas X3 pentru ca mi-a placut foarte mult. Traseul este, intr-adevar, alergabil in cea mai mare parte, nu pot spune daca este mai usor sau nu decat cel de la semi insa este, cu siguranta, mai lung si mai obositor dar peisajele sunt absolut fantatice. Asadar voi reveni si la anul, cel mai probabil tot pentru proba de maraton. Iar cand voi decide sa parcurg si primul meu ultramaraton de 100km, tot aceasta va fi competitia unde voi dori sa fac fata acestei provocari. Acum gandul meu se indreapta insa catre, probabil, ultima competitie de alergare montana la care voi participa in acest an: Maratonul Pietrei Craiului.<br />
(<b>Foto credit: <i><a href="https://www.facebook.com/ciucasX3/photos" target="_blank">Ciucas X3</a></i></b>)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-43763527318699682592016-09-02T12:58:00.000+03:002016-09-02T13:54:39.465+03:002X2 RACE - fata in fata cu propriile limite<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKCO9RL-lZ1t1mjf20XZLHnRivmW1RnpBsB9gwv-pSlUuZEZQQyY1n-GtSeCiOo_DZaMmRz9gJT1TOwnOLLzOBEm0wLyXqC8580g5F48otNA62fRfI_0EBPMk3VGUA5kl9Hr8J3Rv1v16j/s1600/2X2+Podu+Giurgiului.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKCO9RL-lZ1t1mjf20XZLHnRivmW1RnpBsB9gwv-pSlUuZEZQQyY1n-GtSeCiOo_DZaMmRz9gJT1TOwnOLLzOBEm0wLyXqC8580g5F48otNA62fRfI_0EBPMk3VGUA5kl9Hr8J3Rv1v16j/s320/2X2+Podu+Giurgiului.jpg" width="320" /></a></div>
Depasirea propriilor limite presupune, in primul rand, cunoasterea lor. Pentru mine, momentul participarii la cursa de 45 km de la 2x2 Race a fost cel in care m-am intalnit cu aceste limite. A fost o experienta nu doar utila, ci si necesara.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La inceputul acestui an, cuprins de un val de entuziasm, m-am inscris la aceasta cursa - cea mai grea din Romania, cea mai grea din Europa pe aceasta distanta si una dintre cele mai grele din lume, asa cum insisi organizatorii o descriu. Stiam ca este o cursa peste ceea ce puteam duce eu care aveam o experienta de alergare montana de doar un an. Ceea ce stiam ca imi va genera probleme era nu atat lungimea sau/si dificultatea traseului pe care le cunosteam foarte bine dupa nenumaratele ture de trekking parcurse pe Creasta Fagarasului, cat baremul de timp destul de scurt. De la aparitia acestei curse si pana acum, timpul limita a suferit numeroase modificari. Daca, la inceput, el era de 24 de ore, ulterior a fost scurtat la 15 ore iar acum este de doar 14 ore, cu o serie de timpi intermediari care au fost, la randul lor, scurtati. Spre exemplu, timpul limita de parcurgere a traseului de la Balea Lac pana pe Varful Moldoveanu, este de doar 4 ore iar cel de parcurgere a traseului din Saua Capra pana pe Varful Negoiu si inapoi, pana la sosirea de la Balea Lac, este de doar 6 ore. Aceste bareme de timp nu sunt neaparat scurte, in raport cu distanta insa Creasta Fagarasului este cel mai tehnic traseu de la noi din tara iar asta este de natura sa ingreuneze mult deplasarea.<br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2CGEigTdK_533bZBfoRl0fdoI8us4M8DgqXG7tS981TAMTxG-KjPz0yAg6HxpQtbxEw2y6bHhMG8jRCnBtH76qRTupMlVN-rqGwqD4oNnbVNVimLGN83S55Np9hUPI_mfnfWM1jBNBnd4/s1600/Fagaras+1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2CGEigTdK_533bZBfoRl0fdoI8us4M8DgqXG7tS981TAMTxG-KjPz0yAg6HxpQtbxEw2y6bHhMG8jRCnBtH76qRTupMlVN-rqGwqD4oNnbVNVimLGN83S55Np9hUPI_mfnfWM1jBNBnd4/s320/Fagaras+1.jpg" width="320" /></a></div>
Dincolo de aspectele de ordin tehnic, ceea ce m-a determinat sa ma inscriu la aceasta cursa a fost... Fagarasul insusi. Dorinta de a ajunge, inca o data, pe aceasta creasta de care ma simt atat de legat! Iar dupa ce anul trecut am participat la <a href="https://jog-and-run.blogspot.ro/2015/08/2x2-un-zbor-pe-creasta-fagarasului.html" target="_blank">cursa X2 care m-a dus pana pe varful Negoiu</a>, imi doream la fel de mult ca, in acest an, sa ajung si pe Moldoveanu. Muntele, in general, este si va ramane principala mea motivatie pentru alergarea montana. Fagarasul, in special, va fi unul dintre masivele muntoase in care imi doresc sa revin in fiecare an iar cursele de alergare organizate aici sunt ocaziile perfecte pentru reintalnirea cu acest munte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Desi eram constient de cat de mici sunt sansele mele de a incheia acest traseu in baremul de timp, totusi am alocat acestei curse mai mult timp si o mai mare atentie pentru pregatire. Pentru prima data de cand alerg pe munte, mi-am organizat un cantonament de pregatire la munte, de 4 zile, in Bucegi, in care am parcurs trasee care au presupus diferente mari de nivel. Chiar si antrenamentele de acasa au fost special configurate pentru a castiga mai mult in anduranta insa orice ai face la campie, tot nu te pregateste suficient de mult pentru o cursa montana, mai ales una cum este 2X2-ul. Cu toate acestea, am plecat destul de increzator din Bucuresti, spre Balea, vineri, 19 august.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_A8WbDq4nP_mgtUD05HmhP0hmFO4qOUeosFHqnuzWeGHw3wLxQiUrW7IOwWXOW4ZzeXLALbFuxW3clQ0DQuhiv5fY6zLpORA5rBq3jZ4Sy_WOOmi-rtd4Cyptb8W3FUL_i0xZob-z1a_M/s1600/Fagaras+3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_A8WbDq4nP_mgtUD05HmhP0hmFO4qOUeosFHqnuzWeGHw3wLxQiUrW7IOwWXOW4ZzeXLALbFuxW3clQ0DQuhiv5fY6zLpORA5rBq3jZ4Sy_WOOmi-rtd4Cyptb8W3FUL_i0xZob-z1a_M/s320/Fagaras+3.jpg" width="320" /></a></div>
Am ajuns la Balea Lac la ora 17:00, pe o ploaie torentiala, cu mult frig si ceva vant. Dupa ce mi-am ridicat kitul de participare, am instalat cortul si am mers la Cabana Paltinu sa mananc ceva. Aici l-am cunoscut pe Livian Trufin din Constanta alaturi de care am petrecut cea mai mare parte a serii depanand povestiri despre curse montane. La sedinta tehnica m-am intalnit si cu Razvan Norocel de la care am luat o lanterna frontala Varta, mult mai buna decat ceea ce aveam eu, constient fiind ca, de aceasta data, chiar erau sanse sa ma aflu in postura de a o folosi la cursa de a doua zi.<br />
<br />
Noaptea de vineri spre sambata a fost una linistita, fara vant sau ploaie, in care m-am odihnit destul de bine chiar daca in ultimii ani dormitul in cort a fost una dintre cele mai rare preocupari ale mele. Sambata m-am trezit inca de la 4:30, mi-am pregatit echipamentul (2 straturi tehnice - bluza cu maneca lunga si un tricou cu maneca scurta, buff, pantaloni tehnici 3/4, sosete cu compresie la gambe, tenisi profilati) si rucsacul (burduf hidratare, polar de alergare, fas ploaie si pantaloni impermeabili, manusi, folie de supravietuire, geluri, pastile anticarcel), am mancat 2 banane, m-am imbracat si am iesit afara fara sa resimt temperatura scazuta (3-5 grade Celsius), poate si pentru ca petrecusem noaptea acolo, in cort. Era absolut senin, stelele se revarsau pe crestele muntelui luminate doar de luna care inca nu apusese. Pe la toate corturile din jur era miscare, semn ca zona era populata doar de alergatorii de la cele doua curse ale competitiei 2X2.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjF50w5vYI4MqpjhsSj9zb8Sg9IlAsuUnmXogkZO3kjrm1EjGDW2AjwusrnOZhkoKH-V1N_ZY95qwDu9CztMt8mO7g_OW7NFfFro0Sw_CeZDzWPCgfu7MiGnvzDx5xTDha5nLnK6I3bNYA7/s1600/Fagaras+2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjF50w5vYI4MqpjhsSj9zb8Sg9IlAsuUnmXogkZO3kjrm1EjGDW2AjwusrnOZhkoKH-V1N_ZY95qwDu9CztMt8mO7g_OW7NFfFro0Sw_CeZDzWPCgfu7MiGnvzDx5xTDha5nLnK6I3bNYA7/s320/Fagaras+2.jpg" width="240" /></a></div>
Am ajuns in zona de plecare cu doar cateva minute inainte de start asa ca nu am apucat sa intru prea tare in atmosfera si deja coboram in fuga treptele de la heliport spre cabana Paltinu de unde am cotit-o la stanga, spre traseul care urca in saua Capra, alaturi de Calin Novacescu (eu si Calin faceam echipa in aceasta cursa). Mi-am dat seama ca nu am pornit cronometrul ceasului Suunto pe care il imprumutasem de la un coleg dar nici nu am reusit sa o fac, pentru ca "mi-am prins urechile" in meniurile complexe ale acelui gadget care cred ca stie sa faca si mancare la cat de multe functii are. Pana la urma mi-am spus ca voi fi multumit si doar cu afisarea orei, insa nu mai reuseam, sub nicio forma, sa-l readuc la stadiul in care sa-mi afiseze pur si simplu ora curenta. Deja ma enervasem destul de tare si urcam prea lent spre Capra, preocupat fiind sa-i dau de cap dispozitivului de la mana. Pana la urma l-am lasat balta si mi-am vazut de drum. Calin era deja mult prea in fata iar poteca suficient de accidentata incat sa necesite mai multa atentie.<br />
<br />
Eu si Calin ne-am regrupat in Saua Capra de unde "i-am dat talpa" pe coborarea spre lac si, in continuare, pe traseul care ne ducea spre Fereastra Zmeilor. Intre timp rasarise si soarele care dezvaluia un cer senin si luminos, precum si imaginea de neegalat a crestelor fagarasene. Ma simteam bine in tenesii Saucony Exodus ("senilele") pe care ii luasem cu aproape doua saptamani in urma de la Norocel si pe care ii testasem deja in Bucegi, cu o saptamana in urma. De asemenea, imi luasem si betele la mine desi stiam ca-mi vor da multa bataie de cap pe numeroasele portiuni tehnice ale traseului, unde urma sa am nevoie de ambele maini libere. De fapt, decizia de a lua sau nu betele la mine a fost si cea care mi-a dat cea mai mare bataie de cap.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD1LT7PO5-7EFBs9W-uuELHj5bIt0YndGtoAN5m-GiVSdvfGVWukEuiOUQTeaI5gT1rZe_wzVWc7yjKE_MjvQFDuHzNVGv7Xeb3uZFciQT2LvCyxbPns4eRjCe6vZy40iQ7EPMiveaWPkO/s1600/Fagaras+5.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD1LT7PO5-7EFBs9W-uuELHj5bIt0YndGtoAN5m-GiVSdvfGVWukEuiOUQTeaI5gT1rZe_wzVWc7yjKE_MjvQFDuHzNVGv7Xeb3uZFciQT2LvCyxbPns4eRjCe6vZy40iQ7EPMiveaWPkO/s320/Fagaras+5.jpg" width="240" /></a></div>
Urcarea spre Fereastra Zmeilor a fost deosebit de greoaie din cauza noroiului si a santurilor care brazdau panta inclinata. Aici m-au ajutat cel mai mult betele in conditiile in care "senilele" nu faceau fata suprafetei extrem de alunecoase. Dupa Fereastra Zmeilor, am ajuns pe segmentul tehnic denumit "La Trei Pasi De Moarte" unde era o coada enorma de alergatori care asteptau sa le vina randul la portiunile de lanturi care asigurau traversarea unei portiuni foarte greu accesibile a custurii. Acolo am pierdut foarte mult timp pe care speram sa-l recuperez, ulterior, pe portiunile mai accesibile. Pana pe Arpas insa, traseul nu cuprinde portiuni care sa poate fi parcurse in viteza. De pe Arpas pana la lacul Podul Giurgiului este o portiune foarte inclinata si care era, de asemenea, acoperita de noroi framantat de toti alergatorii din fata asa incat si coborarea a fost dificila.<br />
<br />
La punctul de alimentare de la Podul Giurgiului m-am oprit 3-4 minute pentru alimentare si hidratare. imi era deja foarte foame, mai ales ca inainte de cursa nu mancasem nimic in afara de banana. De aici traseul devenea ceva mai accesibil insa mi-am dat seama ca am o mare problema cu incadrarea in timpul limita corespunzator checkpointului de la Moldoveanu. Era deja tarziu si stiam ca ascensiunea pe Vistea si parcurgerea crestei Vistea-Moldoveanu avea sa-mi ia in jur de 30 de minute iar eu mai aveam sub 90 de minute ca sa ajung de aici pana pe Varful Moldoveanu.<br />
<br />
Calin pornise de la Podul Giurgiului cu 2 minute inaintea mea asa ca am plecat si eu in cel mai bun ritm pe care-l puteam sustine pe acest traseu. Cel mai rau imi parea de faptul ca nu reusesc sa admir peisajele, profitand de vremea excelenta care era, in ciuda prognozelor care anuntasera ploaie pentru aceasta zi. Stiam insa ca, spre dupaamiaza, urma sa ploua insa acum dimineata, cerul era absolut senin. Dupa Saua Podragului traseul a devenit, parca, si mai accesibil insa deja au inceput sa-si faca aparitia primii alergatori care se intorceau de pe Moldoveanu. Poteca fiind foarte ingusta, acest lucru a inceput sa-mi fragmenteze deplasarea pentru ca regula era sa le dam prioritate celor din fata. Pentru mine a fost unul dintre cele mai obositoare si demotivante lucruri aceasta fragmentare permanenta si mi-am dat seama ca mi se diminueaza tot mai mult sansele de a ajunge la timp la Moldveanu.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPwAEFe2C4ot-c2BEWN2n5_8m0IFHywkjokdZAOW9keW4Hm4whN-oWfY7f6i1ScRrwS3zzjjcb0sxiLjjjWxBPYtCwxEBaCRE2NKHLdvErtBVprFFkc518S88lLmWBLOCVjLLYR_oU8RpM/s1600/Fagaras+4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPwAEFe2C4ot-c2BEWN2n5_8m0IFHywkjokdZAOW9keW4Hm4whN-oWfY7f6i1ScRrwS3zzjjcb0sxiLjjjWxBPYtCwxEBaCRE2NKHLdvErtBVprFFkc518S88lLmWBLOCVjLLYR_oU8RpM/s320/Fagaras+4.jpg" width="320" /></a></div>
Cand am ajuns la baza urcusului catre Vistea era ora 9:45. Mai aveam fix 15 minute ca sa ajung pe Moldoveanu, un timp mult prea scurt pentru a parcurge tot ceea ce se desfasura in fata ochilor mei. Urcusul a fost anevoios poate si pe fondul lipsei de motivatie determinata de perspectiva neindeplinirii baremului de timp. In Varful Vistea am fost anuntat ca am depasit baremul asa ca m-am relaxat putin si am stat sa admir peisajul care se infatiseaza privirilor de pe aceasta cea mai inalta creasta din Romania. Inspre vest se vedea foarte clar Negoiu precum si varfurile Lespezi si Caltun care au un aspect unic si reprezentativ pentru Creasta Fagarasului. Am rememorat ocaziile in care am mai ajuns pe acest varf. Nu stiu daca a fost vreuna in care sa pot zari atat de clar portiunea Negoiu-Caltun-Lespezi. Fie am ajuns aici pe ploaie, fie pe ceata, fie existau nori care se interpuneau intre Moldiveanu si Negoiu. Parca niciodata nu am prins o vreme atat de buna pe aceasta portiune unica a Crestei.<br />
<br />
Eu si Calin ne-am regrupat si am pornit pe urmatorul segment de traseu, adica inapoi, spre saua Capra. Stiam ca dupa pranz probabilitatea era foarte mare sa se strice vremea asa ca ne-am hotarat sa nu pierdem prea mult vremea si sa alergam cat ma mult din traseu. Calin era ingrijorat ca ne-a putea prinde ploaia pe potiunea de lanturi de pe custura Portita Arpasului (La Trei Pasi De Moarte) asa ca am pornit intr-un ritm destul de rapid.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlfssAsnITK6ojQA6QT3KaXKWyCk2K6uxzJQnulx_PrRmJHO47gSTBvPg1JIQMmPmeuzf6oiX7p1b2DjUG68-6eck0IrzVsQyqBiNkDOez-jIilr4EvGUlLW5X5lgBMJtz3dNfxc76Doty/s1600/Fagaras+6.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlfssAsnITK6ojQA6QT3KaXKWyCk2K6uxzJQnulx_PrRmJHO47gSTBvPg1JIQMmPmeuzf6oiX7p1b2DjUG68-6eck0IrzVsQyqBiNkDOez-jIilr4EvGUlLW5X5lgBMJtz3dNfxc76Doty/s320/Fagaras+6.jpg" width="240" /></a></div>
La Podul Giurgiului eram rupt de foame asa ca am oprit iar cateva minute pentru a manca ceva din ceea ce mai aveau voluntarii de acolo, apoi am inceput sa urcam Arpasul in mare graba. Sus, in varf, l-am vazut pe Dinu Turcanu in postura de turist, urcand din sens opus. Deja cerul nu mai era la fel de senin pentru ca norii incepusera sa-si faca aparitia de peste tot. Calin a marit viteza, dorind sa ajungem la Fereastra Zmeilor inainte de inceperea ploii asa ca i-am dat talpa pe coborare dar si pe restul traseului, pana la Portita Arpasului. Cand am ajuns aici, portiunea era luminata de soare asa ca ne-am oprit pentru mai multe minute de sesiune foto. Pentru cineva care nu a mai fost pe Creasta Fagarasului, portiunea de traseu asigurata cu lanturi de pe aceasta custura este cu adevarat impresionanta: stanci ascutite, lespezi netede de granit, si abrupturile impresionante situate pe ambele parti ale custurii. Cineva care nu este obisnuit cu inaltimea poate intampina ceva probleme pe aceasta traversare dar nu era si cazul nostru.<br />
<br />
Dupa sesiunea foto am pornit mai departe intr-un ritm la fel de sustinut spre Caldarea Fundului Caprei. Coborarea din Fereastra Zmeilor a fost foarte anevoioasa pentru ca era abrupta si acoperita cu mult noroi si apa. Dupa ce am scapat de aceasta portiune, ne-am continuat drumul fara probleme si, in scurt timp, urcam spre Lacul Capra unde, cand am ajuns, fiind aproape ora 3 dupaamiaza si intr-o zi de sambata, locul era populat cu foarte multa lume "pestrita", imbracata de strada, venita aici nu stiu de unde. Am depasit repede aceasta zona si am ajuns in Saua Caprei de unde Cladarea Balei nu se zarea absolut deloc, fiind complet acoperita cu ceata. Intraga zi, pana in acest punct, am fost sub bataia soarelui dar ceea se se arata acum anunta ca momentul cand vremea se va strica era destul de aproape. Am anuntat voluntarii din checkpoint retragerea din cursa si am in ritm lejer, catre Balea.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglTheZRUltf7P4QJeM3Wx662OwmM3YZGTxSDPsQ5HRNB8VhlYylNkjBbmlnC3fJeai_QUdXkyzgdYsTYTmZTYxYfyk7_bAIyLJc5djSAb10PJEeoi0rGWw8jD_FbALbJAPXnQ4pXrpM5Xb/s1600/Fagaras+8.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglTheZRUltf7P4QJeM3Wx662OwmM3YZGTxSDPsQ5HRNB8VhlYylNkjBbmlnC3fJeai_QUdXkyzgdYsTYTmZTYxYfyk7_bAIyLJc5djSAb10PJEeoi0rGWw8jD_FbALbJAPXnQ4pXrpM5Xb/s320/Fagaras+8.jpg" width="320" /></a></div>
Dupa 9 ore de la start, eu si Calin ne-am asezat pe terasa Cabanei Balea, cu cate-o sticla de bere in fata, savurand momentul de relaxare de dupa cei aproape 30 de km de Creasta pe care ii parcursesem in acest rastimp. Dupa putin timp a inceput ploaia asa ca ne-am retras pe terasa acoperita. O ploaie care i-a pus in dificultate pe cei care se aflau inca pe traseul spre Negoiu sau dinspre Negoiu si care a facut ca, pana la final, doar jumatate dintre cei care au luat startul la proba de 45 km, sa termine cursa sau sa se incadreze in baremul de 14 ore.<br />
<br />
Aceasta experienta nu o voi pune la socoteala la capitolul "curse" pentru ca nu am acoperit intreaga distanta de 45 km. In schimb, va ramane, pentru mine, una dintre cele mai importante experiente montane de pana acum. In plus, ramane ca una dintre reintalnirile mele cu Fagarasul, muntele meu de suflet. Cu Lacul Capra, Portita Arpasului, Arpasul Mic, Arpasul Mare, Podul Giurgiului, Podragu, Saua Podragului, Vistea-Moldoveanu.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZNfq1xCCmfnXxe_QnU6thnwwM7YxPl8AA6JH9f1qAw9l8V35WiIimfYRbB1cYf6ZWqD0Ufd_Qc0hH3afJ8qenJoojY-Gad4UU_bCFaWSZx46pwunYwvEyMnyLsn0ufABYtQd5kjT0uwcL/s1600/Fagaras+10.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZNfq1xCCmfnXxe_QnU6thnwwM7YxPl8AA6JH9f1qAw9l8V35WiIimfYRbB1cYf6ZWqD0Ufd_Qc0hH3afJ8qenJoojY-Gad4UU_bCFaWSZx46pwunYwvEyMnyLsn0ufABYtQd5kjT0uwcL/s320/Fagaras+10.jpg" width="240" /></a></div>
Si acum, ca si inaintea acestei competitii, imi spun ca nu voi mai repeta niciodata experienta cursei lungi de la 2x2. Este peste ceea ce pot face eu, respectiv peste ceea ce mi-am propus eu sa fac cu mine. Cu siguranta ma voi mai intoarce in Fagaras pentru trekking dar si pentru a alerga insa poate doar la X2. Cu toate ca, la scurt timp dupa cursa, Ben Ami mi-a sugerat, intr-o discutie pe mess, ca as putea termina cei 45 de km cu un antrenament si o alimentatie mult mai bine adaptate cerintelor acestei curse. Ceea ce stiu este ca vreau sa merg si eu la sesiunile de antrenament sustinute de Ben Ami pentru ca sistemul meu autodidact de pregatire are niste limite pe care nu stiu daca am cum sa le depasesc fara sprijinul cuiva din exterior. Daca in urma parcurgerii lor, voi ajunge la concluzia ca mi-am marit sansele de a finaliza cu succes 2X2-ul, cine stie... poate voi simti nevoia sa scap de regretul de a nu fi parcurs integral acest traseu de care sunt atat de atasat sufleteste.<br />
<br />
Din cand in cand, simt nevoia sa privesc inapoi: de unde am plecat si pentru ce am plecat pe acest drum, al curselor montane. Uneori simt ca "ma fura peisajul" asa ca incerc sa nu uit ce anume m-a determinat sa ma apuc de alergare. 2X2-ul a fost, totusi, un moment de "ratacire" pe care mi-l asum. Nu alerg pe munte pentru performanta, alerg doar ca sa imi mentin vie motivatia de a face miscare si a urma un stil de viata sanatos dar si pentru ca aceste curse imi ofera oportunitatea de a ma reintalni cu muntele pe care, altfel, probabil ca l-as vedea cu mult mai rar. Nu mai sunt la varsta la care sa-mi doresc "sa rup norii", ci doar sa fiu si sa raman sanatos.</div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-37108980147735572282016-07-22T21:53:00.001+03:002016-07-22T22:38:37.585+03:00Marathon 7500 - un "Hobby" extrem<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgphTyZ3lIN_A5cjBWpTR24nGNRHoOtdrDeooQzz2296n574vbLUOJXHvUSFy8brFXeJ7jTn39ckhKcEPyW_EqLk4KOQaUdq_AGMO8_-KjHlIgs141ye8IOdpE9fmKzS1xvuZMaKumpqT9e/s1600/Logo+7500.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgphTyZ3lIN_A5cjBWpTR24nGNRHoOtdrDeooQzz2296n574vbLUOJXHvUSFy8brFXeJ7jTn39ckhKcEPyW_EqLk4KOQaUdq_AGMO8_-KjHlIgs141ye8IOdpE9fmKzS1xvuZMaKumpqT9e/s320/Logo+7500.jpg" width="253" /></a></div>
<b><i>De unde pana unde "Hobby"?</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Ciudat nume s-au gandit sa-i dea probei de 45 km si 3200 m D+ de la Marathon 7500: "<i>Hobby</i>"! Ciudat pentru ca duce cu gandul la o proba usoara, accesibila si fara prea mari pretentii. Mai ales ca organizatorii nu impun indeplinirea vreunor conditii preliminare privind experienta participantilor iar baremul maxim de timp pare a fi mai mult decat generos: 14 ore! Te gandesti ca, pentru a parcurge 45 km, ai la dispozitie 14 ore. Adica trebuie sa te deplasezi cu o viteza medie de 3,21 km/h pentru a parcurge integral traseul in baremul de timp. 3 kilometri pe ora! Si unde mai e alergarea? "Piece of cake!" ar putea gandi oricine priveste din afara sau in necunostinta de cauza aceste date.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Daca intri insa in detaliile tehnice ale cursei, imaginea se schimba fundamental. Cursa debuteaza cu o ascensiune de la Salvamont Pestera pana pe varful Omu, de 900 m D+ ("<i>ce-o fi aia D+?</i>" este posibil sa se intrebe unele persoane, dar voi explica mai tarziu), urmata de o coborare pana in Gura Diham, de peste 1500 m D- ("<i>iar D-ul asta?</i>") din care prima parte prin abrupturile partii superioare a Vaii Cerbului, urmata de inca o urcare de 1500 m D+ pana pe Bucsoiu (brrr! cine a fost pe-acolo, stie ce inseamna Bucsoiu!) si apoi din nou pe vf. Omu. De aici se coboara 1000 m D- pana in Poiana Gutanu, se urca iar 400 m D+ in Saua Strunga, apoi se coboara tot 400 m D- in Padina iar de aici se mai urca inca 100 m D+ pana la finishul de la Salvamont Pestera. Daca ne uitam un pic pe calendarul competitiilor de alergare montana din Romania, vom constata probabil ca, in categoria curselor de 40-50 km, este al doilea traseu ca dificultate, din punct de vedere al profilului tehnic, dupa 2X2 race. Asadar nu este chiar un "<i>Hobby</i>" la indemana oricui!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
"Usurinta" si "accesibilitatea" acestui traseu le-am incercat, pe pielea mea, cu un an in urma, atunci cand faceam echipa cu Razvan Norocel si terminam cursa in 13 ore si 51 de minute de chin, durere, agonie si suferinta! Mult timp dupa aceea nu prea am mai vrut sa ma gandesc la maratoane montane! Era, pentru mine, primul an de alergare, era si primul maraton, asa ca experienta nu avea cum sa nu fie un pic traumatizanta. Totusi, efectul experientei traite de mine la acea cursa a fost ca, dupa cateva luni, m-am inscris la Olympus Marathon iar pentru 2016 mi-am planificat sa particip la 5 maratoane montane (pe langa alte curse mai scurte, de cros si semimaraton). "7500" nu se afla, totusi, printre ele. "<i>Nu, acolo chiar nu vreau sa mai revin curand</i>" gandeam la acea vreme.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsWsBFl9q0XWp9ADrHb14U3n72-wI78oxSVjOkmURy2O7KNBXufz-G2r5R-KcmwyfpBT-GiU578b4k-7LL9LIGb55viSHOF9Aj5ZdzRyqO38-2g_MQk4ZR555AeyC2T5rN0n9c7sRjzY0C/s1600/zona+strt+finish.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsWsBFl9q0XWp9ADrHb14U3n72-wI78oxSVjOkmURy2O7KNBXufz-G2r5R-KcmwyfpBT-GiU578b4k-7LL9LIGb55viSHOF9Aj5ZdzRyqO38-2g_MQk4ZR555AeyC2T5rN0n9c7sRjzY0C/s320/zona+strt+finish.jpg" width="320" /></a></div>
<b><i>Back to the "Hobby"! Why???</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
26 mai 2016. Fb messenger. Dialog intre mine si Anca Tifigiu:</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Eu:</b> "<i>Buna! Stii ce ma gandeam? Nu vrei sa facem echipa la 7500, pe 16 iulie, in Bucegi? La sectiunea Hobby: 45 km, 3700D+. Nu aveam de gand sa ma duc anul asta dar parca totusi ma tenteaza.</i>"</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Anca:</b> "<i>Youuhu</i>"</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Anca:</b> "<i>Buna. Vreau!</i>"</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Anca: </b>"<i>Crezi ca pot?</i>"</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Eu:</b> "<i>Cine, tu? Cum sa nu poti?!?!</i>"</div>
<div style="text-align: justify;">
A doua zi eram deja inscrisi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cum am ajuns, totusi, sa ma inscriu inca o data la o cursa pe care nu vroiam sa o mai repet curand? De vina a fost participarea la Transylvania 30k, o competitie care s-a desfasurat in Bucegi pe 21 mai si pe care o incheiasem in conditii foarte bune. Acea cursa mi-a redeschis apetitul pentru traseele din Bucegi si m-am gandit ca, in intervalul de 2 luni dintre Olympus Marathon si 2X2 race, ar merge intercalata si cursa Hobby de la 7500. Odata decizia luata, ramanea sa-mi gasesc un partener de cursa, asa cum cere regulamentul acestei competitii. Razvan Norocel - prima optiune - intentiona sa mearga la proba lunga. Dan Lupa la fel. Sa ma apuc sa dau cu banul, nu prea imi venea. Atunci mi-am adus aminte de Anca alaturi de care alergasem de doua ori la Gerar, in echipa cu Daniel Lupa, dar si la un "semi" in Padurea Baneasa, in decembrie 2014. De asemenea, ne intalnisem si pe prima bucla de la Moieciu, acolo unde am facut impreuna o coborare care va ramane de referinta pentru mine. Anca este de departe o alergatoare mai experimentata decat mine, cu mai multe maratoane montane in palmares si eram convins ca, impreuna cu ea, voi face Hobby-ul de la 7500 fara probleme.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgguOMOmdKbW2Xe0mNznPxbnW2NLOTmJrQyZ3rFiA3dsyDeWUvhJ3OhKpPX2xXcsHrTz8naVvZuYVr7fIrM6srrbt3q0Z4dIoXnSAB8CZhclHgspU2XqWaQ0xbc0TFqNTkmoHu0S0rPuHi2/s1600/sedinta+tehnica.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgguOMOmdKbW2Xe0mNznPxbnW2NLOTmJrQyZ3rFiA3dsyDeWUvhJ3OhKpPX2xXcsHrTz8naVvZuYVr7fIrM6srrbt3q0Z4dIoXnSAB8CZhclHgspU2XqWaQ0xbc0TFqNTkmoHu0S0rPuHi2/s320/sedinta+tehnica.jpg" width="320" /></a></div>
<b><i>Gata de start...</i></b><br />
Vineri, 15 iulie, ne-am intalnit direct la sedinta tehnica din zona de start/finish organizata, ca si anul trecut, langa Statia de telecabina Pestera. Practic, am revenit aici dupa doar 5 saptamani cand luasem, din acelasi loc, startul la Atinge Omu. Atmosfera era exact cea pe care o stiam de anul trecut: multe corturi, muzica buna, oameni frumosi si o stare de spirit generala fantastica. La sedinta am aflat de la Silviu Balan care este echipamentul obligatoriu pe care trebuie sa-l avem in spate sau pe noi in cursa, precum si unele detalii pe care deja le cunosteam bine, despre traseu. Ne-am ridicat kiturile de participare la cursa care nu contineau, la acel moment, tricourile pentru ca nu sosisera inca, dupa care am mers toti sa mancam ceva la una dintre pensiunile din zona dupa ce, in prealabil, mi-am luat niste geluri si batoane Sponser de la standul din zona de start/finish.<br />
<br />
Asteptam cu destul de multa emotie startul cursei de a doua zi insa, mai mult decat de emotie, eram stapanit de nerabdare. Stiam ca, fata de anul trecut, rezolvasem vreo 3 probleme:<br />
1. Incaltamintea. In 2015, pantofii Haglofs, in ciuda unei aderente impecabile, mi-au creat cele mai mari probleme pentru ca mi-au dstrus unghiile, mi-au facut foarte multe bataturi si, intr-un cuvant, mi-au omorat picioarele. Acum am venit cu pantofii Adidas Kanadia pe care ii testasem pe Olimp unde se comportasera impecabil asa ca nu mai aveam niciun fel de emotie.<br />
2. Crampele, carceii si contracturile musculare. Tratamentul prealabil cu Magne B6 si dozele de Zdrovit anticarcel pe care le aveam la mine reprezentau solutia testata si paratestata la cursele din acest an iar pana acum isi demonstrase eficienta in proportie de 100%. Anul trecut m-am luptat cu aceste probleme inca de la km 15. Anul acesta stiam ca nici macar nu-mi voi mai aminti de ele.<br />
3. Experienta. Anul trecut era prima cursa de 45 km, prima cursa de maraton, primul 7500. Acum situatia era deja cu totul altaȘ a 3-a cursa de 45 km, al 4-lea maraton montan. Plus ca veneam dupa Olympus Marathon. Alt antrenament, alta experienta.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBYseJXznJUi6TREjQQZUE9qXEKYhmsdkANXtYyVtm1a8hQE1uTRq60K5OSK6a51f8-OE54TLbCj1Fd_FwRlXPWh9VoYOUE5Lxu0Nyn6PjIPeBrYvKa74wFF1nBxBG4QRik6BCrqQI4fab/s1600/sed+tehnica2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBYseJXznJUi6TREjQQZUE9qXEKYhmsdkANXtYyVtm1a8hQE1uTRq60K5OSK6a51f8-OE54TLbCj1Fd_FwRlXPWh9VoYOUE5Lxu0Nyn6PjIPeBrYvKa74wFF1nBxBG4QRik6BCrqQI4fab/s320/sed+tehnica2.jpg" width="320" /></a></div>
Rezolvarea acestor 3 probleme plus timpul realizat pe traseul din Olimp imi dadeau sperante mari pentru un timp remarcabil de bun in comparatie cu cel de anul trecut iar asta era cauza pentru care manifestam atat de multa nerabdare fata de cursa. Noaptea a trecut greu, cu putin somn si multa emotie. Pulsul cardiac era sus si imaginam tot felul de scenarii, de la cele mai optimiste pana la cele mai pesimiste. Am adormit abia spre 2-3 dimineata iar la 5 saream din pat la auzul alarmei telefonului. O banana, o gura de apa, aruncat in spate camelback-ul pregatit de seara si la 5:30 ieseam in fata hotelului Manastirii Pestera acolo unde Anca ma astepta deja devorand si ea ce-i mai ramasese dintr-o banana. Cerul era senin si temperatura era foarte placuta, ideala pentru alergare. Am pornit amandoi in pas vioi spre zona de Start/finish unde, ca de obicei, echipamentul era verificat minutios de catre voluntari, intre ei numarandu-se si Dinu Turcanu care, desi initial isi propusese sa alerge la proba lunga, ramasese intre timp fara coechipier asa incat a venit sa-i ajute pe organizatori: un gest pe care ma gansdesc ca sunt dator sa-l fac si eu, la un moment dat.<br />
<br />
Pentru ca am ajuns in zona de start cu destul de putin timp inaintea orei 6:00, nu am avut prea mult timp sa ne dezmeticim pana a inceput numaratoare inversa... 3, 2, 1... si a inceput!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFtzaPbffaG2XP4qVB9clEriSaeYRxI6dgb8S3TqPtVhMqMlBVo7sD5rY7EKt5MQ5G7KWmS6f7pzUxKaCdabLz-LBYVxPii-lANyrTskS58arC2cS5vHtruD1L5eHgsBPm37HEQUxj-2uZ/s1600/noi+la+start.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFtzaPbffaG2XP4qVB9clEriSaeYRxI6dgb8S3TqPtVhMqMlBVo7sD5rY7EKt5MQ5G7KWmS6f7pzUxKaCdabLz-LBYVxPii-lANyrTskS58arC2cS5vHtruD1L5eHgsBPm37HEQUxj-2uZ/s320/noi+la+start.jpg" width="176" /></a></div>
<b><i>P.C.1 - vf. Omu</i></b><br />
Cursa incepe direct cu o urcare sustinuta. In primii 7 km se urca o diferenta de nivel (D+) de aproape 1000 m, pe valea Obarsiei, pana la cabana si varful Omu. Eram pregatit pentru un ritm sustinut pe aceasta urcare, sperand eu sa ajungem la Omu intr-un timp de sub 1:30h. Anca insa a pornit intr-un ritm mai lent asa ca m-am pliat si eu dupa ea, dandu-mi seama ca, intr-adevar, nu aveam de ce sa fortam prea mult nota acum, la inceput, in conditiile in care aveam in fata o zi intreaga si o distanta care se incadreaza deja in categoria ultra, chiar daca depaseste doar cu 3 km distanta maratonului clasic. Pana la urma, important era sa ne incadram in baremele intermediare de timp.<br />
<br />
Pe masura ce urcam, temperatura scadea iar ceea ce vedeam pe culmile Omului si Doamnelor nu era prea incurajator: erau niste formatiuni noroase care se deplasau cu o viteza foarte mare ceea ce sugera ca sus, la 2500 de metri, aveam sa dam peste un vant napraznic. Dupa ce am trecut de Cascada Obarsiei si ne-am incadrat pe panta care ocoleste Mecetul Turcesc, am luat fasul pe mine intrucat simteam ca-mi este mult prea rece din cauza vantului si imi imaginam care va fi situatia la iesirea in drumule de la Babele la Omu, La scurt timp dupa ce m-am echipat si am inceput sa urc, am vazut venind din fata un chip foarte familiar: Era Dan Lupa care cobora spre baza. Am simtit ca-mi dispare tot elanul! Dan nu arata prea bine si avea chipul intunecat si privirea trista. Am dat mana si am schimbat cateva cuvinte din care am inteles ca vremea ii cam chinuise si deja nu se mai simtea bine. El si Roxana Siboiu, coechipiera lui, avusesera parte de vant foarte puternic si ceata pe Bucsoiu in timpul noptii, in conditiile in care ii si plouase in prealabil, ceea ce ii epuizase si nu mai puteau continua. Mi-am imaginat, in acel moment, ce este in sufletul lor si resimteam intregul regret pe care il incercau pentru ca erau nevoiti sa renunte. Totusi, faptul ca erau bine si neaccidentati m-a bucurat si mi-am propus ca in acest weekend, sa ma intalnesc si cu el sa mai stam la povesti.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3M4MRYplPmBMH1_lv0qPhuqjNePxyw1SkZ6ttl4lhnDjL69mhxA74-h9KbQtK3vTCVUu7rEFZLrFvzs6BN4YlSaWQgl-z8CayHZg0MvQRzPN0OxZV6d-PpmX_OPRxycMoDZa9L305QfF-/s1600/Eu+si+anca+la+omu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3M4MRYplPmBMH1_lv0qPhuqjNePxyw1SkZ6ttl4lhnDjL69mhxA74-h9KbQtK3vTCVUu7rEFZLrFvzs6BN4YlSaWQgl-z8CayHZg0MvQRzPN0OxZV6d-PpmX_OPRxycMoDZa9L305QfF-/s320/Eu+si+anca+la+omu.jpg" width="320" /></a></div>
La Omu am ajuns in timpul de 1:40h si, spre suprinderea mea, eram penultima echipa de la Hobby ajunsa la acest punct de control cu timp intemediar limita. Aici vantul era, intr-adevar, foarte puternic dar punctul de alimentare si hidratare era amenajat in cabana asa ca ne-am refugiat acolo cateva minute. Cum micul meu dejun in acea dimineata fusese format doar intr-o banana, aici am inceput sa mananc mai mult: cascaval, masline si ce mai aveau. Nu am zabovit prea mult si am iesit pentru a lua cu asalt coborarea prin Valea Cerbului.<br />
<br />
<b><i>Valea Cerbului</i></b><br />
Odata angajati pe coborare, Ancai i-a revenit glasul si a marit viteza. Am alergat cu prudenta pe grohotisul din partea superioara a vaii iar la primele portiuni orizontale de pasune ne-am oprit putin pentru adaptarea echipamentului. Anca a trecut la pantaloni scurti si fara jambiere iar eu am renuntat la fas. La scurt timp dupa ce am reluat alergarea, am asistat la o scena horror: Anca se impiedica si se prabuseste intr-o tufa enorma de ... urzici! Mi-a pierit glasul cand am vazut! Prima ei reactie a fost sa-mi spuna ca e bine dar mi-am dat seama ca in prima secunda nu a realizat in ce a cazut. Apoi o aud: "<i>M-am urzicat!</i>". "<i>Anca, ai cazut intr-o tufa de urzici</i>" i-am spus in timp ce ea privea buimaca in jurul ei, dupa ce s-a ridicat. Nu vreau sa stiu cum se simtea in momentul acela dar a rezistat eroic valului de senzatii de urzicaturi care a invadat-o. Picioarele, cel putin, ii erau complet urzicate. Totusi a avut puterea sa-si reia zambetul proverbial si sa ma indemne sa alergam mai departe.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfWcHv0XkBO2O0z6m-SRutWR8g8-rvh_u5OCCLt2DgFlvZlgyvzleyqYfXDSDiWcHs66h6UZFfO422wCM0fSoNLgDhY8QVlwNx3QuNYjlpePbTEDvJuGoR3Zr6xyEHB2SHDBwFM5WMoK9s/s1600/valea+cerbului.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfWcHv0XkBO2O0z6m-SRutWR8g8-rvh_u5OCCLt2DgFlvZlgyvzleyqYfXDSDiWcHs66h6UZFfO422wCM0fSoNLgDhY8QVlwNx3QuNYjlpePbTEDvJuGoR3Zr6xyEHB2SHDBwFM5WMoK9s/s320/valea+cerbului.jpg" width="320" /></a></div>
Am continuat coborarea intr-un ritm destul de lent, bucurandu-ne si de peisajele extraordinare care ni se ofereau. Cerul se limpezise complet iar soarele lumina in culorile diminetii toate culmile care strajuiesc intreaga Vale a Cerbului. In vale vantul nu mai batea iar soarele ne incalzea putin cam tare asa incat eu unul m-am bucurat foarte mult cand am intrat in padure. Am alergat aproape intreaga coborare pana la Gura Diham, alaturi de Carolina Haita si de Andreea Tanase de la "Ursuletii Sufletisti" - 2 fete cu mai multe 7500-uri la activ.<br />
<br />
La scurt timp dupa ce am depasit Poiana Vaii Cerbului, traseul de alergare s-a incadrat pe o scurtatura care era o coborare foarte abrupta pana in Gura Diham. Imi erau inca vii in memorie senzatiile de cosmar pe care le avusesem pe aceasta portiune cu un an in urma si cred ca din aceasta cauza nu prea mi se lega pasul de coborare pe aceasta portiune, asa ca am lasat-o in fata pe Anca. Ea stie sa abordeze coborarile foarte bine, are viteza si o usurinta naturala in parcurgerea lor. Am inceput sa alerg dupa ea si deja rememoram coborarea de pe Bucla 1 de la Moieciu. Am lasat in urma cativa alergatori, cat si pe cele doua fete, pentru ca aici, Anca fiind in elementul ei, am prins viteza si am ajuns in foarte scurt timp la P.C. 2 - Gura Diham<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoN7l5n39KjqwKoEMM0UDj0HhpeqjbIJt9jE5Fe-U5-Nk_wqhXGswnODEVaqqoO4oWBofEcLRvVa6r0-UHH00USCw7V-LwU5oqQX5AOYTGuVWa6KhjPfcDC5Jrhsv3iByDesQYft-CRqnZ/s1600/eu+urcare+spre+omu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoN7l5n39KjqwKoEMM0UDj0HhpeqjbIJt9jE5Fe-U5-Nk_wqhXGswnODEVaqqoO4oWBofEcLRvVa6r0-UHH00USCw7V-LwU5oqQX5AOYTGuVWa6KhjPfcDC5Jrhsv3iByDesQYft-CRqnZ/s320/eu+urcare+spre+omu.jpg" width="213" /></a></div>
<b><i>Bucsoiu</i></b><br />
La Gura Diham am stat ceva mai mult timp in care ne-am alimentat si ne-am refacut proviziile cu apa. Am uitat sa spun ca, in aceasta cursa, pentru prima data, pe langa burduful de 2 litri din camelback, mi-am luat si un bidon de 0,5 l pentru a nu mai avea suprize de genul celor din Grecia sau de acum un an, la aceeasi cursa, cand pe Bucsoiu deja nu mai aveam apa in burduf si am facut setea pana la Omu. Faptul de a-mi lua acest bidon in plus s-a dovedit a fi o alegere buna pentru ca am avut, pe tot traseul, suficienta apa, indiferent de cat de sete mi-a fost. Pentru ca la P.C. 2 eram deja la finalul primei treimi din traseu, am luat si un anticarcel, prevenitv.<br />
<br />
La ora 10:00 am plecat din Gura Diham. "<i>Avem fix 5 ore ca sa ajungem la Omu!</i>" i-am spus Ancai. "<i>Ajungem!</i>" mi-a replicat scurt si hotarat. Din Gura Diham traseul urca permanent pana in varful Bucsoiu, insa devine mai dificil pe masura ce ajunge in zone mai inalte, astfel ca, intre Prepeleac si vf. Bucsoiu devine chiar extrem de dificil pe alocuri. Prima portiune, de la Gura Diham la Poiana Izvoarelor am urcat-o in mai mult de o ora. Anca si-a intrat in ritmul ei constant, de urcare in regim de anduranta. La Poiana Izvarelor ne-am refacut complet proviziile cu apa si am plecat din pozitia de ultima echipa aflata pe traseu. Mai aveam mai putin de 4 ore pana la termenul limita de la P.C. 4 - Omu.<br />
<br />
Voluntarii de la punctul de hidratare din Poiana incepusera sa spuna ceva despre modificarea traseului prin Malaiesti, pentru a se evita varful Buvsoiu, pe motiv ca vantul este mult prea puternic sus, insa nu puteau oferi informatii certe. Ne-au spus ca vom afla, probabil, detalii, la P.C. 3 - Prepeleac. In primul moment am fost tentat sa ma bucur gandindu-ma la ce inseamna Bucsoiu. Apoi, privind cerul senin si stancile de la poalele Bucsoiului, mi-am dat seama ca nu-mi doresc sa ocolesc Bucsoiu. Pana la urma, principalul reper al Hobby-ului de la 7500 este Bucsoiu. Apoi frumusetea acestuia, bucuria de a ma afla pe el, de a admira peisajele unice pe care le ofera, satisfactia dupa efortul extraordinar presupus de ascensiunea pe versantii lui abrupti... Nu! In niciun caz nu-mi doream sa nu ajung in aceasta zi, pe Bucsoiu! Speram ca informatia sa nu fie reala, mai ales ca voluntarii nu pareau atat de siguri pe ei si nu puteau oferi prea multe detalii. In plus, la startul cursei nu ni spusese nimic despre modificarea traseului.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2j4AqDs3lZYQ9gN0czDG3n3c-bCXMX6GU7N0S1ZDmuhn8TZ58e0rI0BvAQW5O-6HioWDoVkPz0WnIGquaKSbre2sWObpzj24nVM3W9HSXla_g1miJ97ghq7JlYv66KyVi7p4M_MfeklZj/s1600/anca+urcare+spre+omu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2j4AqDs3lZYQ9gN0czDG3n3c-bCXMX6GU7N0S1ZDmuhn8TZ58e0rI0BvAQW5O-6HioWDoVkPz0WnIGquaKSbre2sWObpzj24nVM3W9HSXla_g1miJ97ghq7JlYv66KyVi7p4M_MfeklZj/s320/anca+urcare+spre+omu.jpg" width="213" /></a></div>
Am pornit mai departe, preocupat fiind sa scoatem un timp cat mai bun pana la Prepeleac de unde aveam sa infruntam monstrul de piatra. De la Pichetul Rosu incepe urcusul spre Prepeleac, intrerupt de unele portiuni mai drepte, care urmeaza curba de nivel, insa traseul este destul de solicitant. Dupa inca o ora si ceva, mai exact la ora 12:13 (6 ore si 13 minute de la start) ne inregistram trecerea prin C.P. 3 - Prepeleac. Voluntarii nu au pomenit nimic de schimbarea traseului si, abia inainte de a pleca din punct, la intrebarea mea mi-au confirmat ca li s-a spus sa ne indrume prin valea Malaiesti pentru ca pe Bucsoiu ar bate vantul. I-am intrebat daca este o decizie obligatorie si daca pot, totusi, urca pe Bucsoiu avand in vedere ca acolo este senin si nu sunt semne de vant. Au ridicat din umeri si nu au putut sa-mi spuna daca este sau nu vreo problema.<br />
"<i>S-a instituit vreun check point la Malaiesti?</i>" am intrebat pentru a intelege, totusi, cat de obligatorie este shcimbarea traseului.<br />
"<i>A, nu! Urmatorul este la Omu.</i>"<br />
"<i>S-a modificat baremul de timp de la Omu? Pentru ca, prin Malaiesti, traseul este mult mai lung si se modifica i diferenta de nivel avand in vedere ca, de aici, ar trebui sa coboram pana la cabana si de acolo sa urcam iar</i>"<br />
"<i>Nu, nu s-a modificat!</i>"<br />
<br />
Nu s-a modificat? In cazul acesta, in conditiile in care mai aveam mai putin de 3 ore ca sa ajungem la Omu, sansa noastra de a nu ne incadra in barem era maxima. Am plecat din check point iar la punctul de intersectie al traseelor spre Bucsoiu si spre Malaiesti ne-am oprit pentru a lua o decizie. Mai era acolo inca o echipa mixta aflata in aceeasi dilema: DO (Dorin si Oana). Ne-am consultat si cu ei. Parerea mea era ca, prin Bucsoiu, aveam sanse sa ne incadram in baremul de 9 ore la P.C. 4 - Omu, in timp ce, prin Malaiesti, nu aveam sanse. Se pare ca parerea mea a contat pentru ca toti au decis sa mergem prin Bucsoiu.<br />
"<i>Anca, sa stii ca reusim sa ajungem daca mergem constant si nu ne oprim. Indiferent de orice, nu te opri!</i>"<br />
"<i>Bine! Ajungem!</i>"<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNM1rp48GAgSMT9l3bmtyoNmtutcAQYjPFHg4JwYyj9fwWmmsqPmxeoe6B0R0EBCR4_AaxiFTJ8D-ptaabNiUBghBAmpc4DRIbHDUdFPH9ps488jGhe-3JQKOusEnVmOokxrskeM3l-Jcf/s1600/the+snails.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNM1rp48GAgSMT9l3bmtyoNmtutcAQYjPFHg4JwYyj9fwWmmsqPmxeoe6B0R0EBCR4_AaxiFTJ8D-ptaabNiUBghBAmpc4DRIbHDUdFPH9ps488jGhe-3JQKOusEnVmOokxrskeM3l-Jcf/s320/the+snails.jpg" width="320" /></a></div>
Oana si Dorin au inceput sa urce inaintea noastra, insa ritmul lor era prea lent pentru ceea ce consideram eu ca e nevoie pentru a ne incadra in acel barem. Nu dupa mult timp, ne-au facut loc sa trecem. Anca a observat ca Dorin nu arata prea bine si dadea semne ca se simte foarte rau. Ne-am continuat drumul singuri, infruntand abrupturile Bucsoiului. Anca a dat dovada de o constanta exemplara pe acele portiuni extrem de solicitante iar portiunile foarte tehnice, asigurate cu lanturi si cabluri, le parcurgea cu multa usurinta, in ciuda dificultatii traseului. Partea mai grea a traseului a venit abia cand am iesit in golul alpin. Desi scapasem de vegetatia care ne ingreuna inaintarea, de lanturi si de cabluri, totusi panta inclinata si terenul pietros, acoperit pe alocuri cu grohotis, pe care se urca prin golurile Bucsoiului, sunt epuizante pentru oricine. In plus, nu doar ca nu batea deloc vantul, insa cerul era perfect senin iar soarele ne zapacea, pur si simplu aflandu-se, in acele momente, chiar la zenit. Anca continua sa inainteze desi ritmul era unul lent iar eu ma gandeam deja ca sansa noastra de a ne incadra in baremul de timp scade cu fiecare pas pe care il facem. Totusi, la toate indemnurile mele de a tine ritmul, Anca imi raspundea cu acelasi "<i>Ajungem!</i>"<i> </i>care exprima convingerea si siguranta ca, in ciuda ritmului, vom fi acolo, la Omu, in timpul limita.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLt5Wt5UaD-pBvsPoglU2osZEYi6EUjdHaCCmOMDs-UaHudGrNZp6n-t6QgCnz4o1YA9u_dN-dwDBgSkTTBbmbhjjlbQ2Bo1Ap2ekHMwrFC9iZWhGVc0dLnG39BZ4MBIWM9qP30JKgDCbc/s1600/Bucsoiu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLt5Wt5UaD-pBvsPoglU2osZEYi6EUjdHaCCmOMDs-UaHudGrNZp6n-t6QgCnz4o1YA9u_dN-dwDBgSkTTBbmbhjjlbQ2Bo1Ap2ekHMwrFC9iZWhGVc0dLnG39BZ4MBIWM9qP30JKgDCbc/s320/Bucsoiu.jpg" width="176" /></a></div>
Pentru mine, Bucsoiu din acest an a fost complet diferit de cel de anul trecut. Fara bataturi la picioare, fara carcei si contracuri, cu o rezerva suficienta de apa la mine, l-am gasit mult mai prietenos si primitor, mai ales ca si vremea era una cum eu nu am mai prins niciodata pe acele creste. Pentru Anca insa a fost, cred, o experienta pe care ar merita sa o povesteasca. Dar cred ca a facut-o, in stilul ei specific, atunci cand, la finalul cursei, a postat pe pagina ei de fb: "<i>Marathon 7500. Mai greu de atat nu cred ca se poate.</i>"<br />
<br />
Desi am plecat din Prepeleac cu mai mult de 20 de minute mai tarziu decat anul trecut, am ajuns la Omu cu doar 10 minute mai tarziu decat in 2015. Anca a urcat Bucsoiu si a parcurs toata distanta pana la Omu, mai repede decat am facut-o eu acum un an. Desi eram epuizati, odata ajunsi la C.P.4 in baremul de timp, ne-a revenit suflul si energia. Am luat o pauza de cateva minute timp in care ne-am hidratat si ne-am alimentat cu ce se mai gasea pe-acolo (nu prea multe lucruri), am bagat un gel si inca un anticarcel Zdrovit si ne-am tras putin sufletul inainte de a porni pe ultima portiune de traseu. Bucuria a fost mare iar toata oboseala acumulata in ultimele aproape 5 ore de urcus a disparut parca, in mare masura, mai ales stiind ca nu vom mai avea decat o singura portiune mai serioasa de urcat, din Poiana Gutanu in Saua Strunga, insa incomparabil mai usoara fata de orice urcasem in aceste prime 9 ore de cursa.<br />
<br />
<b><i>Gutanu</i></b><br />
De la Omu mai aveam 20 de kilometri de parcurs in maxim 5 ore insa partea cea mai dificila a traseului trecuse. Trebuia sa ajungem de la 2500 de metri la 1500 - altitudinea din zona de finish a cursei. Insa imi aminteam de anul trecut ca acet traseu include, la un moment dat, o coborare care pentru mine, in 2015, a reprezentat cel mai mare cosmar al intregii curse. Coborarea de la Refugiul Batrana pana in Poiana Gutanu, la P.C. 5.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXsBFryKHZ9Bwx_PxcqPxTMRg4tb5eHaPONTf8TbLHY6FfKRVIdT6dto0si3h83ok-b6kY6_sYE5ic-gbcKedJGTfPRTuPJy-LzoXAuXGLOIPEiOrPfVKOanbrMMI7R2hxk0F9niJH-E8A/s1600/Anca+pe+batrana.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXsBFryKHZ9Bwx_PxcqPxTMRg4tb5eHaPONTf8TbLHY6FfKRVIdT6dto0si3h83ok-b6kY6_sYE5ic-gbcKedJGTfPRTuPJy-LzoXAuXGLOIPEiOrPfVKOanbrMMI7R2hxk0F9niJH-E8A/s320/Anca+pe+batrana.jpg" width="320" /></a></div>
Am plecat de la Omu in alergare usoara si in scurt timp ne aflam pe Doamnele, situat la 100 de metri mai jos, ca si diferenta de nivel (D-), fata de Omu. De aici, traseul se desfasura pe niste culmi domoale, intr-o coborare lina, intrerupta de cateva portiuni drepte cu urcusuri scurte si la fel de line. Am inceput sa alerg simtindu-mi foarte bine picioarele, insa nu intr-un ritm prea rapid pentru ca Anca deja resimtea unele dureri in coapse si nu am vrut sa fortam pentru a ne asigura ca vom incheia cursa cu bine si la timp. Dupa o ora si jumatate eram langa Refugiul Batrana de unde incepea acea portiune de coborare abrupta pe care mi-o aminteam in cel mai mic detaliu, ca si cum as fi parcurs-o ultima data cu o zi inainte. Acum insa experienta a fost cu totul alta: fara dureri, mult mai stabil pe propriile picioare si mult mai rapida decat in urma cu un an. Pantofii Adidas Kanadia si-au demonstrat din plin viabilitatea pe aceasta coborare in timpul careia nu am resimtit nici cel mai mic disconfort in interiorul lor. In plus, prezenta betelor de trekking care mi-au dat un plus de stabilitate au facut coborarea mai usoara si... mai scurta. In schimb, soarele mi-a dat mari batai de cap. Pe masura ce coboram in altitudine, aerul devenea tot mai cald si parca soarele ardea mai tare. Bine, nu era nicidecum ca in Grecia, unde la Prionia simteam ca imi fierbe creierul in cap, dar cladura iti creeaza oricum probleme atunci cand faci efort.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2-nlo2_9WzLBJe8Eo3e03AJQY-IAylRnQtwAMRdp6s_fAavAqZ_Vv6UWUyTEJKbDotOM6HPlr3hfDfFTp9wfOTLbBThY-8FQK1CtxePi96OBqfjru3ORQw9W-SJ6SiPt7238Eb_02Pnyv/s1600/Gutanu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2-nlo2_9WzLBJe8Eo3e03AJQY-IAylRnQtwAMRdp6s_fAavAqZ_Vv6UWUyTEJKbDotOM6HPlr3hfDfFTp9wfOTLbBThY-8FQK1CtxePi96OBqfjru3ORQw9W-SJ6SiPt7238Eb_02Pnyv/s320/Gutanu.jpg" width="320" /></a></div>
Cand, in sfarsit, am iesit in Poiana Gutanu, am simtit o mare usurare! Scapasem fara probleme de ultima portiune care imi genera emotii. Anca era si ea bine, chiar daca oboseala i se citea pe chip si nu mai reusea sa fie la fel de zambitoare cum apare ea pe la curse. Rezistase foarte bine la toti acesti 35 de kilometri si 10,5 ore de alergare la 7500. Ceea ce urma nu mai conta decat ca distanta pentru ca drumul de la Gutanul in Saua Strunga si de acolo la Pestera, insemna 10 kilometri de portiuni formate din urcusuri si coborari line.<br />
<br />
La punctul de control am luat din nou o scurta pauza. Anca i-a intrebat pe voluntari daca mai au ceva de mancare iar ei i-au intins ceea ce mai aveau pentru ei, pe-acolo. Eu nu simteam nevoia sa mananc asa ca am ramas intins pe iarba pentru a ma relaxa putin. Cand mi-am aruncat, la un moment dat privirea spre Anca, m-a pufnit rasul. Musca, la intamplare, dintr-un colt de paine, o felie de ananas din compot si din niste branza de burduf. Era disperata de foame! Si avea acea figura, a omului infometat... privirea aceea... nu mai conta ce manca, important era ca manca. Resimtise in mod mult mai acut efortul acestei curse iar acum isi refacea stocurile de energie care erau, probabil, cvasicomplet epuizate.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhychxdcv6c3dVb5sEGYRkdexTk5mZ0o3oCRibhLuc7D6DL9auU5sOUqmE6ZJoyR6WlgUvaUqN7zOcoB-E4-Aghct4l17tpEZbMhHonrM7n9ZnGAYKtLYzg0ZJgPJ0QM9YG36haE6eKOtOy/s1600/Melcii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhychxdcv6c3dVb5sEGYRkdexTk5mZ0o3oCRibhLuc7D6DL9auU5sOUqmE6ZJoyR6WlgUvaUqN7zOcoB-E4-Aghct4l17tpEZbMhHonrM7n9ZnGAYKtLYzg0ZJgPJ0QM9YG36haE6eKOtOy/s320/Melcii.jpg" width="176" /></a></div>
<b><i>Finalul cursei</i></b><br />
In scurt timp ne-am ridicat si am pornit pe segmentul de 5 km de urcare usoara pana in Saua Strunga. Mai aveam cam 2 ore si 15 minute pana la implinirea baremului final de 14 ore si o tot indemnam pe Anca sa mergem mai repede pentru ca imi doream foarte mult sa terminam la timp. Anca si-a mentinut imperturbabil ritmul ei constant, de urcare, astfel incat in aproape o ora eram deja la ultimul punct de control - P.C. 6 - Saua Strunga. De aici mai aveam doar 5 kilometri pana la finish. Eram, in continuare, in postura de aproape ultimii aflati pe traseu. I-am spus Ancai ca trebuie sa tragem tare pentru a ne asigura ca ajungem la timp. Aveam in fata o coborare destul de lina, spre Padina, de unde ne mai astepta o ascensiune de doar 100 m D+ desfasurata pe vreo 1-2 km, pana la finish. Ne-am ridicat si am pornit. Dar nu oricum. Anca a inceput sa alerge! Parca prinsese aripi. Dupa 40 de kilometri si aproape 13 ore de maraton montan, Anca alerga asa cum o mai vazusem facand doar la Moieciu. Pana la Padina am depasit 3 perechi care abia se mai scurgeau pe pantele inierbate din aceste zone absolut superbe ale Bucegilor. De la Padina am intrat pe drumul care duce, in urcare usoara, spre Manastirea Pestera, portiune pe care pasul de alergare s-a schimbat in pas de trekking. Pe ultimele sute de metri de traseu am mai depasit inca o pereche iar linia de finish am trecut-o dupa 13 ore si 40 de minute de la start, adica mai rapid cu 10 minute fata de anul trecut.<br />
<br />
Inaintea finishului i-am zarit pe Eva si pe Filip care au tasnit spre mine. Pe Filip l-am luat in carca iar cu Eva m-am luat la intrecere pana la linia de finish unde bineinteles ca ea a trecut prima si a primit medalia in locul meu, asa cum isi dorea, inca din ziua precedenta, sa se intample lucrurile.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQ-Z7WYeaXirbSWD6v_M_AU_d4_MqlHwiysQgFnLZUm-V02C_mgqVAXp42_LbY7ih6JysTJl1gE_SUopBpe9TVwCviQUNbap9BHbHrbcCra06UdStWW7Ay0PofMzU28daEFOTjtSqCAmLn/s1600/eu+pe+bartana.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQ-Z7WYeaXirbSWD6v_M_AU_d4_MqlHwiysQgFnLZUm-V02C_mgqVAXp42_LbY7ih6JysTJl1gE_SUopBpe9TVwCviQUNbap9BHbHrbcCra06UdStWW7Ay0PofMzU28daEFOTjtSqCAmLn/s320/eu+pe+bartana.jpg" width="176" /></a></div>
Si, cum atunci cand inca ne aflam la P.C. 5 - Poiana Gutanu, Anca trimisese mesaje disperate catre sotul ei si catre Eliza, sa ne astepte cu bere la finish, aici ne-am desfatat cu cate o bere rece fiecare, asezati pe iarba, intre alti alergatori si in mijlocul atmosferei aceea inegalabila pe care nu o intalnesti decat la Marathon 7500. Am avut bucuria sa-i reintalnesc pe Florin Muntean si pe Razvan Norocel care, desi nu se inscrisesera in cursa, alergasera fiecare cate un traseu in acea zi, alaturi de alti alergatori. Am mancat gogosi oferite de organizatori, o ciorba foarte buna si chiar si o bucata de pepene la final, cand am plecat spre Pensiunea Octavian ca sa mancam ca lumea.<br />
<br />
Pot spune ca, la finalul acestei curse eram mai obosit decat dupa Olympus Marathon. Traseul este mult mai solicitant, mai tehnic si cu portiuni mai abrupte decat in Olimp. Totusi, dupa o evaluare sumara, am constatat ca, exceptand oboseala fizica si cea a muschilor, in rest eram perfect in regula: o cu totul alta stare decat acum un an cand, imediat dupa cursa, am inceput sa am frisoane. Frisoane pe care insa acum le avea Anca. "<i>Nu se compara cu nimic din ce am facut pana acum.</i>" mi-a marturisit ea si abia atunci am realizat ca, intr-adevar, Hobby-ul de la "7500" este mai greu decat celelalte maratoane montane din Romania. Anca alergase si alte maratoane montane dar acesta fusese mai greu decat oricare dintre ele.<br />
<br />
Ne-am dus sa mancam la Octavian insa nu am stat prea mult acolo pentru ca oboseala incepuse ssa-si intre complet in drepturi si riscam sa adormim cu capetele pe masa. Aici am avut bcuuria sa o intalnesc pe Lica Zuzi care alergase ultra in 26 de ore. 26 de ore! Femeia asta trebuie sa fie un extraterestru!<br />
<br />
A doua zi, inainte de a pleca spre Bucuresti, ne-am intalnit intr-o poiana, pe malul apei, cu Dan Lupa. A fost acea ocazie de mult asteptata, de a sta impreuna la povesti despre munte, alergare, antrenamente, echipament si alte maruntisuri d-astea care-i mai preocupa pe cei care impartasesc aceasta pasiune comuna. El era destul de dezamagit pentru faptul ca nu finalizase cursa insa recunostea si el ca este un traseu cu mult mai dificil decat cele ale altor curse de ultra la care mai participase. Ceea ce m-a bucurat a fost faptul ca deja isi facea strategia de parcurgere a traseului anul viitor, la urmatorea editie a competitiei.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkpEr0CtfT7mKD2Rya0RumYOBYR8wfvEIVM7kD97EElX0PPzInrQ7u48iSrVRYRpn6Y6ryMjLNMAqW_YVmhyphenhyphenK8PuPdAWGSa6VwKRXeCk83T6kgYPsTsbb04dAb2JDinL2Bbm7rqZdYgsEL/s1600/finish.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkpEr0CtfT7mKD2Rya0RumYOBYR8wfvEIVM7kD97EElX0PPzInrQ7u48iSrVRYRpn6Y6ryMjLNMAqW_YVmhyphenhyphenK8PuPdAWGSa6VwKRXeCk83T6kgYPsTsbb04dAb2JDinL2Bbm7rqZdYgsEL/s320/finish.jpg" width="180" /></a></div>
<b><i>Concluzii </i></b><br />
1. "Hobby"-ul de la 7500 este o cursa foarte grea insa si foarte frumoasa.<br />
2. Anca Tifigiu este un partener de alergare extraordinar! Alergatoare de anduranta, cu o disciplina si o vointa care pot fi luate, oricand, ca model, de catre oricine. A parcurs un traseu de 45 km in mai putin de 14 ore reusind sa mentina o constanta incredibila a ritmului in tot acest timp si pe toata aceasta distanta. De asemenea, este o coboratoare foarte buna! Am retrait, in aceasta zi, experienta de la Moieciu. Este o incantare sa alergi in coborare alaturi de ea! Ma bucur mult ca am ales sa parcurgem impreuna aceasta cursa si ca ea a acceptat. Desi a fost evident ca a surprins-o gradul de dificultate a cursei, la care nu se astepta, a reusit sa gestioneze exemplar toate momentele dificile si sa le depaseasca foarte bine, pe toate. A urcat Bucsoiu asa cum nu am vazut multa lume facand-o! Pentru mine, Anca ramane un model de alergator de la care am invatat si mai am multe de invatat. Iti multumesc, Anca, pentru ca ai acceptat sa alergam impreuna, pentru tot ceea ce ai facut si pentru tot ceea ce am invatat de la tine pe parcursul acestei curse!<br />
3. Mi-am invatat lectia dupa experienta de anul trecut. Acum m-am bucurat, cu adevarat, de cursa, de traseu, de peisaje, de tot si de toate! Am avut la mine si pe mine tot ceea ce am avut nevoie, nu mi-a lipsit nimic. Iar la final, eram complet neaccidentat, aspect care mi se pare foarte important. Sunt convins ca voi reveni, in viitor, la 7500, cel putin pentru Hobby.<br />
<br />
Aceasta a fost povestea cursei cu numarul 25 din "cariera" mea. O cursa dintre cele mai grele dar absolut frumoasa, de care m-am bucurat din plin. De acum, gandurile, sperantele si preocuparile mele se indreapta catre cea mai grea cursa dintre toate: 2X2 race - 20 august - un traseu de 46 km, cu o diferenta totala pozitiva de nivel de 4200 metri, care se desfasoara integral pe creasta Masivului Fagaras, la peste 2000 m altitudine.<br />
<div style="text-align: right;">
<b>(<i>Foto credit: <a href="https://www.facebook.com/marathon7500/" target="_blank">Marathon 7500</a>, <a href="https://www.facebook.com/tifigiu.anca?fref=ts" target="_blank">Anca Tifigiu</a></i>)</b></div>
</div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-56338707606302766562016-06-30T13:13:00.001+03:002016-07-01T06:22:35.929+03:00Sub soarele Greciei, pe urmele zeilor - Olympus Marathon 2016<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsZyrTbwZcYtJGRd3NvuUsB4Tld852IILRyq8DKAsBF2uDCjJPatpy-HF0y3no3Nya22ol4gA9A80dLtwq1S3H6JjmUUgtatFz69J3obBlYj5KjZdHk6utxqp0OhcAXiC9uS186M9gnurK/s1600/OM.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsZyrTbwZcYtJGRd3NvuUsB4Tld852IILRyq8DKAsBF2uDCjJPatpy-HF0y3no3Nya22ol4gA9A80dLtwq1S3H6JjmUUgtatFz69J3obBlYj5KjZdHk6utxqp0OhcAXiC9uS186M9gnurK/s320/OM.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Maratonul Olimpului 2010 sau momentul in care am aflat ca exista alergare montana</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
Se implinesc exact 6 ani de cand am venit pentru prima oara in Grecia alaturi de Ingrid si Jon care urmau sa participe pentru prima data la Maratonul Olimpului. La acea vreme, ideea de a alerga pe munte, pe o distanta de aproape 45 de km mi se parea nebunie curata si nu puteam intelege ce anume poate motiva un om sa se supuna unui asemenea chin si - de ce nu? - unui risc enorm pentru santate. Nu mai vorbesc de faptul ca mi se parea o chestie absolut imposibila si ma uitam ca la extraterestri la acel grup de oameni cu aspect ciudat care stateau aliniati la startul competitiei. Si mai ciudat ma uitam la cei care au ajuns la Prionia (checkpointul de la km 31 al cursei), respectiv la linia de finish din Litochoro. Sa parcurgi o asemenea distanta plecand de la nivelul marii, urcand pana la altitudinea de aproape 2900 m si coborand din nou pana aproape de nivelul marii, era ceva ce mintea mea nu putea procesa. M-a impresionat foarte mult sa fiu martor la un asemenea eveniment dar nu pot spune ca m-a atras atunci, in vreun fel, ideea de a face si eu, vreodata, asa ceva. Mai ales ca eu consideram, la acel moment, ca asemenea performante sunt apanajul celor mult mai tineri decat mine sau a celor care, chiar daca sunt mai in varsta, au facut sport de performanta toata viata lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Impresia pe care mi-a creat-o ceea ce am vazut atunci, avea sa-si produca efectele asupra mea abia 4 ani mai tarziu cand am inceput sa alerg. Iar ideea de a ajunge si eu pe Muntele Olimp a aparut anul trecut cand am inceput cursele de alergare montana. Totusi, experienta aproape traumatizanta a participarii la Marathon 7500 - "Hobby" - o cursa cu date tehnice asemanatoare cu cele ale Maratonului Olimpului (45 km, 3200m D+) - nu a fost de natura sa-mi dea prea multe sperante legate de sansele mele de a finaliza un asemenea traseu, mai ales ca existau cateva circumstante care faceau ca Olimpul sa fie mai dificil de parcurs decat Bucegii: urcusul pe o distanta de 22 km care acoperea o diferenta de nivel pozitiva de 2700 m (ceva fara echivalent in Romania), temperatura din Grecia la sfarsitul lunii iunie, baremul de timp total de 10 ore si baremele intermediare scurte (eu parcursesem cursa de 45 km de la "7500" in 14 ore!). Cu toate acestea, dorinta de a-mi demonstra ca pot si eu face acest traseu sau macar de a incerca sa-l parcurg chiar si doar poate a vedea ce inseamna, a fost suficient de mare astfel incat in prima luna a anului am decis sa ma inscriu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVs2AON_7ZEsTfZJLfBdr123W9C6QkdhgL5UsZC6TipodylGcr3LyBwPnYA7WmX2t4-wfA91J4bbW_hyphenhyphenxjHr01Rnagr8fVVjt0ZGxq2YKnmY5DqmIG9QqX2blpt-uyKr8eQw4gOf53IlhK/s1600/Sart.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVs2AON_7ZEsTfZJLfBdr123W9C6QkdhgL5UsZC6TipodylGcr3LyBwPnYA7WmX2t4-wfA91J4bbW_hyphenhyphenxjHr01Rnagr8fVVjt0ZGxq2YKnmY5DqmIG9QqX2blpt-uyKr8eQw4gOf53IlhK/s320/Sart.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Pregatirea pentru Maratonul Olimpului</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
Anul acesta, pana sa plec in Grecia, am participat la 5 curse montane, cu gandul la Olimp. Pentru prima data, in 3 dintre aceste curse am introdus si betele de trekking ca accesoriu ajutator si am exersat tehnicile de deplasare cu acestea. Doua dintre aceste curse au inclus trasee de peste 30 km. Dupa toate aceste experiente, am capatat mai multa incredere in sansa de a finaliza cursa din Olimp insa baremul de timp de 10 ore ramanea, in continuare, un obiectiv greu de realizat. Intre aceste curse, am inmultit antrenamentele de anduranta, atat pe stadion (sesiuni de scari) cat si in sala (sesiuni de ergometru si eliptica). Nu m-am antrenat atat de mult cat mi-as fi dorit pentru ca nu am avut atat de mult timp la dispozitie, insa antrenamentele parcurse au fost intense. Din punct de vedere al echipamentului, singurul accesoriu achizitionat special pentru aceasta cursa, in plus fata de ceea ce deja aveam, a fost perechea de pantofi Adidas Kanadia pe care i-am considerat foarte potriviti pentru asteptarile mele: extrem de usori si comozi, cu o talpa care promitea o aderenta buna.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am ajuns in Grecia pe 23 iunie pentru ca am programat in perioada cursei si o vacanta aici, pentru intreaga familie. Ne-am cazat undeva in Limani Litochorou, adica foarte aproape atat de Dion (locul de unde se ia startul cursei), cat si de Litochoro (finish), intr-o vila cocheta, aflata pe plaja, cu o curte mare si bine ingrijita, un loc ideal pentru relaxare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Startul cursei...</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
In dimineata zilei de duminica, 26 iunie, la ora 5 eram deja in Litochoro, in locul pentru imbarcarea in autobuzele care ne duceau spre start. Organizatorii au anuntat faptul ca cei mai numerosi straini inscrisi la cursa provin din Romania (peste 30) asa incat a fost foarte lesne sa ma intalnesc cu unii dintre ei inca din statia de autobuz sau la start: Dinu Turcanu, Ilie Rosu, Mihai Cristea, Vlad Bogdan, Andrei Gheorghiu si altii ale caror nume nu-l cunosc. Toti erau alergatori cu mult mai experimentati decat mine, iar unii dintre ei mai parcursesera, in trecut, aceasta cursa, cum era si cazul lui Ilie Rosu care revenise aici pentru a 6-a oara. Chiar mi-am propus sa incerc sa ma tin de nea Ilie pe traseu, gandindu-ma ca imi va fi util sa alerg langa cineva care cunostea bine drumul, asa ca m-am asezat cat mai aproape de el la start, destul de in fata in plutonul celor aproape 1000 de alergatori prezenti langa situl arheologic din Dion, locul traditional de unde se porneste in aceasta cursa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilejf0gLgQJ7u0MMbF7Wz4d3y2QHaVd3lUCZEOGok4p6qCo0f7KadtsDzVxSkz8krv70BQyAYA2BUdLqzoeD5BdE1LhShOtwHwQINexJwsfYMvq9QwOLx0eo9Y3bnJF2Dnzsknq2lh6cfm/s1600/Start+OM.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilejf0gLgQJ7u0MMbF7Wz4d3y2QHaVd3lUCZEOGok4p6qCo0f7KadtsDzVxSkz8krv70BQyAYA2BUdLqzoeD5BdE1LhShOtwHwQINexJwsfYMvq9QwOLx0eo9Y3bnJF2Dnzsknq2lh6cfm/s320/Start+OM.jpg" width="320" /></a>Vremea era numai buna de alergat: ceva nori pe cerul unei zile care se anunta la fel de caniculara ca toate celelalte in aceasta perioada, in Grecia. Startul fiind programat pentru ora 6:05, nu-mi faceam probleme legate de primii kilometri, pana la intrarea pe culmile impadurite de la poalele Olimpului. Aveam emotii legate de portiunea situata in golul alpin, intre kilometrii 17 si 25, dar si pentru portiunea dintre Prionia (km 31) si Litochoro (finish) in care, chiar daca traversa tot o zona impadurita, urma sa ajung intr-o perioada a zilei cu temperaturi de peste 30 de grade. Pentru faptul ca existau nu mai putin de 13 puncte de hidratare desfasurate de-a lungul intregului traseu, nu-mi faceam prea multe probleme legate de alimentarea cu apa, in schimb nu stiam cum va raspunde corpul meu la efortul facut in conditii de temperatura atat de ridicata, acesta fiind un alt element de noutate pentru mine. In camelback aveam o rezerva de 1,5 litri de apa din care imi propusesem sa consum doar in caz de nevoie, intre punctele de hidratare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La ora 6:05 s-a dat startul si s-a pornit destul de tare pentru o cursa pe o asemenea distanta. Ilie Rosu a pornit mult mai repede decat ma asteptam si, desi am fost tentat sa ma tin dupa el, am renuntat la un moment dat gandindu-ma ca ritmul era prea rapid pentru ceea ce aveam de parcurs in acea zi. Vlad Bogdan era ceva mai temperat insa am ramas si in urma lui, preferand sa-mi impun, totusi, un ritm in care sa ma simt eu confortabil. La putin timp dupa start a inceput sa ploua insa pentru putin timp si chiar ma gandeam ca ar fi fost mai potrivit ca acest lucru sa se intample in a doua parte a cursei, atunci cand sansele erau mai mari ca temepratura sa fie insuportabila.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa aproape 5 km, a inceput ascensiunea pe primele culmi de la poalele Olimpului. Inclusiv textura solului pietros-nisipos si sfaramicios mi-a creat ceva probleme, fiind complet diferit de cel specific traseelor montane de la noi. Am scos betele de trekking pentru a ma ajuta in pante dar in scurt timp le-am strans la loc, fiind apostrofat de catre ceilalti alergatori. Nu vazusem in Regulamentul competitiei faptul ca, pana la punctul de control de la Koromilia (PC3 - km 10), utilizarea betelor este restrictionata din cauza numarului mare de alergatori.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La PC 2 - Orlias (km 8,5 - alt. 740 m.) am avut o prima surpriza neplacuta: nu existau, la punctul de hidratare, recipiente din care sa bei apa. In cursele din Romania, la toate punctele de hidratare organizatorii iti ofera si pahare de unica folosinta sau sticlute mici in care sa bei apa. Aici, toti alergatorii care doreau sa se hidrateze, primeau apa in recipientele proprii. Am pierdut ceva timp acolo incercand sa gasesc o solutie pentru a bea putina apa dar, in cele din urma, m-am hidratat din rezerva pe care o aveam in camelback si am plecat mai departe. Aveam in bagajul cu care venisem in Grecia si un bidon de hidratare insa nu-mi trecuse prin cap sa-l iau in cursa, decat cel mult ca alternativa la camelback in cazul in care as fi ajuns la concluzia ca punctele de hidratatare sunt asfel pozitionate incat sa nu am nevoie de mai mult de 500 ml de apa de la un punct la altul. Cum insa nu aveam o asemenea garantie, am ales camelback-ul (si bine am facut!).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOboIFP3DkDjS1hvEI_ud_s9XNXkU8sCgrtm_f5utfrNhdoJHhIflz0_cSiJhcX47rpQPXorQroLbxjUNlydaGKC7Fd9_R61UiHRlONNDFryObNSti79hw2-4ZyUH4qW7qaK_nF3HnR6zo/s1600/Myticas.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOboIFP3DkDjS1hvEI_ud_s9XNXkU8sCgrtm_f5utfrNhdoJHhIflz0_cSiJhcX47rpQPXorQroLbxjUNlydaGKC7Fd9_R61UiHRlONNDFryObNSti79hw2-4ZyUH4qW7qaK_nF3HnR6zo/s320/Myticas.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>PC 5 - Petrostrouga</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Povestea cu hidratarea s-a repetat si la primul checkpoint de la Koromilia (PC 3, km. 10,4 - alt. 980 m) unde imi propusesem sa ma alimentez si cu o bautura izotonica. A trebuit sa ma multumesc cu hidratarea direct de la o teava, cu palma facuta caus, sub apostrofarile celorlalti alergatori care stateau la coada asteptand sa-si umple bidoanele. Aici am pierdut mult timp incercand, totusi, sa gasesc o solutie pentru o gura de bautura izotonica insa riscam sa ies din baremul de timp (2 ore de la start) daca mai intarziam mult asa ca am renuntat. In schimb, mi-am desfacut betele, fiind punctul de la care aveam voie sa le utilizez. De aici, poteca sa devenit mult mai ingusta, permitand deplasarea doar in sir indian, iar panta s-a accentuat semnificativ. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Urmatorii kilometri, pana la PC 4, au insemnat, pentru mine, un slalom foarte dificil printre alergatorii din fata mea. Am inceput sa recuperez ceea ce pierdusem pe portiunea dreapta din primii kilometri ai cursei pentru ca pe aceste pante, cei care ma depasisera in viteza la inceput, acum inaintau foarte lent si eram suprins sa vad ca multi nici nu aveau vreo tehnica de urcare, ci o faceau destul de haotic si cu o mare risipa de energie. Surpriza neplacuta pe care am avut-o incepand cu acest segment, era faptul ca cel din fata nu se dadea la o parte pentru a fi depasit. La cursele montane din Romania, de cate ori ajungeam din urma un alergator din fata, aceasta se dadea automat la o parte pentru a-mi face loc daca se deplasa mai alent. Aici nu! Am pierdut foarte mult timp in spatele fiecarui alergator incercand sa-l depasesc. Imi ceream scuze, incercam sa-l fac atent ca sunt in spate dar, de cele mai multe ori, niciunul nu intorcea nici macar capul iar daca o facea, nu reactiona in niciun fel dupa aceea. Sentimentul a fost destul de frustrant, mai ales in conditiile in care locurile in care puteam depasi erau destul de putine. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La PC 4 - Bara (km. 12,5 - alt. 1640 m) am baut apa tot la teava, cu palma, sub o noua ploaie de apostrofari. Le-as fi zis si eu cateva pentru faptul ca nu stiu sa se dea la o parte cand sunt ajunsi din urma de un alergator mai rapid dar era evident ca nu avea niciun sens sa intru intr-o polemica absurda, intr-un asemenea context. Dupa ce am baut suficienta apa, am pornit mai departe, pe pantele abrupte ale versantilor impaduriti cu pin, incercand sa si admir cat puteam de mult din peisajele care mi se dezvaluiau. Reuseam sa mentin un ritm bun pe urcare, in ciuda dificultatilor pe care le intampinam la depasiri. Muschii picioarelor deja incepusera sa imi arda si nu intamplator, avand in vedere ca, dupa PC 4, cu fiecare pas imi depaseam tot mai mult oricare dintre cele mai lungi ascensiuni neintrerupte pe care le parcursesem vreodata, pana acum, atat ca distanta cat si ca diferenta de nivel.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La PC 5 - Petrostrouga (km. 15,3 - alt. 1940 m), care era si cel de-al doilea checkpoint cu timp intermediar, am ajuns cu 5 minute inainte de expirarea baremului de 3:30 ore. Bineinteles ca s-a repetat povestea cu hidratarea insa aici am avut sansa sa gasesc o sticla de 2 litri goala, abandonata, pe care am luat-o si am baut cu ea atat apa, cat si izotonic. Am ramas cam 5 minute in acest punct, pentru a ma alimenta si a-mi odihni putin picioarele ai caror muschi incepusera sa doara de la urcusul nesfarsit si accentuat. Dupa cele 5 minute am pornit din nou la drum, apropiindu-ma tot mai mult de portiunea de gol alpin.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZVX3slIKqd09Ix9DpHX676LehGlgt2xtW5_MA6DgFQ5hUhDfZrpOJs4vvPTw2EhE9X4cgYkt5l6vJLwPwUaeQm457wuSzrK0MngLbRTEMDHBfru-T4ghJiAafVw3eZnO7yA3-x7DFsFc3/s1600/Oropedio+Mouson.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZVX3slIKqd09Ix9DpHX676LehGlgt2xtW5_MA6DgFQ5hUhDfZrpOJs4vvPTw2EhE9X4cgYkt5l6vJLwPwUaeQm457wuSzrK0MngLbRTEMDHBfru-T4ghJiAafVw3eZnO7yA3-x7DFsFc3/s320/Oropedio+Mouson.jpg" width="320" /></a></div>
<b><i>PC 7 - Oropedio Mouson</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
La scurt timp dupa ce am parasit punctul de control de la Petrostrouga, am iesit din padure in golul alpin. Daca in portiunea de padure solul fusese destul de asemanator cu ceea ce eram obisnuit si eu, pe la noi, aici in Olimp, la peste 2000 de metri altitudine totul era foarte arid, uscat si sfaramicios. Locurile acoperite de iarba erau din ce in ce mai putine si predominau bolovanii si praful. Cerul, intre timp, se curatase complet de nori asa ca urcam sub soarele arzator care ma naucea, chiar daca temperatura era la un nivel destul de confortabil datorita altitudinii mari. In schimb, peisajele erau extraordinare dar le admiram doar in secvente extrem de scurte pentru ca ma concentram mult pe deplasare. Oboseala era tot mai mare, muschii picioarelor ma ardeau de la panta accentuata (parcurgeam o diferenta de nivel de aprox. 500 de metri, pe o distanta de doar 2,5 km, intre PC 5 si PC 6) iar setea... da, aici, sub acest soare care se apropia de zenit, setea devenea omniprezenta. Trageam guri mici de apa foarte calda prin furtunul camelback-ului dar parca nu aveau niciun efect. Bratele imi obosisera si ele iar palmele ude parca nu mai aveau suficienta aderenta pe manerele betelor de trekking.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cand am vazut, pe o culme, grupul de voluntari de la PC 6 - Skourta (km. 17,7 - alt. 2425), am simtit ca prind aripi si nu visam decat la o gura de apa pe care nu stiam cum o voi procura, neavand recipient la mine. Ceea ce am gasit acolo insa nu a avut rolul de a ma motiva prea mult. Toate bidoanele de apa erau goale iar voluntarii se chinuiau sa scurga ultimile picaturi din fiecare, in sticle de plastic. Am admirat preocuparea lor si efortul pe care il faceau scurgand fiecare picatura din fiecare bidon dar nu am inteles cum au ajuns in situatia asta si, mai ales, de ce nu au portionat in mod corect cantitatea de apa pe care au avut-o astfel incat sa ajunga la toti alergatorii. Una dintre voluntare mi-a intins o astfel de sticla in care reusise sa adune maxim 100 ml de apa. Am tras mai intai o gura din rezerva mea, apoi am baut apa din sticla care mi-a fost intinsa pentru a ramane cu senzatia de racoare in gura. Ma gandeam cu groaza ca mai erau 7 km de gol alpin, pana la Refugiul A (PC 8) si ca, probabil, pana acolo nici nu aveam sansa de a gasi alta sursa de apa in afara de ceea ce mai aveam in camelback. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvbX7In08bkztospFWYcedpJUZE0TlexUoNzmqw8Ul7g9XbesOtmz68BKq1sYswA9CW4-NxGB_5NLt0L-tmGSVvlFY5zVMqzSKkWgAEJC2GPSWVklmLYXM5jehtA5Jfuip0AcpnY-5Jn5S/s1600/Myticas2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvbX7In08bkztospFWYcedpJUZE0TlexUoNzmqw8Ul7g9XbesOtmz68BKq1sYswA9CW4-NxGB_5NLt0L-tmGSVvlFY5zVMqzSKkWgAEJC2GPSWVklmLYXM5jehtA5Jfuip0AcpnY-5Jn5S/s320/Myticas2.jpg" width="320" /></a>De aici si pana la PC 7 Oropedio Mouson, mai erau 3 km pe parcursul carora urma sa mai urc o diferenta de nivel de doar 270 m, ceea ce insemna ca panta urma sa se mai domoleasca, desi pe primele sute de metri a ramas la fel de accentuata ca si pana aici. Dupa mai putin de un kilometru, am ajuns pe o culme stancoasa de unde mi s-a dezvalut un piesaj absolut superb, cu varful Myticas (alt. 2917 m) in fata, in toata splendoarea lui, si cu vaile foarte adanci care se desfasurau pana la baza muntelui, spre mare. De aici am putut sa reiau pasul de alergare pentru ca au predominat portiunile drepte iar pantele pe care le-am mai parcurs erau foarte line. Schimbarea peisajului si, mai ales, a configuratiei traseului, a avut rolul de a ma motiva foarte puternic si in scurt timp am ajuns la PC 7 - Oropedio Mouson (km. 20,8 - alt. 2690 m), cu 10 minute inaintea expirarii baremului de timp (5:30 ore) dupa ce am depasit in mare viteza un alt grup de alergatori dintre care cineva, intr-o engleza foarte stricata, ma intreba cum de alerg asa repede si daca nu ma dor si pe mine picioare. "Ba da, ma dor! Dar cui ii pasa?" i-am raspuns. Am invatat de mult sa gestionez senzatia de durere a picioarelor si, atat timp cat nu apar contracturile care sa-mi limiteze posibilitatea de miscare, totul este in regula. Iar contracturile le previn cu doze corespunzatoare de magneziu si Zdrovit (anticarcel) dar si cu bauturi cu electroliti.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Punctul de alimentare organizat la refugiul de la Oropedio Mouson era foarte bine aprovizionat. Aici mi-am umplut camelback-ul si am baut apa pe saturate, dupa care am si mancat cate ceva din ceea ce ofereau acolo organizatorii (sincer, nu-mi mai aduc aminte ce anume pentru ca eram foarte obosit). Acest refugiul este pozitionat chiar in fata uriasei stanci care este vf Myticas (Nasul, in limba greaca) de care este despartit de o vale circulara foarte adanca si acoperita de grohotis, care este strabatuta, pe curba de nivel, de o poteca pe care se desfasoara si traseul maratonului. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>PC 9 - Prionia</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am plecat de la Oropedio Mouson intr-un ritm destul de lent pentru ca mi-am dorit sa acopar cu privirea cat mai mult din acest peisaj extraordinar absolut unic. Trebuie sa ajungi aici pentru a intelege de ce grecii au mitificat acest munte si de ce au ales acest loc drept resedinta zeului lor suprem: ZEUS. Maretia acestor locuri este coplesitoare si m-am decis sa ma reintorc aici, nu neaparat pentru a mai alerga intr-o cursa, ci mai degraba pentru o tura mai lunga de trekking, intr-o alta vacanta, in care sa pot ramane aici mai multe zile pentru a ma putea bucura din plin de frumusetea muntelui sfant al grecilor antici.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPzWjIWiR40UKB702B2fvzyCj2XulwfNf7ZmGVDJZ02WpTu-95V2IuC061HjIpxgSCVuxGzqKaTP0nqGfIfvM6VpxHB1SAbPzX2EAAQB0FLkL7_X2Tr_74aSxNjs11peXzwKLvLCynNuN4/s1600/Myticas+3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPzWjIWiR40UKB702B2fvzyCj2XulwfNf7ZmGVDJZ02WpTu-95V2IuC061HjIpxgSCVuxGzqKaTP0nqGfIfvM6VpxHB1SAbPzX2EAAQB0FLkL7_X2Tr_74aSxNjs11peXzwKLvLCynNuN4/s320/Myticas+3.jpg" width="320" /></a>Dupa ce am ocolit valea circulara de la baza Myticasului, au inceput portiunile de coborare Urmatorul punct de control era la Refugiul A - alt.2060 m pana la care erau ceva mai mult de 4 km. Am avut din nou de furca cu alergatorii lenti pe care incercam sa-i depasesc pe portiunile de coborare. Totusi plutonul de alergatori se rarefiase destul de mult asa incat nu am avut prea multe "obstacole" pana la Prionia. Principalul obstacol l-a constituit textura solului: pietros-nisipos, adica foarte alunecos dar pantofii s-a dovedit a fi destul de aderenti iar betele mi-au conferit acel plus de stabilitate care sa ma puna la adapost de pericolele accidentarilor. Alergam cu multa precautie insa ma simteam bine cu aceasta schimbare a tipului de efort dupa atatea ore de ascensiune. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cea ce m-a surprins, din punct de vedere al organizarii, pe portiunea de traseu dintre PC 7 si PC 8 (Refugiul A) a fost asigurarea tuturor zonelor de traseu periculos cu echipaj medical de interventie. Erau portiuni in care poteca era rupta sau traversa pante prea accentuate, acoperite de grohotis; in toate aceste locuri, nu lipsea cate o echipa de interventie compusa din cate doua persoane specializate in acordarea de prim ajutor, dotata cu tot ceea ce avea nevoie pentru interventie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La PC 8 - Refugiul A (km. 25 - alt. 2060 m) am ajuns in baremul neoficial de timp (6:30 ore) iar de aici pana la checkpointul de la Prionia mai aveam 6 kilometri si o coborare de nivel de 930 metri, pe care trebuia sa le parcurg in cel mult o ora pentru a respecta baremul oficial. Numai ca de aici s-a intamplat ceva... Zona de padure cu o coborare foarte accentuata pe un teren foarte accidentat, plin de bolovani si radacini, pe fondul oboselii mele accentuate, a facut sa avansez destul de lent si sa ma lovesc de mai multe ori in pietrele de pe poteca. In scurt timp am inceput sa fiu din nou depasit, ceea ce nu mi se mai intamplase dinainte de PC 2-ul de la Orlias (km. 8,5). Pe masura ce coboram in altitudine aerul se incalzea din ce in ce mai mult iar zonele despadurite aveau un impact dezastruos pentru ca soarele amiezii, pe fondul unui cer perfect senin, era absolut ucigator. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgizW97FpoS9pUibsNmCPYSc44K_jl3vm8iBe-Cyl2NwkgShKmBiz6fWG2kcCCt-JWTT79s8rY-fRzX85dtDKEjjUDVTxZKYwBz_Zv9fjn7zNk5Kv9xqAuEmZnwhOghVO50rvGqnkZygA8M/s1600/Spre+Prionia.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgizW97FpoS9pUibsNmCPYSc44K_jl3vm8iBe-Cyl2NwkgShKmBiz6fWG2kcCCt-JWTT79s8rY-fRzX85dtDKEjjUDVTxZKYwBz_Zv9fjn7zNk5Kv9xqAuEmZnwhOghVO50rvGqnkZygA8M/s320/Spre+Prionia.jpg" width="213" /></a>Desi a fost vorba de o coborare, pentru mine a fost cea mai dificila portiune din tot traseul de la Olympus Marathon. Pe ultimii 3 kilometri din cei 6 pana la Prionia, am avut senzatia ca ma tarasc iar respiratia era tot mai dificila din cauza caldurii si prafului. In plus, ramasesem si fara apa in camelback. Imi era dinc e in ce mai rau iar perceptia vizuala era puternic afectata. Nu-mi aduc aminte sa ma mai fi confruntat in vreo cursa, cu o asemenea stare de rau. M-am lovit de nenumarate ori cu varful pantofilor in pietre apreciind gresit distanta sau cat de mult sa ridic picioarele si au fost mai multe momentele in care am fost la un pas sa cad. Eram ametit si erau frecvente momentele in care vederea mi se intuneca. Simteam cum temperatura aerului creste cu ficare suta de metri pe care o coboram, astfel incat, atunci cand am ajuns in Prionia (CP 9, km. 31,1 - alt. 1130 m), eram pe punctul de a ma prabusi. Aici temperatura aerului era de 35 de grade Celsius! Ca prin vis l-am auzit pe arbitrul de cursa spunandu-mi ca am depasit baremul de timp cu 10 minute si ca nu mai pot continua. Aceasta veste avea sa imi provoace si mai mult rau. 10 minute! Am facut, rapid, inventarul tuturor momentelor din cursa in care am intarziat din cauze care nu aveau legatura cu limita mea fizica. Ma oprisem de nenumarate ori sa filmez. Cu siguranta, cap la cap, mai mult de 10 minute. Apoi timpul pe care il pierdusem la punctele de hidratare pentru ca nu aveam recipient. Iar cel mai mult timp il pierdusem, desigur, in spatele alergatorilor prea lenti si care nu-mi lasau loc sa-i depasesc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In Prionia exista si un izvor natural cu debit mare. Am stat mai mult timp la el ca sa beau apa pe saturate si sa-mi umplu camelback-ul. Nu stiam ce sa fac, eram foarte dezamagit de aceasta intarziere si priveam absent la grupul de alergatori care devenea tot mai numeros, compus din cei ajunsi aici dupa baremul de timp de 7:30 ore. Arbitrul de cursa imi spusese ca trebuie sa raman aici si sa astept venirea autocarului care ii va transporta in Litochoro pe toti alergatorii opriti din cursa. "Dar eu am venit aici ca sa alerg tot traseul, nu sa ma opresc dupa 30 km!" am gandit si m-am dus intins la arbitru ca sa-i spun ca eu vreau sa continui. A inceput sa-mi explice ca nu ma poate lasa si ca ei nu-si mai pot asuma nicio responsabilitate. I-am explicat omului ca nimic nu ma poate impiedica sa plec mai departe pe traseu, atata timp cat este un traseu public, deschis pentru turism. A ridicat din umeri si, dupa ce mi-a notat toate datele, mi-a pus in vedere ca imi asum eu intreaga responsabilitate si m-a pus sa semnez ceva, mi-a dat cateva indicatii privind continuarea traseului si m-a lasat sa plec.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzY1sEB9WkxBGRk_kWVRbaRj_rMd_zBlvcoxPUjXcN270eB5J_Vkqvcubk_6ymSm5C1babkbCGlTrErrYnUGI42fBMZ2vyl_wQgMhjXZ1kQoNAWuRn7WEkYSED6OFA7ImsjnPPool0VbDO/s1600/eu+la+km40.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzY1sEB9WkxBGRk_kWVRbaRj_rMd_zBlvcoxPUjXcN270eB5J_Vkqvcubk_6ymSm5C1babkbCGlTrErrYnUGI42fBMZ2vyl_wQgMhjXZ1kQoNAWuRn7WEkYSED6OFA7ImsjnPPool0VbDO/s320/eu+la+km40.jpg" width="192" /></a><b><i>Finalul unei curse de 11 ore</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Si am plecat! Ideea ca am scapat de teroarea incadrarii in baremele de timp si ca ma pot bucura de peisaje, de traseu, de alergare, ca ma pot opri oriunde si oricand vreau, mi-a dat pur si simplu aripi. M-am simtit, intr-un fel, descatusat iar asta a facut sa-mi revina energia. Traseul s-a schimbat si el, pantele s-au mai inmuiat si au aparut portiunile drepte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am ajuns relativ repede la PC 10 - Monastery (km. 34,1 - alt. 875 m) unde echipa de voluntari se uita la mine ca la un extraterestru in timp ce ei isi strangeau punctul, pentru ca nu se asteptau sa mai vina vreun alergator de pe traseu. De aici a inceput o portiune ceva mai dificila, asa cum ma avertizasera si Marius Popescu si Jon. Desi, din punct de vedere tehnic, urma sa cobor in altitudine tot mai mult, spre Litochoro, in realitate traseul era presarat cu foarte multe urcari, unele dintre ele chiar foarte abrupte. Erau amenajate trepte atat pe portiunile de urcare cat si pe cele de coborare, ceea ce ma obliga la reglarea lungimii pasului in functie de trepte si nu de preferintele mele, ceea ce era destul de solicitant pentru niste picioare mult prea obosite deja dupa atatea ore de cursa. In schimb, mental stateam foarte bine, mai ales datorita peisajelor extraordinare pe care le parcurgeam. Mi-am strans betele pe care nu le mai suportam in palmele transpirate si am inceput sa alerg cu mult mai multa usurinta avand mainile libere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Portiunea de traseu dintre Prionia si Portes (PC 12, km. 40,2 alt. 680 m) este de-a dreptul spectaculoasa! Vai adanci, stancoase, monumental de frumoase, cascade fascinante, vegetatie multa, podetele de lemn care traverseaza rauri cu o apa incredibil de limpede! Peisajul este deosebit de pitoresc si recomand oricui iubeste natura si frumusetile sale, sa viziteze aceasta portiune de traseu accesibila atat din Litochoro dar mult mai usor de la Prionia sau Monastery, locuri in care se poate ajunge si cu masina.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De la PC 11 - Portes (km. 40,2 km - alt. 680 m) s-a reinstalat starea de oboseala, mult mai acuta, mult mai dificil de gestionat. Caldura devenise absolut insuportabila iar o alta stare cu care nu m-am mai confruntat niciodata pana acum a fost... somnul. Simteam ca mi se inchid ochii in timp ce inaintam si aveam momente in care incepeam chiar sa visez. Imi era teama sa nu ma impiedic in timp ce alerg si aveam adesea senzatia ca-mi pierd echilibrul. Din cand in cand ma mai opream la cate o umbra pentru ca soarele ma zapacea, pur si simplu. Simteam ca imi fierbe creierul sub razele lui fierbinti! Imi dadusem jos sapca pentru ca simteam ca nu o mai suport si am inlocuit-o cu bandana de la gat. Mi-am scos, de asemena, bandana de la mana dreapta si imi venea sa renunt inclusiv la tricolul tehnic pentru ca aerul era mult prea fierbinte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCG-oPfvNwHbTrd2qIGAIb0fMZqFOD7dBLs0Xf37nZDhz05CMK_wiF1idurVhkMUJSDRylmVMn9RMrP-g76RWjCbIAr3cn3J9Aa1AmCXcvLBRMa9YN0XuaCaWoKZLn2tgk_wE8m8Gn1L0m/s1600/OM+la+final.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCG-oPfvNwHbTrd2qIGAIb0fMZqFOD7dBLs0Xf37nZDhz05CMK_wiF1idurVhkMUJSDRylmVMn9RMrP-g76RWjCbIAr3cn3J9Aa1AmCXcvLBRMa9YN0XuaCaWoKZLn2tgk_wE8m8Gn1L0m/s320/OM+la+final.jpg" width="192" /></a>Cand am ajuns pe strazile din Litochoro, la inceput m-am bucurat insa caldura de aici era la apogeu asa ca ultimul kilometru al traseului aceasta m-a naucit, pur si simplu. Gemeam in timp ce inaintam pe stradutele inguste si intortocheate ale cochetului orasel grecesc, pustii la acea ora cand peste tot rasuna doar vocea crainicului din Parcul Central, acolo unde se afla linia de finish a cursei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La ora 17:10, dupa 11 ore de la start, am ajuns in Parcul Central din Litochoro, cu o ora mai tarziu decat baremul final de timp al cursei. Terminasem un traseu de 44 km si o diferenta pozitiva de nivel de 3200 m, sub soarele arzator al Greciei, in doar 11 ore. Puteau fi 10 ore, fara discutie, daca nu intarziam cele 10 minute la checkpointul de la Prionia. De fapt, daca nu intarziam in multe locuri pe traseu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O cursa de acest gen necesita mai multe cunostinte despre ea, inainte de start, necesita o strategie de cursa ceva mai bine pusa la punct si, bineinteles, un antrenament mai bun si o experienta mai bogata in alergarile montane. Eu am parcurs-o dupa doar un an de cand m-am apucat de alergat pe munte, si cred ca am finalizat-o in mod onorabil in aceste circumstante. 11 ore a fost un timp mai scurt decat cel in care mi-am imaginat eu ca o voi finaliza (12 ore) avand in in vedere ca ultimul meu timp pe o asemenea distanta si o asemenea diferenta de nivel a fost de 14 ore. Acum am fost cu 3 ore mai rapid desi avusesem resurse sa fiu chiar si cu 4 ore mai rapid dar nu am avut strategia si cunostintele necesare pentru asta. Maratonul Olimpului este o cursa din "alta liga" fata de cele la care am participat eu, pana acum. In aceeasi categorie cred ca poate fi bagata si cursa lunga de la 2X2race (Masivul Fagaras - 45 km, 4200 m D+, 14 ore termenul limita) la are urmeaza sa particip peste mai putin de 2 luni, dupa ce, pe 17 iunie, voi alerga inca o data pe traseul de 45 km de la "7500" pentru a face o comparatie mult mai "la cald" intre Olimp si Bucegi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aceasta a fost povestea cursei cu numarul 24 din "cariera" mea, cea mai grea cursa dintre toate, insa pe cel mai spectaculos traseu pe care l-am strabatut pana acum. Dupa Olympus Marathon am mai ramas in Grecia pentru inca 4 zile pentru a ma bucura de linistea si relaxarea pe care mi le putea oferi o zona atat de izolata si putin circulata de turisti cum este Limani Litochorou.<br />
<br />
In ciuda duratei, a lungimii traseului, a dificultatii si a celorlalti factori cu impact fizic, am terminat cursa cu bine, neaccidentat, cu unghiile intregi si fara nicio batatura la picioare, in cu totul alte conditii decat am facut-o la "7500", anul trecut. Cu exceptia febrei musculare si a oboselii, in zilele care au urmat nu am avut niciun simptom care sa-mi dea de gandit sau sa ma ingrijoreze, exceptand foamea si somnul pe care mi le-am satisfacut din plin. Acum astept cu mult mai multa detasare si incredere celelalte curse grele din acest an si ma gandesc, chiar, ca ma voi reintoarce, la un moment dat, la Olympus Marathon pentru a incheia si aceasta cursa intr-un timp mai scurt astfel incat sa-mi completez colectia de medalii si cu una atat de valoroasa cum este cea a acestei competitii.<br />
(<b><i>Foto credit: <a href="https://www.facebook.com/OlympusMarathon/" target="_blank">Olympus Marathon fb page</a>, <a href="https://www.facebook.com/ilie.rosu?fref=ts" target="_blank">Ilie Rosu fb page</a>, eu</i></b>)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com2Litochoro, Grecia40.092518369204647 22.36404418945312540.08037086920465 22.343874189453125 40.104665869204645 22.384214189453125tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-18606772776470327572016-06-22T01:21:00.000+03:002016-06-22T01:21:16.479+03:00Atingerea Omului din 2016<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZQwB6tA7CvIkPT6wDyDPTRI3LLRyeyd8yv3w8VOpaarKxhg9vcTLhQiN9EqyugE-rZQIjRHe2T0ynFjNmzIj0NGZJKOHSnN9F161zVZNVXkvA7_5Ou4QyyVp7zm3FOXw_zvF5-t4b8k0B/s1600/Bulz+si+jintita.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZQwB6tA7CvIkPT6wDyDPTRI3LLRyeyd8yv3w8VOpaarKxhg9vcTLhQiN9EqyugE-rZQIjRHe2T0ynFjNmzIj0NGZJKOHSnN9F161zVZNVXkvA7_5Ou4QyyVp7zm3FOXw_zvF5-t4b8k0B/s320/Bulz+si+jintita.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Daca tot am înțeles că postările mele pe blog sunt scrise într-o notă plictisitoare, azi m-am gandit să schimb un pic registrul așa că... vă invit să priviți cu atenție fotografia alăturată. Pentru cei care nu știu exact despre ce este vorba, să vă explic: este un bulz și o cană plină cu jintiță. Daca tot nu înțelegeți, vă mai dau niște detalii suplimentare: <b>bulzul</b> este acel gogoloi făcut din mămăligă, plin în interior cu branză parțial topită de la fierbințeala mămăligii; <b>jintița</b> este un amestec lichid de zer cu brânză. Este o combinație tradițională ciobănească, pe care nu prea ai ocazia să o savurezi decât pe la stânele (încă) tradiționale de pe la noi. Dacă încă nu salivați după ce ați luat contact cu aceste detalii, inseamna ca nu ati incercat niciodata aceasta combinatie asa ca va invit sa o faceti cat mai curand posibil. Eu am incercat-o acum un an, cam tot pe vreme asta, in Bucegi, la finalul primei editii a unei curse de cros montan intitulata "Atinge Omu". Mai multe detalii despre experiența mea de atunci, veți găsi <b><a href="http://jog-and-run.blogspot.ro/2015/06/in-2015-am-atins-si-omu-in-cursa-cu-nr.html" target="_blank">aici</a></b>.<br />
<br />
<a name='more'></a><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPmwbXUdnaYDuyBst7EESt1TejObPQVNflSZszgxoVFaGeJaI4sT2ilrZ4ywzJ2L_6VgAKb77zH5x5M2LqDHJRqbFQ4FYmPpP22o_3r-v5-j6XD_z6Xl1KcF7x2xSCLVZeVcvqJGZ31wZW/s1600/Pregatiti+de+start+la+ATINGE+OMU.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPmwbXUdnaYDuyBst7EESt1TejObPQVNflSZszgxoVFaGeJaI4sT2ilrZ4ywzJ2L_6VgAKb77zH5x5M2LqDHJRqbFQ4FYmPpP22o_3r-v5-j6XD_z6Xl1KcF7x2xSCLVZeVcvqJGZ31wZW/s320/Pregatiti+de+start+la+ATINGE+OMU.jpg" width="320" /></a></div>
Revenind la poză, vă mărturisesc sincer că nu mi-am imaginat, vreodată, cum o poză poate schimba destine însă cam despre asta este vorba în povestea care urmează. Totul a început în ziua în care niște - să zic așa - iresponsabili care administrează pagina de facebook <a href="https://www.facebook.com/ATINGE-OMU-1058218694194613/?fref=ts" target="_blank"><b>Atinge Omu</b></a>, s-au apucat să posteze această fotografie. De ce iresponsabili? Pentru că au făcut-o fără să cântărească efectul devastator al acestei imagini asupra unora dintre noi care suntem așa, mai pofticioși și mai gurmanzi din fire. Așadar stăteam eu într-o liniștitiă zi de 1 aprilie și derulam, ca tot omu', postările prietenilor de pe facebook până am dat peste această imagine care m-a izbit fix în moalele papilelor gustative, inundându-mi gura cu o cantitate impresionantă de... dar hai să trec peste acest detaliu. Cu un an în urma, cum spuneam mai sus, m-am nimerit și eu prin Bucegi, la prima ediție a crosului care propunea concurenților ca, plecând din Pestera, să atingă Omu (vf. Omu, 2507 m) după care să se reîntoarcă pe un traseu lejer, înapoi la Peștera, urmand Drumul Granicerilor pana pe Batrana apoi prin Valea Doamnele. Numai că, la întoarcere, fiecare era întâmpinat cu un gogoloi d-ăsta numit bulz, și o cană cu jintiță, proaspăt scoase de pe banda de producție a unei stâne învecinate locului de unde se pleca și se sosea în competiție.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsS7_kl5tBzhgmJrjdiQgT6m89cwyJSFHxPBTzT8Qia4uAE9E5gCsqRaKRLGIEA2i6rGpr6YkmAq9JVBuuD3ChvktLjJIJIES6tQ6CNe5VT6_cRmzHpLvFkXzTzJrpa0YvIbH1LhVq2dDi/s1600/AO3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsS7_kl5tBzhgmJrjdiQgT6m89cwyJSFHxPBTzT8Qia4uAE9E5gCsqRaKRLGIEA2i6rGpr6YkmAq9JVBuuD3ChvktLjJIJIES6tQ6CNe5VT6_cRmzHpLvFkXzTzJrpa0YvIbH1LhVq2dDi/s320/AO3.jpg" width="320" /></a></div>
Nu-mi propusesem sa mai parcurg această cursă în anul 2016 însă poza cu pricina mi-a declanșat apetitul. Probabil că un bulz și o jintiță aș fi putut găsi la multe stâne, fără să fie nevoie să alerg o cursă montană pentru a le gusta. Da, însă pe cele din Bucegi le testasem cu un an în urmă, știam cât de grozave sunt și nu aș fi vrut să risc încercându-le și din alte surse despre care nu știam nimic. Si cum era un traseu accesibil iar ca timp, era planificat cu 2 saptamani inainte de Olympus Marathon, m-am gandit ca poate fi un pretext bun ca sa ajung si sa gust, inca o data, bunatatile descrise mai sus. Fiind o cursa destul de accesibila, m-am gandit si la faptul ca as putea sa nu merg singur acolo, ci sa-l iau impreuna cu mine si pe Silviu Tamas - unul dintre cei mai fideli participanti la proiectul ORA DE MISCARE, mai ales ca il luase si pe el, deja, flama cu alergarile lungi. Asa ca am anuntat participarea pe pagina de fb a grupului BE FIT! in speranta ca va percuta imediat.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBLL6RD6Twtw5rxI32rjRDngos4Y5fg1Wal4XHJcXoLNyI6JqEybr3sPG5_Mxsw-BflO1xsw4fDreKitJ-HPjOrYlJZcxXBer9qoW5bn3tNlCu9b1MKVqRPj75i46MYUVS1wBc9-4o6Mlz/s1600/AO1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBLL6RD6Twtw5rxI32rjRDngos4Y5fg1Wal4XHJcXoLNyI6JqEybr3sPG5_Mxsw-BflO1xsw4fDreKitJ-HPjOrYlJZcxXBer9qoW5bn3tNlCu9b1MKVqRPj75i46MYUVS1wBc9-4o6Mlz/s320/AO1.jpg" width="320" /></a></div>
Lucrurile insa nu au iesit asa cum sperasem eu, dar asta nu inseamna ca regret pentru ca au iesit chiar mai bine decat as fi visat. Silviu nu s-a-nscris la aceasta cursa, nu pentru ca nu ar fi vrut dar in acelasi weekend avea programat un alt eveniment cu mult mai important decat cursa. In schimb, in urma unei sesiuni de "10.000" (despre care voi povesti, la un moment dat, mai multe intr-un articol pe care il voi posta aici, pe blog), m-am gandit sa lansez invitatia catre alte doua persoane care terminasera cu bine acea sesiune-maraton: Gabriela Gheorghe si Carmen Angheloiu. Pe Carmen chiar o cunosteam de foarte putin timp pentru ca abia intrase in grupul nostru de miscare si participase doar la vreo 2 antrenamente si 2 sesiuni "10.000", insa faptul ca reusise sa parcurga cele 10.000 de trepte si 10 km de alergare pe pista, la fel ca si Gabriela, mi-a dat de gandit. Ei bine, feedback-ul din partea fetelor a venit foarte rapid si nu au stat prea mult pe ganduri sa accepte propunerea mea. Urma sa fie prima participare la o cursa montana pentru fiecare dintre ele si stiam ca, daca le va placea, se va croniciza pasiunea pentru acest domeniu.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEWMWrnB4Q3Avt4UrkZNRodgY5G3QKFU1BAmwM9dwFLATKN7-lioznfkq-61R1g3PSOleR1GL3_jDKnl3HwLWlqSWqwcbsHIGMltiw7VJ05SFOClbH68zuxv1i_CmJkxadYeWUWdJVF7s8/s1600/AO2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEWMWrnB4Q3Avt4UrkZNRodgY5G3QKFU1BAmwM9dwFLATKN7-lioznfkq-61R1g3PSOleR1GL3_jDKnl3HwLWlqSWqwcbsHIGMltiw7VJ05SFOClbH68zuxv1i_CmJkxadYeWUWdJVF7s8/s320/AO2.jpg" width="213" /></a></div>
Iata-ma, asadar, in dimineata zilei de 11 iunie, langa statia de telecabina Pestera - locul de start si finish al cursei - alaturi nu doar de cele doua fete din grup, ci si de un alt grup de colegi ai Gabrielei prinsi de flama entuziasmului ei si convinsi sa vina, la randul lor, sa participe la acest eveniment. Ca si anul trecut, numarul celor care au venit sa alerge pe traseul de 16 km a fost mai mic de 100. De aceasta data, am venit la start direct de la Bucuresti, suparat fiind pe majorarea nebuneasca a preturilor la cazare in zona, fata de anul trecut. Am preferat sa-mi iau cortul in traista si sa dorm moca in mijlocul naturii, decat sa platesc niste sume aberante patronilor unitatilor de cazare din zona. Vremea era destul de inchisa si rece, total diferita fata de anul trecut. Desi competitia s-a desfasurat, practic, la aceeasi data, acum versantii din preajma varfului Omu se vedeau acoperiti de zapada, in vreme ce, cu un an in urma, la aceasta ora nu mai era nici macar un petec de zapada la altitudinea de 2500 de metri.<br />
<br />
Despre cursa, in sine, nu voi povesti mare lucru mai ales ca traseul l-am descris, destul de detaliat, in <a href="http://jog-and-run.blogspot.ro/2015/06/in-2015-am-atins-si-omu-in-cursa-cu-nr.html#more" target="_blank">articolul postat acum un an</a>. Complet diferită a fost porțiunea de la Mecetul Turcesc până la Vf. Omu pentru ca a fost schimbat putin traseul iar versantul, așa cum am spus, era complet acoperit cu zăpadă ceea ce a facut urcușul mai lent și mai dificil față de anul trecut. La fel de diferită a fost și porțiunea de la Vf. Omu până în Șaua Doamnele, datorită prezenței zăpezii. Ei bine, in primul rand din cauza acestor două porțiuni, a oboselii și neadaptării la aerul rece de altitudine, dar și din cauza faptului că nu mâncasem nimic înainte de cursă, am scos un timp mai slab cu 30 de minute față de cel realizat anul trecut, deși aveam ca target să cobor bine sub 3 ore. O data ajuns la finish, m-am repezit, hămesit de foame fiind, în porția de bulz și jintiță, apoi în încă o porție de jintiță, și încă una, și încă una, și tot așa timp de 2 ore cât am așteptat sosirea fetelor la final. Cred ca am baut peste un litru și jumătate de jintiță și tot nu mă săturam. Nimic nu mi s-a părut mai bun decât acea jintiță, mai ales după foamea pe care o aveam, amplificată de trecerea pe la Cabana Omu unde am salivat după tradiționala ciorbă pe legume pe care acum nu înțeleg de ce nu am stat acolo ca sa mă bucur de una, ci m-am grăbit să reiau cursa de parcă m-ar fi alergat cineva de la spate.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg57ywvZeVjzzK0yzzPc71bHhJ5n5tjPoT7NVQXSg3yxIriwbgnEFB8QEKBvHvd5Eed1V7BcC_Z6qGJcMhgIjBT5ikeIFUOOPsIHSiJQbAeQ4Nq4hLVpkWwZInv9OQVD3ieAwp6bNLa5OsL/s1600/La+final+de+ATINGE+OMU.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg57ywvZeVjzzK0yzzPc71bHhJ5n5tjPoT7NVQXSg3yxIriwbgnEFB8QEKBvHvd5Eed1V7BcC_Z6qGJcMhgIjBT5ikeIFUOOPsIHSiJQbAeQ4Nq4hLVpkWwZInv9OQVD3ieAwp6bNLa5OsL/s320/La+final+de+ATINGE+OMU.jpg" width="320" /></a></div>
Așadar, după 2 ore au sosit și fetele, obosite dar fericite, chiar dacă pentru Carmen efortul a fost un pic mai mare. Ea a avut numărul de concurs "1", fiind prima la catalog, și tot ea a fost cea care a încheiat seria finaliștilor acestei curse. Ce a urmat? În primul rând o ploaie sănătoasă după care cerul s-a mai limpezit un pic, atât cât să ne mai învârtim un pic prin zonă și să revăd și eu Cheile Horoabei, Spre seară ne-am strâns - eu și cu fetele - la Pensiunea Octavian unde am mâncat ce au avut ei să ne dea pe-acolo, după care Carmen și Gabriela s-au dus la somn iar eu m-am băgat în cortul pe care îl instalasem lângă cabana Salvamont, fericit că retraiesc o experiență de care îmi era chiar foarte dor. A fost o noapte liniștită, destul de caldă față de ceea ce mă așteptasem eu, cu o ploaie relaxanta pe la 5 dimineața, exact când începuse să se crape de ziuă.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJT_b3p1dbHO3soL3MeGkvKyf2fsSCCyvaU4Le-Lz3eYUXi3Ezq99JZK-bRP1swSzUorvLBfZc75hORA2CXylShIXc6rxM0xElPT3t7mY6z6kySOxYmqkvFaPNbl6qAD6X1hoWvJobfI0H/s1600/AO4.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJT_b3p1dbHO3soL3MeGkvKyf2fsSCCyvaU4Le-Lz3eYUXi3Ezq99JZK-bRP1swSzUorvLBfZc75hORA2CXylShIXc6rxM0xElPT3t7mY6z6kySOxYmqkvFaPNbl6qAD6X1hoWvJobfI0H/s320/AO4.jpg" width="320" /></a></div>
Nu am plecat spre București imediat după cursă pentru faptul că îmi propusesem ca, următoarea zi, adică duminică, să mai fac un traseu de alergare: o buclă cu plecarea din Peștera - Cab. Babele - Vf. Caraiman - Crucea Eroilor - Brâna Caprelor - Cab. Caraiman - Cab. Piatra Arsă - Peștera. Vremea era însă destul de amenințătoare și am plecat pe la 7:30 pe acest traseu, cu ceva emoții, plafonul de nori fiind coborât amenințător de mult. Pe la jumătatea traseului spre Babele m-a prins o ploaie sănătoasă care m-a udat bine de tot iar la ieșirea pe platoul Babelor m-a luat în primire un vânt năpraznic, rece și pătrunzător, adică exact ce-mi trebuia la cât de ud eram. Am intrat în cabana Babele pentru un ceai cald și acolo am aflat că prognoza este mai mult decât sumbră, așteptându-se ploi zdravene pentru acea zi. În aceste condiții, am renunțat la porțiunea de traseu spre Cruce și am pornit-o direct spre Piatra Arsă, în alergare ușoară. De acolo, m-am înscris pe coborârea spre Peșterea, pe un traseu absolut superb pe care nu-l mai parcursesem niciodată. După două ore de trekking și alergare pe o distanță de fix 10 km, am ajuns înapoi la Peștera, dornic să mă schimb în niște haine uscate pe care le aveam pregătite în bagaj.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFRDKm3dR0t2KOB2kteNZxPGFu7P7SHAWv97ZZQTxle2JsGHDxfBapeu3_mpumBZk5PyLe0Q5Q0tgE3N2g58jWDyXtjcV7Fbh1ORLrvqM9qOd4ujav3PSuQy_0-v9AIrmlCVJM4M141Ub2/s1600/AO5.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFRDKm3dR0t2KOB2kteNZxPGFu7P7SHAWv97ZZQTxle2JsGHDxfBapeu3_mpumBZk5PyLe0Q5Q0tgE3N2g58jWDyXtjcV7Fbh1ORLrvqM9qOd4ujav3PSuQy_0-v9AIrmlCVJM4M141Ub2/s320/AO5.jpg" width="320" /></a></div>
După o cafea la Pensiunea Octavian, am pornit spre București iar pe drum am avut parte de un recital surpriză susținut de Carmen care a cântat aproape tot drumul făcându-l să pară extrem de scurt deși, în realitate, l-am lungit cât am putut de mult pentru a asculta cât mai multe piese interpetate cu vocea ei absolut uluitoare.<br />
<br />
Efectele acestei curse? Gabriela s-a înscris la Cozia Mountain Run - proba de 21 km - pe 2 iulie (și nu m-aș mira să o văd și la Ciucas X3, in septembrie, alături de Silviu, la 21 km), Carmen va participa la Bucharest Fox Trail Half Marathon, in Padurea Baneasa, in luna august (si sunt convins ca va veni si la Bucharest International Marathon, in octombrie). Orice alte comentarii sunt de prisos! Virusul e virus și nu ai ce să-i faci!<br />
<br />
Asta a fost scurta poveste a cursei cu nr. 23 din "cariera" mea. De acum, mai e foarte putin timp pana la Maratonul Olimpului - cea mai dificilă cursă dintre toate cele la care am participat până acum. O astept cu emotie si abia astept să povestesc aici, în detaliu, acea experiență care sunt convins că va fi una extraordinară.<br />
(<b>Foto: <a href="https://www.facebook.com/ATINGE-OMU-1058218694194613/?fref=ts" target="_blank">Atinge Omu</a></b>)<br />
<br />
<br /></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-47122900981651242142016-05-26T22:57:00.000+03:002016-05-27T09:26:16.208+03:00Transylvania 30K - o incursiune prin abruptul nordic al Bucegilor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjae4D2vZMQAChI9yhB-NvAv5V2IW54sBBSr0qc5f9czp4EuQ8DzzURjOq4Wk4ufRAviTH7X2Na8AqT6gumWqXUQJbhmpl42yzETrwUBm8NQ8qjKJ1zgAKpyBf9iwzwwSN49yTb54q1gSi_/s1600/trans100.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="258" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjae4D2vZMQAChI9yhB-NvAv5V2IW54sBBSr0qc5f9czp4EuQ8DzzURjOq4Wk4ufRAviTH7X2Na8AqT6gumWqXUQJbhmpl42yzETrwUBm8NQ8qjKJ1zgAKpyBf9iwzwwSN49yTb54q1gSi_/s320/trans100.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>21 mai 2016. Cursa 30 K Transylvania în masivul Bucegi: Castelul Bran - Poarta - Muchia Oprișului - Poiana Râșnovenilor - Culmea Clincea - Șaua Țigănești - Valea Țigănești - Cabana Mălăiești - Valea Mălăiești - Hornurile Mălăiești - Curmătura Hornurilor (alt. 2384 m) - Valea Gaura - Muchia Grajdului - Castelul Bran. 30 km, D+ 2370m: 9 ore și 41 de minute.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Demult nu am mai așteptat cu atâta emoție, bucurie și nerăbdare o cursă cum a fost aceasta la care am participat în data de 21 mai, la Bran. Gândul de a mă reântâlni cu abruptul versantului nordic al Bucegilor (Abruptul Bucșoiu, Mălăiești, Gaura) și nu oricând, ci într-o perioadă a anului în care acolo, la peste 2000 de metri altitudine, este încă iarnă, era atât de provocatoare pentru mine încât entuziasmul pe care îl resmițeam era de-a dreptul plenar. Întreaga săptămână dinaintea cursei am stat conectat la orice sursă de informație despre starea vremii și starea traseelor din Bucegi și toate îmi sugerau un singur lucru: acolo încă este iarnă. În ciuda temperaturilor ridicate din București, a hainelor subțiri la care am trecut de ceva vreme, Bucegii se încăpățânau, încă, să rămână acoperiți de zăpadă ceea ce mă incita din cale-afară de mult. </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_uATvzpZkcilWo-2XUCCyqHxA1gwLnKtwSldoGcpN35rAf2RspDpx8UXK-8BwDIOdYKdirIHJbDV5DfF2EF8PgdbxNQCtpRpjN7sJ3xcjKdS3_xUJhNx1iscRMu_i8OJkgdCA107CnS_Z/s1600/P5210009.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_uATvzpZkcilWo-2XUCCyqHxA1gwLnKtwSldoGcpN35rAf2RspDpx8UXK-8BwDIOdYKdirIHJbDV5DfF2EF8PgdbxNQCtpRpjN7sJ3xcjKdS3_xUJhNx1iscRMu_i8OJkgdCA107CnS_Z/s320/P5210009.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Exceptând Valea Gaura, toate celelalte componente ale traseului de 30 de kilometri îmi erau destul de cunoscute pentru că Bucegii sunt, pentru mine, cei mai colindați munți din România. De când mă știu, aproape an de an am ajuns aici pentru excursii de la o zi până la drumeții de mai multe zile, cu cortul în spate. Iar ceea ce îmi stârnea cele mai mari emoții era porțiunea de traseu numită Marele Horn din Mălăiești: o strungă cu o înclinație de aproximativ 80 de grade care este greu de parcurs chiar și vara și pe care nici măcar nu încercasem să îmi imaginez vreodată cum ar putea fi parcursă iarna, pe zăpadă. Așa că, în sinea mea, mă bucuram enorm văzând că toată săptămâna maximele acelei zone erau situate undeva la -4 - -5 grade Celsius, după ninsorile din săptămânile trecute. Și cum incursiunile montane pe timpul iernii au fost extrem de puține în istoria mea, această cursă era un pretext excelent de a-mi completa experiența și cu așa ceva și nu oriunde, ci pe una în una dintre cele mai spectaculoase zone montane de la noi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Totuși, nici cu traseul care urcă din Bran în șaua Țigănești și nici cu cel de la Cabana Mălăiești până în Curmătura Hornurilor nu mă mai întâlnisem de mai bine de 15 ani așa că aveam nevoie de o reîmprospătare a memoriei dar nu a fost greu să mi-o fac, mai ales în ceea ce privește prima rută, pentru că am urmărit pe youtube <a href="https://www.youtube.com/watch?v=jjhg5S5S54g" target="_blank">documentarul realizat de Ioan Stoenica din seria "<b>Pe poteci, spre inima ta</b>"</a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizZSIH37qhjSNgxHxnx_pSwJ44qUITz8sye541AgpPGrJEtjasgzhrdsns-M_bO4a0SGiE77Y6ryhQ1_hRyzF_XmALHWtucOtH7wttYiFmthLDe-TIG2N92niwgfNPks7qM0nKqDGHCJqO/s1600/P5210010.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizZSIH37qhjSNgxHxnx_pSwJ44qUITz8sye541AgpPGrJEtjasgzhrdsns-M_bO4a0SGiE77Y6ryhQ1_hRyzF_XmALHWtucOtH7wttYiFmthLDe-TIG2N92niwgfNPks7qM0nKqDGHCJqO/s320/P5210010.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a dat ceva bătaie de cap identificarea echipamentului optim pentru această cursă. Cea mai importantă grijă pe care o aveam era să mă dotez cu snowline pentru că, după părerea mea, parcurgerea Hornului Mare necesita un asemenea accesoriu. Am cumpărat de la Atta o pereche de <a href="http://www.attasport.eu/sporturi-de-iarna-1/lanturi-cu-colti-din-otel-nortec-alp-micro-crampon.html" target="_blank">lanțuri cu microcrampoane marca Nortec (Italia)</a>, cam "la plesenală" în condițiile în care era pentru prima dată când foloseam așa ceva și nu știam prea multe despre acest articol. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Al doilea accesoriu important pe care mi-am propus să-l folosesc, date fiind pantele abrupte pe care urma să le parcurg, era perechea de bețe de trekking pe care deja le aveam. În plus, mai aveam de luat la mine o listă întreagă de obiecte anunțate de organizatori ca făcând parte din kitul obligatoriu de participare: camelback cu recipient pentru apă, impermeabil pentru ploaie, buff, mănuși, trusă de prim ajutor, frontală cu baterii de rezervă alimente (batoane proteice și energizante, în cazul meu), busolă, fluier și - new entry - sac de dormit tip folie. "Sac de dormit tip folie"?! Îmi suna a ceva asemănător cu folia de supraviețuire dar era clar că este vorba despre altceva. Mi-a luat ceva timp până am reușit să descopăr, pe net, despre ce este vorba numai că articolul cu pricina nu era de găsit pe nicăieri, Până la urmă l-am găsit ca fiind pe stocul celor de la zuga.ro unde am și dat comandă să-l iau, împreună cu o listă de multe alte chestii, cu o săptămână înainte de cursă. Numai că aici m-am lovit de neseriozitatea lor care, după 3 zile de la lansarea comenzii nu dădeau încă niciun semn de viață. I-am contactat, până la urmă, printr-un e-mail și au catadicsit să mă sune asigurându-mă că a doua zi urmau să-mi trimită comanda. A doua zi i-am căutat iar și, după ce m-au plimbat pe la vreo 3 persoane, una dintre ele m-a anunțat că, de fapt, nici nu au articolul în cauză pe stoc. Pentru că se făcuse deja joi iar eu nu aveam sacul cu pricina, i-am contactat pe organizatori pentru a-i întreba dacă folia de supraviețuire este suficientă și am respirat ușurat când mi-au confirmat că nu este nicio problemă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8yFfIQomT02EDWZzAyuBuRQxAm__Nd8AOhyphenhyphenqv4yJvZEXWpjETfzayGhyphenhyphen9ColRV2ZAkbzcmnhpTbj1so2HKS3euAC0n67QVKBtVyl0H8W5G8jStOQY8r4lP-FNNe__vNiQyIKf48sqCfdl/s1600/Vila+Roxy.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8yFfIQomT02EDWZzAyuBuRQxAm__Nd8AOhyphenhyphenqv4yJvZEXWpjETfzayGhyphenhyphen9ColRV2ZAkbzcmnhpTbj1so2HKS3euAC0n67QVKBtVyl0H8W5G8jStOQY8r4lP-FNNe__vNiQyIKf48sqCfdl/s320/Vila+Roxy.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Vineri, 20 mai, mai devreme ca oricând, am pornit din București cu tot familionul spre Bran unde îmi propusesem să ajung la o oră decentă astfel încât să-mi pot ridica pachetul de participare, să mă pot caza, să pot lua cina liniștit și să mă culc cel târziu la ora 22 pentru a fi odihnit și apt de cursă a doua zi de dimineață. Culmea este că mi-a și reușit acest plan, pentru prima dată în ultimul an și jumătate de plimbări pe la cursele montane. Am ajuns în jur de ora 18.00 și am oprit direct la Sala de sport de unde mi-am luat pachetul și vocherul pentru cina, apoi am mers să ne cazăm la <a href="http://www.turistinfo.ro/bran/cazare-bran/vila_roxy-c42983.html" target="_blank">Vila Roxy din Simon</a>, situată la doar 2 km de punctul de start iar pe la 19.30 ne-am dus la Hanul Bran unde am avut parte de o cină consistentă oferită de organizatori și am apreciat foarte mult faptul că aveau și o alternativă vegetariană. Am mâncat o supă de legume, un ghiveci plus desert. La ora 21.00 eram deja înapoi la pensiune unde ne-am întâlnit și cu alți prieteni care veniseră să petrecem weekendul împreună. Eu mi-am pregătit, pe îndelete, bagajul pentru a doua zi, apoi m-am băgat la somn iar faptul că totul decursese conform planului până în acel moment a făcut să mă odihnesc foarte bine pe timpul nopții iar a doua zi, la 6.30, să mă trezesc proaspăt și cu chef de cursă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2WbG33jq3pPj7Mc8WCf6B2TVKyPDKez1M7Ek9z0Z9lgsKXd5TNdthDctQTUkIPk08jCfkSAeOKhzDfKCgCRO86uFdhWllG3IftrHEsAhIxChIcnUfBxg8WXIWi78n_q43qYwms1Y-zp_K/s1600/P5210007.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2WbG33jq3pPj7Mc8WCf6B2TVKyPDKez1M7Ek9z0Z9lgsKXd5TNdthDctQTUkIPk08jCfkSAeOKhzDfKCgCRO86uFdhWllG3IftrHEsAhIxChIcnUfBxg8WXIWi78n_q43qYwms1Y-zp_K/s320/P5210007.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
La ora 7.30, curtea Castelului Bran era deja foarte animată mai ales că alergătorii din probele ultra de 50 km și 100 km plecaseră încă de la ora 6, adică înainte cu 2 ore de startul cursei de 30 km la care eram eu înscris. Pe aici se vorbea mai mult în engleză și în alte limbi decât în română, având în vedere că, dintre cei aproape 140 de alergători înscriși la această probă, doar 65 erau români. Iar proporția a fost, în mare, aceeași pentru toți cei aproape 500 de alergători înscriși la toate cele 3 probe. Transylvania 100/50/30 K este o cursă la care participă atleți din peste 20 de țări, majoritatea europene dar au fost, cel puțin la aceasta ediție, aproximativ 30 care proveneau din SUA. Cred că este cursa de alergare montană din România cu cea mai mare popularitate în rândul străinilor iar asta poate și pentru că între organizatori se numără alergătorii britanici Amanda și Andy Heading, foarte cunoscuți datorită backgroundului lor competițional: UTMB, Grand Raid Reunion, Atacama Crosing, Marathon des Sables, Yukon Artic Ultra, Iditasport Impossible și multe altele. Am fost impresionat de starea de spirit si atmosfera creata de alergatorii americani care erau foarte volubili si entuziasti, vorbeau mult, isi faceau selfie si se incurajau reciproc, in opozitie cu cei britanici care erau mult mai retinuti si linistiti.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-6XGvPYxgaeG6UyEv8Q3lKPp4zkwyL_ACw92dis7GTWSl_FxO42HF3ijCa5kONrfXHQylKXfVJC3EDOv4spujiFP0aCrBUaGwX_zywSfUmoIOKaJGhmvRS4q8dizSYE-3fc_os0DzZ9HG/s1600/P5210003.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-6XGvPYxgaeG6UyEv8Q3lKPp4zkwyL_ACw92dis7GTWSl_FxO42HF3ijCa5kONrfXHQylKXfVJC3EDOv4spujiFP0aCrBUaGwX_zywSfUmoIOKaJGhmvRS4q8dizSYE-3fc_os0DzZ9HG/s320/P5210003.JPG" width="240" /></a></div>
La cateva minute inainte de ora 8 a aparut in zona de start, spre bucuria multora, un personaj cu joben si vopsit cu fond de ten alb pe fata care a inceput sa vorbeasca in engleza britanica anuntand startul cursei. Cu greu mi-am dat seama ca era intruchiparea lui Dracula avand in vedere ca, asa cum era facuta prezentarea pe website - versiunea in limba engleza - ne aflam in curtea Castelului lui Dracula. Obisnuita numaratoare inversa si multimea a pornit in alergare usoara pe prima portiune din traseu care avea cam 2 km de asfalt, prin Poarta.<br />
<br />
Vremea era absolut superba iar culmile inzapezite si luminate de soare ale Bucegilor ne chemau de undeva din departare. Startul acestei curse l-am luat pe stomacul gol iar foamea imi ocupa mintea in acele momente cu planificarea momentelor de alimentare cu batoanele proteice pe care le aveam in camelback. Dupa primii 2 kilometri marcati de disconfortul asfaltului, am iesit din drumul principal prin stanga pentru a urca pe Culmea Carbunarea si pot spune ca abia de aici a inceput, pentru mine, adevarata placere si bucurie a cursei. Efortul urcusului era diminuat de splendoarea peisajului montan matinal care ni se oferea din toate partile asa incat nici nu mi-am dat seama cand am intrat in padure unde povarnisul a devenit tot mai accentuat, asa cum avea sa ramana pana in Poiana Clincea. Betele de trekking m-au ajutat sa mentin un ritm constant in urcare si, chiar daca resimteam o durere usoara in genunchiul drept, totusi preluarea unei parti a efortului de catre brate a facut ca aceasta senzatie sa nu se accentueze si nici sa nu ma resimt de pe urma acestui urcus lung de peste 5 km.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiN39BGN4md38Z0bSRgmM3Pfto1d5hU1vtyirbVJW9xUMDCDWqBnYzlF1zSjM1l_pnY0ErGh5Fca6CNY7MQ_cKx3ORDQI-1tzU1tQ8hINb1PwuhE_jo12UCITrP1asAoGfQH6nLB0vQ1hzx/s1600/P5210013.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiN39BGN4md38Z0bSRgmM3Pfto1d5hU1vtyirbVJW9xUMDCDWqBnYzlF1zSjM1l_pnY0ErGh5Fca6CNY7MQ_cKx3ORDQI-1tzU1tQ8hINb1PwuhE_jo12UCITrP1asAoGfQH6nLB0vQ1hzx/s320/P5210013.JPG" width="320" /></a></div>
Dupa Poiana Rasnovenilor, vegetatia a inceput sa lase loc peisajului sa ajunga la privirile noastre asa ca au inceput sa apara opririle pentru fotografii: scurte dar destul de dese pentru ca imaginile erau irezistibile. In Poiana Clincea am luat micul dejun care a constat intr-un baton proteic si cateva guri de bautura izotonica, suficient cat sa-mi dea un impuls. Dupa alte cateva fotografii, am inceput un urcus domol spre Saua Tiganesti iar primele limbi de zapada au inceput sa-si faca aparitia prin jgheaburile izvoarelor. Valurile intermitente de ceata lasau sa se intrevada peisajele panoramice superbe ale poalelor muntelui.<br />
<br />
Scapat de monotonia padurii si furat de fascinatia golului alpin care-si dezvaluia culmile inzapezite ale abruptului nordic, am simtit cum prind aripi si in scurt timp am ajuns la refugiul din saua Tiganesti, acolo unde am facut o scurta pauza in care m-am gandit ca ar fi bine sa-mi pun snowline-ul. De fapt, abia asteptam un pretext ca sa incalt aceste lanturi pe care nu le mai purtasem niciodata iar faptul ca saua era acoperita de zapada mi-a oferit motivul ideal. Nu pot spune ca aveam neaparat nevoie de ele intrucat, chiar daca de aici si pana la Lacul Tganesti traseul era acoperit de zapada, totusi panta era una lina si nu presupunea riscuri de niciun fel. Cum m-am simtit cu lanturile in picioare? Bine, dat fiind plusul de aderenta pe care il ofereau, insa mult mai dificil de alergat datorita greutatii suplimentare dar si reducerii suprafetei de sprijin al talpii pe sol. Aveam adesea senzatia ca-mi fuge piciorul intr-o parte, insa nu era ceva prea dificil de gestionat sau prea deranjant. Dupa ce am trecut de Lacul Tiganesti, pe drumul spre Saua Crucii zapada a disparut aproape complet asa incat am fost nevoit sa-mi scot lanturile pentru ca deplasearea pe pietre era mult mai dificila cu acestea.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHmJ7ezC7VDl2LlM2F4f2gCTxzM_upwZuDnqIHnb08AwfaG2sGH9PX7yZpc5ASGwQKEd7Mb2pU_Q-nMyhB3BZ8ttVhf4A0H18f4cBP7KS1o21MRocz-wKQ2uj9NuxRqHkXpmkhU5qHJWn-/s1600/P5210065.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHmJ7ezC7VDl2LlM2F4f2gCTxzM_upwZuDnqIHnb08AwfaG2sGH9PX7yZpc5ASGwQKEd7Mb2pU_Q-nMyhB3BZ8ttVhf4A0H18f4cBP7KS1o21MRocz-wKQ2uj9NuxRqHkXpmkhU5qHJWn-/s320/P5210065.JPG" width="320" /></a></div>
Din Saua Crucii a urmat o coborare abrupta spre Cabana Malaiesti, despre care eram avertizat prin informatiile de pe website-ul organizatorilor ca este dificila. Datorita povarnisului, coborarea se facea destul de lent insa eu abia aici am inteles importanta betelor de trekking pe asemenea segmente de traseu. Cu o lungime reglata in mod corespunzator, coborarea poate fi cu mult mai facila atunci cand ai bete, pentru ca te folosesti de 4 puncte de sprijin in loc de doua iar centrul de greutate poate fi proiectat intr-o suprafata mai mare. Asta se traduce printr-o stabilitate mult mai mare si, bineinteles, posibilitatea cresterii vitezei de deplasare. Si asta am facut si eu, coborand pe langa alti concurenti in mare viteza si fara niciun fel de emotii pe acest traseu pe care, altfel, l-as fi parcurs cu mult mai multa dificultate.<br />
<br />
La Cabana Malaiesti am ajuns in 3 ore si 55 de minute, adica mai devreme cu o ora si 5 minute fata de termenul limita. Aici era atat primul check point, cat si punct de alimentare asa ca am luat o scurta pauza in care am infulecat cascaval si covrigei pentru ca foamea ma chinuia inca de mult timp. Mi-am completat si rezerva de apa, fiind avertizat ca urmatorul punct de alimentare si hidratare urma sa fie abia la refugiul din Valea Gaura, de care ma despartea poate cea mai dificila portiune de traseu: Hornurile Malaiesti si coborarea prin Valea Gaura. Am admirat pentru putin timp si peisajul din acel loc pe unde nu mai trecusem de 15 ani si de care imi fusese foarte dor. Mi-as fi dorit sa stau mai mult insa mi-am propus sa revin cat de curand pe aici si nu cu ocazia unei alte curse, ci cu o ocazie care sa-mi permita sa petrec cel putin cateva ore la aceasta cabana de care ma legau foarte multe amintiri, chiar daca ea, intre timp, a fost reconstruita pentru ca cea veche a ars intr-un incendiu.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaUm5kfGYsx1pziJYQPOSbT6x_hOXsoyxIJsNnGa35ZAod_HejeSzxN09SoTReV93KjNKoS7kzu-gxkOtlfR6tNLFYjMV3pioCbQrT3p-Xy5WN8A2RB9wPayARTtb3UBghkLLBoZRFs5rQ/s1600/P5210077.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaUm5kfGYsx1pziJYQPOSbT6x_hOXsoyxIJsNnGa35ZAod_HejeSzxN09SoTReV93KjNKoS7kzu-gxkOtlfR6tNLFYjMV3pioCbQrT3p-Xy5WN8A2RB9wPayARTtb3UBghkLLBoZRFs5rQ/s320/P5210077.JPG" width="320" /></a></div>
Cu bateriile reincarcate dupa mancare si rehidratare, am pornit plin de avant, optimism si entuziasm pe traseul spre Hornuri, acolo unde abia asteptam sa simt gustul aventurii, asigurat fiind si de catre organizatori ca Hornul Mare este acoperit de zapada inghetata. La Cabana nu era niciun pic de zapada, insa la 100 de metri mai sus ca diferenta de nivel, am reintalnit peisajul hibernal iar traseul se derula integral prin zapada. Inainte de ascensiunea prin Horn, mi-am pus din nou lanturile iar de aceasta data nu era vorba doar de un moft sau curiozitate, ci chiar de o necesitate in conditiile in care povarnisul ajungea la o inclinatie de aprox. 80 de grade pe o suprafata de zapada si gheata.<br />
<br />
Imaginea Hornului nu era prea prietenoasa. De la baza, parea a avea o desfasurare aproape in plan vertical iar concurentii se vedeau precum niste furnicute insirate de-a lungul abruptului inghetat, inaintand extrem de lent. Toti ceilalti concurenti din jurul meu exclamau de uimire la vederea acestei imagini pe care mi-o imaginasem exact asa cum era si arsesem de nerabdare, timp de 2 saptamani, sa o vad aievea. Eu unul priveam hipnotizat, aflat aproape intr-o transa de bucurie si dorinta de a incepe urcusul pe acea verticala intunecatasi amenintatoare. In partea superioara a hornului, Curmatura era complet acoperita de un nor negru care parea ca vrea sa se pravaleasca in vale, peste noi. Mi-am tras geaca de fas pe mine, mi-am pus manusile, mi-am pus la urechi, pentru prima data, castile mp3-ului pe care il aveam la gat, am dat drumul la muzica (Nightwish, bineinteles) si, mai motivat ca oricand, am inceput sa urc.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiofsPWJMAGAMtP-EtX_ltuSNrm5z93TYkTAQqGzoH99jwzFRKYZrlDd8TlUIapllrgr_nRX6nmZ8d7TdfHjtCfUAo1TdlAKq98FitzpPqonmTrUASbR1cEEqBN0eGWZ1RhMG9ZhEUQrFvA/s1600/P5210103.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiofsPWJMAGAMtP-EtX_ltuSNrm5z93TYkTAQqGzoH99jwzFRKYZrlDd8TlUIapllrgr_nRX6nmZ8d7TdfHjtCfUAo1TdlAKq98FitzpPqonmTrUASbR1cEEqBN0eGWZ1RhMG9ZhEUQrFvA/s320/P5210103.JPG" width="240" /></a></div>
Urcam cu sete, cu o dorinta nestavilita, cu bucuria tuturor senzatiilor pe care le resimteam, cu foame de acele locuri, cu o disperare care ma macinase timp de 15 ani de cand nu mai fusesem aici. Intotdeauna cand descopar cate un loc pe munte care imi place, din momentul in care plec de acolo se instaleaza regretul si dorul care ma insotesc mereu si pretutindeni pana ma reintorc in acel loc. Iar cu cat despartirea este mai lunga, cu atat se acumuleaza o tensiune mai mare care se descarca printr-o senzatie ciudata de disperare atunci cand reusesc sa ma reintorc in acel loc. Acum revarsam, in fiecare pas, in fiecare infigere a betelor in zapada, in fiecare respiratie, acea disperare care mi se acumulase in minte, in suflet, timp de 15 ani. Traiam la intensitate maxima impactul fiecarei imagini pe care o percepeam, a zapeii, a stancilor, a norilor, a vaii care se casca sub mine mai adanca dupa fiecare metru pe care il parcurgeam. Nu mai stiam unde sa ma uit mai intai: la urma avalansei care se pravalise de curand prin horn, la locul unde sa pun piciorul, la stancile umede si intunecate, la locul in care sa infig batul, la intreaga Vale Malaiesti pe care o lasam in urma mea pentru cine stie cat timp de acum incolo.... as fi vrut sa pot cuprinde totul cu privirea, simultan. Mi-am dat seama de faptul că, fiind cuprins de valul de entuziasm care mă stăpânea în acele momente, am început să urc mai repede decât ceilalți concurenți pe care îi depășeam prin dreapta, pe mijlocul hornului, în timp ce ei erau încolonați pe partea dreaptă, acolo unde când panta a devenit foarte înclinată, și-a făcut apariția și o coardă întinsă de organizatori pentru siguranța participanților la cursă. Nu am folosit deloc coarda până am ajuns în Curmătura Hornurilor.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRZAzpLy1XbEqXrY4CCSNsfPsj85fYZNFMMOavWUFnyIN2hInkLvz9ys_msFVsG6t1LjjnZVxGRUofzSMBqLAHmZ7zAgUSuhWN61mURZt1ORRv0XPULaiTFbrA4o6jtq5LN2VVYrHjwu30/s1600/P5210117.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRZAzpLy1XbEqXrY4CCSNsfPsj85fYZNFMMOavWUFnyIN2hInkLvz9ys_msFVsG6t1LjjnZVxGRUofzSMBqLAHmZ7zAgUSuhWN61mURZt1ORRv0XPULaiTFbrA4o6jtq5LN2VVYrHjwu30/s320/P5210117.JPG" width="240" /></a></div>
După 5 ore si 45 de minute de la start, stateam in Curmatura Hornurilor de unde admiram întregul peisaj care mi se oferea în mod panoramic din acel loc. Varful Omu abia se intrezarea dintre norii negri si grei care se asternusera peste creste si din care, in scurt timp, a inceput sa cada o ploaie inghetata. Aici au fost ceva probleme de orientare cu privire la traseu, multi alergatorii de la 30K pornind pe traseul turistic catre varful Omu in conditiile in care traseul de alergare la proba noastra cobora din Curmatura direct in Valea Gaura. Dimineata imi uitasem harta la pensiune iar organizatorii din zona de start nu au mai avut sa-mi dea alta in loc, asa incat am pierdut ceva timp in Curmatura Hornurilor pana m-am dumirit care era traseul corect.<br />
<br />
Am pornit, asadar, intr-o coborare abrupta spre fundul Vaii Gaura, de-a lungul unui versant acoperit complet cu o zapada grea de apa, alunecoasa si mocirloasa. Pe urcarea prin Hornul Mare, pantofii mei S-Karp se umezisera bine, dovada faptului ca membrana de gore-tex a inceput sa-si dea duhul iar acum incepusera sa balteasca in interior de atata apa. Nu aveam insa timp sa-mi bat capul cu aceasta senzatie de disconfort, fiind cu atentia concentrata la locurile in care calcam si la mentinerea echilibrului. Inca o data prezenta betelor de trekking mi-a fost de mare ajutor, bratele preluand o parte din efortul picioarelor si asigurandu-mi o mult mai buna stabilitate. Cu toate acestea, am avut parte si de cazaturi insa nimic grav nu mi s-a intamplat. Odata ajuns pe fundul vaii superioare, panta s-a mai domolit insa ploaia a devenit mult mai deasa iar zapezii ii lua locul, tot mai mult, mocirla.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAgHEYc1adyoFKudh2YylxjOS-vpU-zzZ3LjBpRCNyjx3K1xegC86ueMgo4Kk2oeHd6hMJnTRl8UuwzGL-AbC3gc5KRHH_D-wQ5Hpw2f6YUhGTAeK5pFBn-S0k4_RTP0iM1Xqg-Ol0YL2o/s1600/P5210120.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAgHEYc1adyoFKudh2YylxjOS-vpU-zzZ3LjBpRCNyjx3K1xegC86ueMgo4Kk2oeHd6hMJnTRl8UuwzGL-AbC3gc5KRHH_D-wQ5Hpw2f6YUhGTAeK5pFBn-S0k4_RTP0iM1Xqg-Ol0YL2o/s320/P5210120.JPG" width="320" /></a></div>
Traseul marcat cu o cruce rosie, care coboara prin Valea Gaura pana in Bran este unul dintre putinele pe care nu le-am parcurs niciodata in Bucegi. Aceasta vale am admirat-o de nenumarate ori de pe Scara, Omul si din Saua Hornurilor, dar niciodata nu coborasem aici desi de sus parea de un pitoresc aparte. Acum eram aici, in locul pe care alta data doar il admirasem din departare si eram absolut incantat de ceea ce vedeam. Versantii stancosi dinspre Omu erau cu adevarat impresionanti si nu ma mai saturam sa-i privesc. M-am oprit si aici pentru cateva poze desi ploaia ma tot indemna sa o iau din loc pentru ca devenise, intre timp, torentiala. Organizatorii ne avertizasera cu privire la portiunile de traversare cu lanturi din Valea Gaura insa nu ajunsesem inca la ele si eram curios sa le intalnesc.<br />
<br />
Alergam singur si eram putin ingrijorat de faptul ca nu mai regasesc marcajul traseului de alergare desi stiam ca nu ratacisem drumul pentru ca nu aveam pe unde. Nu mica mi-a fost insa mirarea cand am ajuns din urma o echipa de voluntari ai organizatorilor care strangeau deja marcajele traseului si cred ca nu a fost o decizie tocmai inspirata sa faca acest lucru inca inainte de a se termina cursa si cand mai erau inca foarte multi concurenti pe traseu. Aceasta graba de a rezolva inca din timpul cursei, probleme logistice specifice finalului evenimentului, pe langa faptul ca pune in pericol siguranta alergatorilor care, nevazand marcajul, se pot rataci sau pot intrerupe cursa, ii descalifica intr-o oarecare masura pe organizatori care vadesc astfel dorinta de a termina mai repede totul.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaO9GU_1tbpyQyomlAxpmq1eVVXxcXdYlZ8I7qnHVO3kRYRTA4j-94b5yA31V4dGku2vml4EYn2aNTyOGmMG-OY5antmfLGakukz1tc0k_-Mzruysvi5VobQW4Xe10_8JPpKjhIOLJs5zB/s1600/P5210128.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaO9GU_1tbpyQyomlAxpmq1eVVXxcXdYlZ8I7qnHVO3kRYRTA4j-94b5yA31V4dGku2vml4EYn2aNTyOGmMG-OY5antmfLGakukz1tc0k_-Mzruysvi5VobQW4Xe10_8JPpKjhIOLJs5zB/s320/P5210128.JPG" width="320" /></a></div>
Dupa ce i-am depasit pe cei doi voluntari, au inceput portiunile abrupte de coborare pe stanci, asigurate cu lanturi. Intr-adevar, au urmat pasaje foarte dificil de parcurs mai ales in conditii de ploaie torentiala cand totul este ud si alunecos, in special piatra. De cateva ori a trebuit sa arunc betele care mai mult ma incurcau pentru ca aveam nevoie de maini libere pentru priza pe lant sau pe pietre. Pe masura ce zapada a disparut de pe traseu, portiunile dificile au devenit ceva mai accesibile si le-am terminat de parcurs s-a oprit si ploaia asa ca am ajuns la al doilea check point de la refugiul din Valea Gaura pe o vreme destul de buna. Aici am renuntat la geaca de ploaie si la manusi, m-am alimentat si hidratat pregatindu-ma pentru ultimii 10-12 kilometri de coborare.<br />
<br />
In poiana de la refugiul din Valea Gaura se reuneau traseele de la 30k si 50k, ultimii kilometri fiind comuni pentru cele doua probe, asa ca de aici inainte urma sa am parte de mult mai multa animatie dupa ce pe ultimii 3 km alergasem singur. Am pornit pe o curba de nivel spre nord, pregatindu-ma mental pentru o coborare lunga si in viteza numai ca... acea coborare nu mai incepea. In urechi imi suna, in continuare, Nightwish pentru a-mi asigura un ritm bun pe coborare dar in loc de aceasta, m-am trezit urcand pieptis un versant destul de inclinat alaturi de alti alergatori, toti de la proba de 50k. Pentru cateva clipe m-am temut ca am ratacit traseul. Mi-am dat castile jos insa ceea ce mi-au auzit urechile m-a facut sa inteleg ca sunt pe drumul cel bun. Erau cuvinte grele aruncate de toti cei din jur, exasperati de existenta unui urcus pe aceasta portiune despre care toti credeau, conform hartii, ca ar trebui sa fie o coborare. Nu resmiteam nicio oboseala si mi-am pus betele la treaba depasind grupul de nemultumiti pana intr-o coama de unde, intr-adevar, a inceput coborarea. Si am inceput sa cobor. Repede, cu pasi marunti, cu betele in fata asigurandu-mi stabilitate in ciuda suprafetei noroioase si, pe alocuri, inundate cu apa pe care o parcurgeam. Coboram repede depasind alergatori de la 50k care erau, in mod evident, mult mai obositi decat mine dupa ce parcursesera 20 km in plus si se aflau pe traseu cu 2 ore de mai mult timp decat mine.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_nY05-e3DAQFEFSKLsMXt2gTISw6PFIr7q2qX8GfKKu6t6HkCku2yggfhpiAvXjI0piQZx4ANZShaUnBOS_nLuIDnDHhkrPrEG4XUd7SwF76JS2sSRQocXm267xGS_k_7vZfFXkULN0DP/s1600/P5210131.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_nY05-e3DAQFEFSKLsMXt2gTISw6PFIr7q2qX8GfKKu6t6HkCku2yggfhpiAvXjI0piQZx4ANZShaUnBOS_nLuIDnDHhkrPrEG4XUd7SwF76JS2sSRQocXm267xGS_k_7vZfFXkULN0DP/s320/P5210131.JPG" width="240" /></a></div>
Si am tot coborat in viteza pana am ajuns la un drum forestier unde am incetinit ritmul pentru a-mi mai reveni putin intrucat efortul fusese destul de mare. Intrasem pe valea raului Poarta si am continuat pe drumul forester pana in punctul numit "La Bariera" de unde a inceput asfaltul, o data cu intrarea in satul Poarta. Numai ca de aici, in loc sa continuam pe drum pana in Bran, organizatorii ne-au scos de pe asfalt prin stanga si am inceput inca un urcus pe culmie dealurilor invecinate. Urcusul nu era prea abrupt dar psihic induram greu ideea de a mai urca ceva acum, cu 5 km inainte de finish. Am scazut mult ritmul simtind ca mi s-au cam terminat bateriile. Trecusera 9 ore de la start si mi-am stabilit ca obiectiv sa termin cursa inainte de implinirea unui termen de 10 ore. Ploaia reincepuse dar nu mai aveam energie sa-mi pun geaca de ploaie si nici nu-mi mai pasa prea mult de acest aspect. Scazusem mult ritmul si incepusera sa ma depaseasca concurentii de la 50 k de care trecusem pe coborare. Ultimii 3 kilometri i-am parcurs alaturi de Angela Moore, o englezoaica aflata pentru a 3-a oara in Romania, la aceasta cursa. Initial ma depasise, apoi a asteptat sa o prind din urma fiindu-i teama sa nu rataceasca drumul asa cum a patit in urma cu un an cand a alergat in afara traseului pret de cativa kilometri chiar inainte de finish. Prezenta Angelei a avut rolul de a nu ma lasa sa scad prea mult ritmul iar faptul ca a sporovait in continuu a fost de natura sa anuleze monotonia extrem de apasatoare a ultimei parti a traseului asa ca, in scurt timp, am ajuns la soseaua Rucar-Bran, de unde mai aveam doar un kilometru pana la linia de finish.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1ovN4lzIxI48l5Q1LgKRDrnL0Y5j52o_6optg4fLBXKVrwSwEGpy0DOdFJCW6rWCxZGd2Dkvo3notMZjhQRaE4kbe8oO1pGtDKqhX8XjaPiPn9bJKKaO_366v4dsE2rSivYAryQr72Q8L/s1600/finish+30k+Transyilvania.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1ovN4lzIxI48l5Q1LgKRDrnL0Y5j52o_6optg4fLBXKVrwSwEGpy0DOdFJCW6rWCxZGd2Dkvo3notMZjhQRaE4kbe8oO1pGtDKqhX8XjaPiPn9bJKKaO_366v4dsE2rSivYAryQr72Q8L/s320/finish+30k+Transyilvania.jpg" width="192" /></a></div>
Dupa 9 ore si 41 de minute de la start, am reintrat in curtea Castelului Bran si am trecut linia de finish. Satisfacut, fericit, impacat si increzator in mine. Satisfacut pentru ca am terminat cursa, fericit pentru ca am ajuns prin niste locuri de care imi era foarte dor, impacat deoarece pentru aproape 10 ore mi-am regasit pacea sufleteasca si mentala atat de rascolita in ultimul timp si increzator pentru ca nu-mi utilizasem nicidecum resursele la maxim dar totusi obtinusem un timp mai bun decat asteptarile pe care le aveam.<br />
<br />
A fost cursa cu nr. 22 din cariera mea. O cursa frumoasa, cu adrenalina la mijloc, cu peisaje frumoase, cu ceva oboseala la final dar cu un enorm sentiment de satisfactie si bucurie dupa. O cursa in care pantofii mei S-Karp, desi au tras multa umezeala, s-au comportat inca o data exemplar din punct de vedere al confortului oferit in interior si in care am utilizat, pentru prima oara in viata mea, snowline. O cursa in care am castigat si mai multa experienta in utilizarea betelor, nu doar pe urcari ci si pe coborari, dar si pe alergarile in plan orizontal. O cursa care m-a convins sa revin si in acest an pe traseul de 45 km de la 7500 si sa incerc, pe 12 iunie, dupa Atinge Omu, sa parcurg si traseul de la Hit The Top 6. A fost o experienta incantatoare pe care imi doresc sa o repet neaparat anul viitor dar nu pe traseul de 30k, ci pe cel de 50.<br />
<br />
De acum insa, gandurile mele se indreapta tot mai mult catre principala cursa din acest an, de care ma mai despart doar 5 saptamani: Olympus Marathon.</div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-12324720899439621302016-05-08T01:49:00.000+03:002016-05-08T01:52:41.432+03:00Reîntâlnirea cu Bucla 1 la Eco Marathon Moieciu - 2016<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFTy0loO7BD4b_BcK9j4htPfJJoEHvY-tMnKSCzzi0lmiFeb90-uSybYOcLOFOcunExMN2P8xV1VqGTSJhELxNL6yde1Cf1_ZSCR5CGsojHf4al1PUnEla3hKnpcnpmkOqjXx6850pablw/s1600/Start+EcoMarathon+2016.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFTy0loO7BD4b_BcK9j4htPfJJoEHvY-tMnKSCzzi0lmiFeb90-uSybYOcLOFOcunExMN2P8xV1VqGTSJhELxNL6yde1Cf1_ZSCR5CGsojHf4al1PUnEla3hKnpcnpmkOqjXx6850pablw/s320/Start+EcoMarathon+2016.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Anul trecut îmi propuneam ca, în 2016, să revin la Moieciu de Sus pentru a alerga toate cele 3 bucle. Nu știu ce a fost în mintea mea, totuși, la începutul acestui an, că m-am înscris tot la cros, gândindu-mă, probabil, că e timpul prea scurt după Brasov Marathon și înainte de Transylvania: câte două săptămâni distanță de fiecare. Moieciu nu a reprezentat un obiectiv în sine, în acest an, ci doar un pretext de a ieși la încă o alergare montană dar poate tocmai de aceea aș fi putut lua în calcul parcurgerea a mai mult de o singură buclă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nefiind o cursă grea, am ales să plec din București chiar sâmbătă dimineață așa că, la ora 4 și câteva minute, mă urcam în mașină pentru a porni spre Moieciu de Sus. Prognozele anunțau iadul pe pământ în această zi dar cerul dimineții nu părea să țină cont de acestea așa că am prins o vreme absolut superbă pe drumul de 3 ore până în localitatea de unde se ia, în mod tradițional, starul Eco Marathonului.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivtSGfLOvNoi7YavjeT3uHsh-TLCFTIk5lkiL0mwIssz9OGYIf5lk-f7ksReVQ4_K9N1T1pzYLJN6GOZjyfpCuQBxFG0TujWi9ydF4guA0yCkUFW3UTmRDWo9tbXYb9sGyp_TTnOhIcrqr/s1600/Eu+si+Leii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivtSGfLOvNoi7YavjeT3uHsh-TLCFTIk5lkiL0mwIssz9OGYIf5lk-f7ksReVQ4_K9N1T1pzYLJN6GOZjyfpCuQBxFG0TujWi9ydF4guA0yCkUFW3UTmRDWo9tbXYb9sGyp_TTnOhIcrqr/s320/Eu+si+Leii.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe la 7:30 mi-am ridicat pachetul de participare și m-am întors la mașină pe care o lăsasem la intrarea în Moieciu de Sus (conform recomandărilor organizatorilor) pentru a mă echipa pentru cursă. Cred că niciodată nu am pierdut atât de mult timp stând să mă gândesc cum să mă îmbrac. Erau deja 7 grade, cerul mai mult senin dar prognozele anunțau, în continuare, furtună. Am stat mult timp și am căscat gura la alergătorii care se duceau spre centrul comunei, ca să-i văd cum sunt îmbrăcați dar acest exercițiu nu m-a ajutat cu nimic pentru că diversitatea modului de echipare era absolut dezarmantă. Nu aveam la mine nici camelback-ul în care să-mi pot îngrămădi haine de schimb și tot stăteam să mă gândesc cât de mult se putea schimba vremea pe parcursul celor două ore în care îmi propusesem să parcurg crosul din Bucla 1. Din experiența mea cu muntele, într-un astfel de interval vremea se putea schimba în mod dramatic de mai multe ori. Am ales, până la urmă, să mă îmbrac la fel ca la Brașov Marathon si să-mi prind pe centura de hidratare și un wind-stopper subțire în caz de orice.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7VtF4ufDmV8L2KqXJP5YWuiVuOlUkALQiEwTpr7Svca1gmPWS5aMMBsEMJd5YliXdfaifZxQbE_VOQYKMvg0cOKMP1Odm9iLdQ4wsMDhsxhnYG8WJRnDYiRwd9fCMgw0e30roj2SAmiSb/s1600/Eu+si+norocel.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7VtF4ufDmV8L2KqXJP5YWuiVuOlUkALQiEwTpr7Svca1gmPWS5aMMBsEMJd5YliXdfaifZxQbE_VOQYKMvg0cOKMP1Odm9iLdQ4wsMDhsxhnYG8WJRnDYiRwd9fCMgw0e30roj2SAmiSb/s1600/Eu+si+norocel.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
La scurt timp după ce am plecat de lângă mașină m-am întâlnit cu Răzvan Norocel care, alături de trupa lui de la Lions Academy, urma să alerge proba lungă, de 42 km. A fost primul moment în care am regretat că nu m-am înscris și eu la maraton. Am ajuns la linia de start în ultimele secunde înaintea începerii cursei așa că, împreună cu Răzvan și cele 3 fete, am pornit chiar ultimii dintre cei 1500 de participanți. Pentru prima dată de când alerg, îmi luasem și aparatul foto la mine pentru a surprinde măcar câteva cadre pe acest traseu de o frumusețe cum nu prea mai găsești prin alte locuri.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Despre traseu nu pot spune lucruri în plus față de ceea ce am scris după cursa de anul trecut. Am avut șansa să nu plouă până la finalul crossului, așa că am admirat aceleași peisaje pe care, oricum, fotografii voluntari de pe traseu le vor fi surprins, cu siguranță, în toată splendoarea lor, la fel cum au făcut și anul trecut. În schimb, despre cum a decurs cursa ar mai fi câteva lucruri pe care vreau să le imortalizez aici. În primul rând, faptul că m-am simțit foarte bine pe prima pantă (și, de altfel, singura mai serioasă de pe acest traseu). Acolo am regretat că am pornit în coada plutonului, pentru că mă simțeam în formă și am putut-o aborda în mare viteză, chiar dacă asta a însemnat să fac un adevărat slalom printre ceilalți alergători care trecuseră la pasul de trekking. Tot pe această porțiune de traseu m-am întâlnit cu Adriana Lupa care și ea m-a întrebat de ce am ales crosul și nu cursa lungă. După ce am depășit-o, i-am prins din urmă și pe prietenii lui Dan și ai Adrianei Lupa, care și ei alergau în cursa de 42 km. I-am lăsat și pe ei în urmă apoi am trecut de punctul de hidratare unde nu m-am oprit pentru că nu simțeam nevoia de așa ceva și, oricum, aveam la mine un bidon cu apă. Am profitat de acest lucru pentru a depăși un grup masiv de oameni care se opriseră pentru hidratare. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyHSnshnHT982DcTEwLzrzu0GmZiwZ_vHGpH8pVNjyRngCIaEU85tnwsRh_28WQIzsV-7-DwfjMyflOR0c_z8f8MEZxWhZuafHNS5BhzPmhyA_hdh278KDU_QxSitYolC99GDH9ZRlWx_E/s1600/Anca.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyHSnshnHT982DcTEwLzrzu0GmZiwZ_vHGpH8pVNjyRngCIaEU85tnwsRh_28WQIzsV-7-DwfjMyflOR0c_z8f8MEZxWhZuafHNS5BhzPmhyA_hdh278KDU_QxSitYolC99GDH9ZRlWx_E/s320/Anca.jpg" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe prima coborâre din traseu, am avut surpriza și bucuria să dau peste Anca Tifigiu despre care nu știam că va veni aici. De fapt, nici nu se înscrisese la vreo cursă, ci venise, pur și simplu, să alerge fără vreo miză, ci doar de plăcere. De aici am alergat împreună cu ea până la finalul Buclei 1 așa că nu știu când a trecut timpul și kilometri pentru că am tot pălăvrăgit despre ce am mai făcut fiecare în ultimul timp, având în vedere că ultima oară când ne întâlnisem fusese în ianuarie, la Gerar. Anca a continuat să alerge și în celelalte bucle dar eu m-am oprit, așa cum îmi propusesem, la finalul distanței de cros, după 2 ore și 8 minute de la start (cronometrul oficial) - adică undeva la jumătatea clasamentului open al acestei probe (366/674). Promit solemn însă că la anul voi veni aici pentru proba de 42 km.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A fost cursa în care am vrut să le mai dau o șansă pantofilor Haglofs pe care nu-i mai încălțasem după experiența traumatizantă de la 7500, de anul trecut (nici acum nu mi-au crescut complet unghiile căzute). Din păcate, iar m-am ales cu o bătătură zdravănă însă i-am apreciat pentru aderența incredibilă pe toate suprafețele noroioase și alunecoase pe care le-am traversat. Cu siguranță au cea mai bună aderență față de ceilalți pantofi pe care îi mai am, însă picioarele nu se simt nicidecum confortabile în ei așa încât nu cred că-i voi mai folosi curând, poate doar pe trasee foarte scurte și foarte umede sau noroioase cum a fost cel de astăzi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSe2rOXKwYHjP_CS2I3rEkkObV1Wp6yGZy0qhezwlsF4Yh2oxPMcufT3SKaOTgUtN9peePBOPt7n1Tx9qC3unnkklIfEaKYA5uSTal9GvXdzZJHWGUAmS5csnSB3UOJPbc13QZggu7gRMK/s1600/13100951_1699885533608579_7680763951805227362_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSe2rOXKwYHjP_CS2I3rEkkObV1Wp6yGZy0qhezwlsF4Yh2oxPMcufT3SKaOTgUtN9peePBOPt7n1Tx9qC3unnkklIfEaKYA5uSTal9GvXdzZJHWGUAmS5csnSB3UOJPbc13QZggu7gRMK/s320/13100951_1699885533608579_7680763951805227362_n.jpg" width="192" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
La puțin timp după finalul cursei mele, temperatura a scăzut brusc, s-a întunecat și a început să plouă. O ploaie care s-a întețit tot mai mult iar după vreo oră a devenit torențială. Deja mă gândeam cu groază la cei aflați pe traseele din buclele 2 și 3, la ce soartă au pe unde sunt. (N.B. La ora la care scriu această postare, aflu din presa locală brașoveană faptul că 5 alergători în proba de maraton au intrat în șoc hipotermic în timp ce se aflau pe traseu, necesitând intervenția serviciilor sanitare).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am plecat din Moieciu pe o vreme oribilă. O ploaie torențială care m-a urmărit pe toată Valea Prahovei iar de la Câmpina s-a transformat în furtună cu grindină. A căzut atât de multă grindină încât a acoperit șoseaua. M-am felicitat, totuși, pentru inspirația de a nu mă fi înscris la proba de maraton pentru că experiența s-ar fi transformat în altceva decât simpla bucurie a alergării. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A fost cursa cu nr. 21 - o cursă ușoară, frumoasă, motivantă și relaxantă. O cursă care nu are cum să nu amprenteze onștiința și sufletul celui care o parcurge, așa cum spuneam, de altfel, și anul trecut. De acum încolo urmează însă marile provocări le acestui an: Transylvania, Olympus și 2X2. Dacă trec cu bine de ele, în toamnă mă încumet și la probele de maraton de la Ciucaș X3 și Piatra Craiului.</div>
<div style="text-align: justify;">
(<b>Foto:</b> <a href="https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1263618307005807&set=a.1263618273672477.1073741836.100000729491175&type=3&theater" target="_blank">Cornelia David</a>, Anca Tifigiu, Razvan Norocel, Adriana Lupa. eu.)</div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-16764356329407921002016-04-26T14:50:00.000+03:002016-04-30T19:07:16.795+03:00Brasov Marathon 2016 - un alt vis împlinit<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhe3zb2rVT-yLCjZorJSwQNkNYNd0rv7Z-IvtNFdt8dWq5rjFTZdnT76d9mAIkJY_nV3D9C5grqvDp8WFElC1j3Z7sLYEWQ34P3LyY214XOyEjL5xRIORejAj24qaXUasvPFmiWs6K02InY/s1600/LOGO+BvM.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="264" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhe3zb2rVT-yLCjZorJSwQNkNYNd0rv7Z-IvtNFdt8dWq5rjFTZdnT76d9mAIkJY_nV3D9C5grqvDp8WFElC1j3Z7sLYEWQ34P3LyY214XOyEjL5xRIORejAj24qaXUasvPFmiWs6K02InY/s320/LOGO+BvM.png" width="320" /></a></div>
Am revenit la Brașov după doar 3 săptămâni, pentru a 4-a oară în ultimele 13 luni, ca să particip la o nouă cursă de alergare montană la care visasem de multe ori în ultimul timp. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu un an în urmă, tot aici, alergam proba de semimaraton și îmi aduc aminte cum îi priveam cu mult respect și admirație pe finaliștii probei de maraton. Mi se părea extraordinar, la acel moment, faptul că acei oameni plecaseră din centrul Brașovului, urcaseră vf. Postăvaru apoi se întorseseră în condițiile în care eu, la acea vreme, eram absolut epuizat după cei 21 km care cuprinseseră și Treptele lui Gabony de pe Tâmpa - un adevărat test de voință. Cu aceeași admirație îi priveam și acum pe cei care se pregăteau să ia starul în proba de maraton, numai că, de această dată, urma să alerg și eu alături de ei motiv pentru care emoțiile erau foarte puternice. Totuși m-am simțit ceva mai bine când m-am întâlnit la start cu Daniel Lupa care era pregătit să alerge în aceeași probă, la fel ca și anul trecut.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu9nADQ8UjrqZ0NbmveDZTd_S47n1mzJBRoH4jtJvOo2urrPnVMG8Fy24HxU8JKq5yHEO6U4LSYYwn-j-93taTQUOPvbI8LDPhyphenhyphen6tqDeHPKENTWi9KEfTADFLLZ-AEHrUIZWwlWgBnRasz/s1600/BvM+spre+Postavaru.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu9nADQ8UjrqZ0NbmveDZTd_S47n1mzJBRoH4jtJvOo2urrPnVMG8Fy24HxU8JKq5yHEO6U4LSYYwn-j-93taTQUOPvbI8LDPhyphenhyphen6tqDeHPKENTWi9KEfTADFLLZ-AEHrUIZWwlWgBnRasz/s320/BvM+spre+Postavaru.jpg" width="212" /></a>Postăvaru, un vârf de aproape 1800 m altitudine, este unul dintre acele locuri extraordinare care îți oferă o perspectivă incredibilă atunci când este vremea frumoasă pentru că panorama care ți se oferă de acolo cuprinde atât Predealul, Timișul de Sus și de Jos, Săcele, Brașovul cât și Poiana Brașov, nemaivorbind de masivele muntoase Piatra Mare, Bucegi și Piatra Craiului. L-am admirat, în toată splendoarea lui în timp ce coboram cu mașina de la Predeal, vineri dupăamiaza când am venit la Brașov pentru a participa la cursa de sâmbătă 23 aprilie. Am ajuns acolo doar de 2 sau 3 ori în viața mea, în adolescență și în anii studenției, așa că aveam acum șansa extraordinară de a mă afla, încă o dată, pe acel vârf de care mă legau amintirile peisajelor pe care le văzusem din acel loc. De fapt, asta este, în general, marea șansă pe care mi-o oferă mie, acum, alergările montane: să (re)ajung în locuri în care poate altfel aș ajunge mult mai greu sau chiar deloc. Totuși ideea de a vizita Postăvarul plecând din Brașov nu era una foarte confortabilă însă dorința de a mă reîntoarce pe acel vârf era de-a dreptul irezistibilă așa încât acest maraton reprezenta pretextul cel mai potrivit. Mă îngrijora însă faptul că prognoza meteo pentru acea zi nu era tocmai bună, existând mari șanse de ploaie și, în plus, așa cum anunțaseră organizatorii și, de altfel, postaseră și imagini pe facebook, Postăvarul era acoperit de zăpadă căreia între timp, în cazul în care vineri fusese prea cald, îi luase loc cel mult mocirla. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6uvBS9pSOuGAFABxksu25HGzjMwecUUyvtOTARw6OffYypdwJZa0QhWYWqGANG19cuQozpQZ7ILQ-CXjcfBVcGlN0piYdIutr9LzwkUC_L3Hh6CRUJaTI_xZYImHLN8-eUFLhtn3PZo3Z/s1600/BvM3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6uvBS9pSOuGAFABxksu25HGzjMwecUUyvtOTARw6OffYypdwJZa0QhWYWqGANG19cuQozpQZ7ILQ-CXjcfBVcGlN0piYdIutr9LzwkUC_L3Hh6CRUJaTI_xZYImHLN8-eUFLhtn3PZo3Z/s320/BvM3.jpg" width="320" /></a>Grupul celor care urmau să ia startul în această probă era destul de mic: conform evidenței oficiale a organizatorilor, doar 240 de persoane au plecat in cursa de la linia de start. Atmosfera generală în cadrul acestui grup era puțin diferită de cea a curselor de semimaraton sau cros la care mai participasem în ultimul an: era mult mai multă liniște, oamenii păreau ceva mai concentrați și aveau o altă atitudine care trăda o mult mai mare experiență în alergarea montană. Gradul de eterogenitate părea a fi mai scăzut decât în cazul curselor accesibile pentru o categorie mult mai diversificată de alergători. Nu știu de ce, dar această constatare a avut rolul de a mă motiva foarte mult și am luat startul cu mult entuziasm și optimism, deși știam că mă vor aștepta momente dificile în timpul cursei, fiindu-mi încă vii în memorie experiențele singurului maraton montan parcurs de mine până acum, cel de la 7500, de anul trecut, din Bucegi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8LPuAu3LKgrSzucg4X_pcmPhmjVB6lxUuC6YjJLDbdq8xP69zrRpEzZjabad4E7_UVlt7lR06WW1kQztTjumxtMahxaVXMuNbNa7vyYqFU4iePJuPDGx-7L1cGOoJWbOUiZ4YeqCM4x9R/s1600/Vf+Postavaru.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8LPuAu3LKgrSzucg4X_pcmPhmjVB6lxUuC6YjJLDbdq8xP69zrRpEzZjabad4E7_UVlt7lR06WW1kQztTjumxtMahxaVXMuNbNa7vyYqFU4iePJuPDGx-7L1cGOoJWbOUiZ4YeqCM4x9R/s320/Vf+Postavaru.jpg" width="320" /></a>Pentru prima dată într-o cursă montană foloseam bețele și trebuie să recunosc faptul că am simțit imediat avantajul pe care acestea îl oferă la urcare, încă de când am intrat pe Drumul serpentinelor, către Tâmpa. Nu doar că puneam mai puțină presiune pe picioare, transferând o parte din efort pe brațe, dar acestea m-au ajutat să-mi păstrez trunchiul într-o poziție verticală care mi s-a părut mult mai confortabilă întrucât a scăzut presiunea pe zona lombară și pe glutei dar mi-a ușurat foarte mult și respirația. În felul acesta am ajuns pe coama Tâmpei mult mai puțin obosit decât în urma cu un an când urcam pe același traseu în cadrul probei de semimaraton. Ritmul pe care mi l-am impus încă de la început a fost unul confortabil pentru că singurul meu obiectiv era acela de a termina cursa în baremul de timp de 8 ore. Apoi teama de cârcei și contracturi musculare care îmi dăduseră atâtea bătăi de cap începând de la Maratonul București din octombrie, apoi la Gerar, după care la Intersport Brașov și nu în ultimul rând la un antrenament de scări și alergare de pe Dinamo, m-a făcut să fiu foarte atent cu ritmul și intensitatea efortului pe parcursul cursei. Este adevărat că, de această dată, urmasem și o cură de vreo 10 zile cu magneziu (magne B6) și aveam la mine pastile anticarcei (Zdrovit) recomandate de Dan Lupa, plus o doza de magneziu de la Sponser, dar tot eram foarte circumspect. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvZ4vyU6VOopc7yhFc5KTOGygnOt2BMhyphenhyphenOgGnwagBc8A1_QrRMlOxZs-4jUPEFkyqSsFBLWC6-mbWOUB3qY8NAlDiTHdbb2_XR9kBQz5fOcf5aqJidz3gvcqRg1oTxLhoFHtQfR3j-wxUd/s1600/BvM2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvZ4vyU6VOopc7yhFc5KTOGygnOt2BMhyphenhyphenOgGnwagBc8A1_QrRMlOxZs-4jUPEFkyqSsFBLWC6-mbWOUB3qY8NAlDiTHdbb2_XR9kBQz5fOcf5aqJidz3gvcqRg1oTxLhoFHtQfR3j-wxUd/s320/BvM2.jpg" width="320" /></a>După coborârea din Șaua Tâmpei a urmat drumul Valea Cetății unde am testat, din nou, utilitatea bețelor care mă ajutau să țin un ritm bun, apoi urcusul pe potecă până în Poiana Ruia unde, la fel, am balansat efortul cât am putut de mult pentru a-mi proteja picioarele și chiar mi-a ieșit: am ajuns la fatidicul - până acum - km 15 fără să am nici cea mai vagă senzație de contractură sau de cârcel la vreun picior. După o doză de gel am luat și un zdrovit pentru orice eventualitate iar după 3 ore și 25 de minute de la start, admiram Brașovul din vârful Postăvaru, bucurându-mă de cerul încă senin care îmi permitea să acopăr tot orizontul vizual pe care îl poate oferi acest vârf. Am stat poate mai bine de 5 minute aici și, sincer să fiu, nu-mi mai venea să plec. Eram în locul care mă motivase cel mai mult să pornesc în această cursă și parcă îmi părea rău să nu mă bucur cât puteam de mult de această șansă. Privind totul de sus, mă gândeam că cei 22-23 km rămași până la finalul cursei nu aveau cum să fie mai grei decât ceea ce urcasem până aici, așa încât am plecat plin de speranțe la vale, pregătit fiind pentru o coborâre foarte lungă. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPSymYI6GKsCgjlNBSEYsAhXFWq4K62AgoYZCMfMmlLuIQpBWOTkQLt3Zh6Oo14FFwetyf749HUQrBO5FCnzlSwWDVp0go7K5aj9oVSxnnNn4DMYP3CyjAd_E9TbsGMj9ZnVzDRgo-TXOS/s1600/La+Bancuta2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPSymYI6GKsCgjlNBSEYsAhXFWq4K62AgoYZCMfMmlLuIQpBWOTkQLt3Zh6Oo14FFwetyf749HUQrBO5FCnzlSwWDVp0go7K5aj9oVSxnnNn4DMYP3CyjAd_E9TbsGMj9ZnVzDRgo-TXOS/s320/La+Bancuta2.jpg" width="180" /></a></div>
Coborârea de aproximativ 6 km până la Cariera Veche nu a fost chiar ușoară, fiind destul de abruptă așa încât genunchii și cvadricepșii femurali au fost foarte solicitați. Nu era genul de vale pe care să poți da drumul cu ușurință picioarelor, ci erau niște pârtii de schi foarte înclinate și dificil de parcurs. Mi-a luat aproape o oră să ajung la punctul de alimentare de la km. 22,5. Aici am făcut o mică pauză de alimentare cu izotonic, portocale si ciocolata, dar si un al doilea gel, după care am pornit pe una dintre cele mai neplăcute porțiuni de traseu: o urcare de vreo 3 km, până în culmea Crucurului, dintre care primii 2 au fost chiar foarte dificili. Am pierdut foarte mult timp pe această porțiune de traseu care îmi aducea, într-un fel, aminte de Treptele lui Gabony din urma cu un an. Efortul de pe această porțiune și-a pus serios amprenta asupra evoluției mele ulterioare, chiar dacă, o dată ajuns la punctul de control de la km. 25,5, am simțit un impuls foarte puternic știind că nu mai există decât o singură porțiune mai dificilă dar foarte scurtă: urcarea în șaua Tâmpei, cu 5 km înainte de finalul cursei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De aici și până la Fântânița Dreptății, am alergat pe o coborâre lungă de peste 7 km dar destul de accesibilă, pe care am gasit și un izvor la care m-am oprit să beau apă într-un moment în care rezerva mea din camelback se terminase (îmi luasem doar un litru la începutul cursei si bine am făcut pentru că a fost suficient cât să-mi acopăr nevoia de apă între punctele de hidratare/alimentare).<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsb7CvEuqYDwhbCcCrowCcQSXDbKxt-W5GInTE09euEUxt7lDudRr_CEIDmzFopv723INwcBIqI7NQSO-6BzMfkV3rwIbsAWdCh0oZRvszD7ZTOykzpWZY0_qYxsXB3t4Fpq8MvN4dWdxV/s1600/Serpentine.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsb7CvEuqYDwhbCcCrowCcQSXDbKxt-W5GInTE09euEUxt7lDudRr_CEIDmzFopv723INwcBIqI7NQSO-6BzMfkV3rwIbsAWdCh0oZRvszD7ZTOykzpWZY0_qYxsXB3t4Fpq8MvN4dWdxV/s320/Serpentine.jpg" width="212" /></a>După penultimul punct de control cu limită de timp am început scurta dar epuizanta urcare până în Șaua Tâmpei. Deja oboseala acumulată după aproape 7 ore de cursă își spunea în mod serios cuvântul dar, spre marea mea bucurie, nici după cei aproape 35 km, picioarele mele nu dădeau vreun semn de contractură musculară sau cârcel. Am mai băgat un zdrovit pentru a nu avea vreo surpriză absolut neplăcută pe ultimii kilometri din cursă mai ales că, pe fondul oboselii foarte accentuate, o contractură mai serioasă ar fi putut să mă demotiveze suficient de puternic încât să nu mai pot finaliza traseul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La scurt timp după ce am început coborârea din Șaua Tâmpei, a început și ploaia pe care însă nu prea am băgat-o în seamă până la porțiunea de la baza Treptelor lui Gabony, acolo unde piatra udă era extrem de alunecoasă și mi-a pus mari probleme la înaintare. Totuși, după ce am depășit acea porțiune, cu ultimele puteri am parcurs în alergare ultimii 2 km de traseu și am reușit să trec linia de finish după 7 ore și 40 de minute de la start. Pe ultimii metri înaintea finalului l-am auzit pe Răzvan Norocel strigându-mă și mi-am adus, brusc, aminte, de memorabilul final al primei mele curse de maraton montan pe care am parcurs-o în 2015 împreună cu el. La finish am avut bucuria să îl reîntâlnesc pe Dan Lupa care terminase cursa cu mai bine de o oră înaintea mea și care, împreună cu Adriana, îi întâmpina pe cei veniți după el - un gest extraordinar de frumos, de solidaritate între maratoniști. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdQZKqMNMc1iifUOX9ByWJ26RWppP1zSE4_Fmt7jiv6fWvApz3olOs5lAGczpyn6PQ79p1VPoHA78q_brI0ZJ4H87mEHRdRMCo2s5uXqYNiMNJjixI64RKS04WT1agebB6b5imsby4008P/s1600/Finish+BvM.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdQZKqMNMc1iifUOX9ByWJ26RWppP1zSE4_Fmt7jiv6fWvApz3olOs5lAGczpyn6PQ79p1VPoHA78q_brI0ZJ4H87mEHRdRMCo2s5uXqYNiMNJjixI64RKS04WT1agebB6b5imsby4008P/s320/Finish+BvM.jpg" width="320" /></a>Ce am simțit la final? Un val enorm de bucurie care mi-a invadat nu doar mintea, ci întregul corp. Nu-mi venea să cred că reușisem să termin acea cursă la care în urmă cu un an nu îndrăzneam să visez. Eram obosit, abia mai stăteam în picioare dar am rămas și eu alături de Dan, dincolo de linia de finish, sprijinit în bețele telescopice, pentru a-i întâmpina, la rândul meu, pe ultimii concurenți care mai soseau până la oprirea cronometrului oficial. Am gustat din bucuria fiecăruia dintre ei și m-am bucurat din tot sufletul alături de ei. Bucuria asta este uriașă și este greu de descris. Ea este răspunsul la întrebarea pe care mi-a pus-o un puști înainte cu mai puțin de un kilometru de finish: "de ce alergați așa, câștigați ceva?" Atunci nu am mai avut puterea să-i răspund decât un "da!" răgușit însă rostit cu toată convingerea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYFenD-L9q9pXM8sXEqvM_6Eez6q4k6B-e-J1CtXpCXlATxxoV9M8jlDgjz5N4gyYh8RvpTu55D1jtGm2iH1L9LUxdoLshnOBNG6uozsc32tdBFeI4huZMZDC65eenuX_1o3Qy5H4Qbd6e/s1600/BvM.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYFenD-L9q9pXM8sXEqvM_6Eez6q4k6B-e-J1CtXpCXlATxxoV9M8jlDgjz5N4gyYh8RvpTu55D1jtGm2iH1L9LUxdoLshnOBNG6uozsc32tdBFeI4huZMZDC65eenuX_1o3Qy5H4Qbd6e/s320/BvM.jpg" width="192" /></a>Am reușit să termin cu bine, așadar, o cursă destul de dificilă, însă mult mai ușoară decât cele care vor urma pentru mine în acest an. M-am bucurat mult să constat, la final, că picioarele îmi erau intacte grație pantofilor S-Karp care, încă o dată, și-au făcut treaba în mod impecabil. De asemenea, șosetele cu gaitere de la Inov8 s-au comportat exemplar protejându-mă de noroi, pietriș sau bucăți de lemn care ar fi putut să-mi intre în pantofi în timpul cursei. Compresiile de la Compressport au fost, cred, de asemenea o alegere fericită pentru că gambele nu m-au deranjat absolut deloc și au făcut foarte bine față efortului. Nu în ultimul rând, camelback-ul este, din punctul meu de vedere, de departe o soluție mai bună decât centura cu bidon pentru hidratare pentru că se așează mai bine pe corp iar furtunul pentru apă e o soluție practică foarte bine adaptată unei curse. Căciula, geaca și mănușile le-am luat degeaba dar nu m-au încurcat prea mult pentru că au stat în camelback și sunt foarte ușoare. Iar despre bețe, doar cuvinte de laudă! De acum înainte vor fi nelipsite în cursele de maraton montan pentru că, în mod evident, distribuirea efortului și pe brațe protejează, în anumite momente, picioarele de suprasolicitare, aspect care poate fi chiar decisiv în încercarea de finalizare a cursei cu succes.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În ceea ce privește organizarea, lucrurile, din punctul meu de vedere, au decurs impecabil, probabil și ca urmare a experienței acumulate pe parcursul tuturor evenimentelor realizate până acum. Voluntarii s-au comportat ireproșabil și au fost foarte bine organizați și repartizați pe traseu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo87oGJ06Bsx8hAPkVEXC43mZZBeqkilzdwmQVBO22AesHY3tLJyn7X9QlDaWJkY5nLFChp_C510MB2UXdcgZQ2ZdxYvF0PcVhec-P7zX_TXyjeHqR1WZnlRLjXk45820ErvCrIjB-2fMV/s1600/BvM1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo87oGJ06Bsx8hAPkVEXC43mZZBeqkilzdwmQVBO22AesHY3tLJyn7X9QlDaWJkY5nLFChp_C510MB2UXdcgZQ2ZdxYvF0PcVhec-P7zX_TXyjeHqR1WZnlRLjXk45820ErvCrIjB-2fMV/s320/BvM1.jpg" width="320" /></a></div>
Cred că a fost cursa cu nr. 20 din cariera mea. Oricum, este o cursă care va rămâne de referință pentru că vine după un semimaraton de acum 3 săptămâni la finalul căruia nu mai eram chiar atât de încrezător în șansa mea de a duce la bun sfârșit ceea ce mi-am propus în acest an. În plus, a fost o cursă foarte frumoasă care mi-a oferit șansa de a respira aer curat, de a mă mișca, de a mă bucura de natură și de niște peisaje incredibile de a căror frumusețe îmi voi aminti mereu, cu siguranță, și îmi voi dori să mă întorc, să le redescopăr și să mă bucur din nou de ele. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aceasta a fost povestea - frumoasă pentru mine - a participării mele în 2016 la Brasov Marathon trail running, o cursă înscrisă în "Circuitul Carpaților 2016" - un circuit de curse montane în cadrul căruia voi mai marca cel putin încă două competiții de maraton în acest an: 2X2 Race și Ciucaș X3 sau MPC (încă nu m-am decis la care dintre ultimele două voi merge; poate chiar la ambele, cine știe?).<br />
<div style="text-align: right;">
(Foto: <a href="https://www.facebook.com/brasovmarathon/?fref=ts" target="_blank">Brasov Maraton</a>, <a href="https://www.facebook.com/profile.php?id=100010186966148" target="_blank">Larisa Ciobanu</a>, <a href="https://www.facebook.com/florin.glinta/media_set?set=a.10208984848918639.1073741866.1239177406&type=3" target="_blank">Florin Glinta</a>, <a href="https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1006997492701774.1073741862.262908747110656&type=3" target="_blank">Catalina Carlan</a>, <a href="https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1007009132700610.1073741864.262908747110656&type=3" target="_blank">Mircea Adrian Marin</a>)</div>
</div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-75622195288068656122016-04-05T12:08:00.001+03:002016-04-05T12:19:04.797+03:00Semimaratonul Brașov - prima cursă de trail running a anului 2016<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmYFb-SLlQgtisZTjpXpcncMEmi83IgJVO435vvwO5N92ARk62XtlolZG001lgk8f_tyZkbr0vgUyHk9Hyuw0gRMBGW5pFjHXbS5Ox9tIGjFKluS9sO07-TLbMlF5dKLW93d75LFwgt6M5/s1600/00003-finish--mihaialbert-rsXie.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmYFb-SLlQgtisZTjpXpcncMEmi83IgJVO435vvwO5N92ARk62XtlolZG001lgk8f_tyZkbr0vgUyHk9Hyuw0gRMBGW5pFjHXbS5Ox9tIGjFKluS9sO07-TLbMlF5dKLW93d75LFwgt6M5/s320/00003-finish--mihaialbert-rsXie.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Parafrazând o veche zicală românească, încep prin a spune: <i>cum te antrenezi, așa alergi</i>. Eu am testat veridicitatea acestei afirmaţii pe pielea mea, in acest weekend, la Braşov, acolo unde am fost ca să alerg Semimaratonul INTERSPORT. Nu puteam avea pretenția unei curse extraordinare atunci când antrenamentul specific a lipsit aproape cu desăvârșire. Furat de entuziasmul proiectului ORA DE MIȘCARE, am trecut antrenamentele de alergare în plan secund. Adică într-un plan căruia nu prea am mai avut resurse de timp să-i pun la dispoziție. Așa că am plecat spre Brașov fără prea mari așteptări de la cursa pe care urma să o alerg, ci doar cu speranța finalizării ei în baremul de timp. Sincer, chiar și acesta mi se părea a fi un obiectiv cam optimist dar, cum vremea se anunța foarte bună iar starea traseului părea să fie una excelentă, nădăjduiam că voi reuși, totuşi, să nu mă întorc acasă dezamăgit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS2Xl3a8P7jyJK6j3YBKlL4dVesxl7pYytVYm-X_X2f29M-_dpfXiY-F2agmWmn5J4NxQU9pYv2OO1dYr2dOXt0u5pCHtnMQrcnrx2FwWIKVOycpYwRfOP5FdljeCOwS6Xxm4WtQUOM7Dg/s1600/00761-alinbotea-375-iiXrs.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS2Xl3a8P7jyJK6j3YBKlL4dVesxl7pYytVYm-X_X2f29M-_dpfXiY-F2agmWmn5J4NxQU9pYv2OO1dYr2dOXt0u5pCHtnMQrcnrx2FwWIKVOycpYwRfOP5FdljeCOwS6Xxm4WtQUOM7Dg/s320/00761-alinbotea-375-iiXrs.jpg" width="213" /></a></div>
Startul cursei din 2 aprilie era programat pentru ora 12:00 ceea ce mi-a creat un anume confort legat de lipsa vreunei presiuni în ceea ce privește ora de trezire. După un drum București-Brașov parcurs vineri seara, în condiții de mare aglomerație, ideea că a doua zi puteam dormi până mai târziu m-a relaxat suficient de mult încât chiar am reușit să mă odihnesc în timpul nopții. Nu înseamnă că m-am trezit prea târziu sâmbătă dimineață dar faptul că nu am făcut-o pentru că mi-a sunat ceasul a însemnat un plus de bună dispoziție pentru acea zi. După un mic dejun cu omletă și cafea, am putut să-mi pregătesc pe-ndelete echipamentul de alergare: îmbrăcăminte Kalenji și pantofii S-Karp pe care îi apreciam foarte mult pentru confortul pe care mi l-au oferit la cursele în care i-am folosit. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La ora 11:00 eram deja în Piața Unirii din Brașov, căutând din priviri figuri cunoscute. Obișnuit fiind ca, aproape la toate cursele, să mă întâlnesc cu oameni cunoscuți, mi s-a părut destul de ciudat faptul că, de această dată, toate chipurile îmi erau străine. Este destul de plictisitoare așteptarea startului unei curse, timp de o oră, dacă nu ai cu cine schimba o vorba. Totuși atmosfera din Piață și vremea caldă și însorită a amiezei, mi-au creat o stare pozitivă și mi-au trezit pofta cea demult adormită, de alergare.<br />
<br />
La ora 12, dupa obişnuitul ritual - pentru această competiţie - al mutării porţii de start de colo-n colo, am pornit, în sfârşit, pe un traseu pe care deja îl ştiam dar care acum se arăta a fi mult mai prietenos decât în urmă cu un an când predomina noroiul si zăpada. Având un barem de timp de 3h30min. în care trebuia să termin cursa, mi-am stabilit ca target să nu depăşesc, pe niciun kilometru, pace-ul de 10 min./km. Aşa cum am spus, am renunţat încă de la bun început la ideea de a scoate vreun timp anume sau de a realiza vreun record personal pe acest traseu, singurul obiectiv fiind acela de a termina cursa neaccidentat.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7e2I85-YboXtJg5c1ECxJysgQNGs8xMZi392IlAoZ1G27wH0drovMssv8icYNlmSiVa5Ihmq05JqlVQksjQDKDP2ieTnKF_rt6aLa8SU2wFnIsUnoGTrr0WHAfea4aI_et4Uld1HCEZUW/s1600/00803-victorvatavu-375-ieXrs.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7e2I85-YboXtJg5c1ECxJysgQNGs8xMZi392IlAoZ1G27wH0drovMssv8icYNlmSiVa5Ihmq05JqlVQksjQDKDP2ieTnKF_rt6aLa8SU2wFnIsUnoGTrr0WHAfea4aI_et4Uld1HCEZUW/s320/00803-victorvatavu-375-ieXrs.jpg" width="211" /></a></div>
Primii 8 km de urcare neîntreruptă au fost mai puţin dificili decât mă aşteptam. Este adevărat faptul că reprizele de trekking au fost ceva mai numeroase însă ritmul a rămas constant sub targetul stabilit iar asta mi-a dat curaj şi mai multă speranţă cu privire la finalizarea traseului sub baremul maxim impus de organizatori. Am regretat faptul că nu mi-am luat beţele de trekking, atât pentru că mi-ar fi dat un impuls suplimentar pe urcare, cât şi pentru că era o ocazie excelentă de a mă familiariza cu ele înaintea maratonului montan la care urmează să particip peste 3 săptămâni.<br />
<br />
La km. 8 am ajuns în timpul de 1h10min. iar de aici traseul avea să fie mult mai uşor, cu multe porţiuni drepte şi coborâri. Ştiam că nu voi mai putea coborî aşa cum o făcusem la Ciucaş sau Măcin, nefiind antrenat, însă ideea de coborâre este, oricum, mai reconfortantă decât cea de urcare atunci când vorbim de alergarea montană. 2 pahare de băutură izotonică, o bucăţică de banană şi o doză de gel m-au remontat şi am plecat destul de avântat pe următorul segment de traseu de 7 kilomteri până la ultimul punct de alimentare. Totuşi, după kilometru 12 au început să apară unele probleme: contracturile la gambe. Deşi destul de deranjantă, senzaţia nu era insuportabilă mai ales că mă mai reîntâlnisem cu ea de atâtea ori. Faptul că apăruseră, de această dată, după doar 12 km, mi-a dat ceva de gândit. Regretam că nu am reuşit să-mi iau măcar o doză de magneziu la mine care, luată la km 8, ar fi amânat, probabil, destul de mult acest moment neplăcut.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4e18L3k2TORndm0tSZymKCWxYlaRqARfM7XGdHclxUS_UKJiUT00JQ6a5KiggpNdr3oUREXn4wyRUDKWcAA5nU4M3kdMD1dHN2NP2tnw_thQjlYodvAodAX6rGZZno4p-0-WHhsPjG8Eu/s1600/01040-sabintiteiu-375-rsXik.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4e18L3k2TORndm0tSZymKCWxYlaRqARfM7XGdHclxUS_UKJiUT00JQ6a5KiggpNdr3oUREXn4wyRUDKWcAA5nU4M3kdMD1dHN2NP2tnw_thQjlYodvAodAX6rGZZno4p-0-WHhsPjG8Eu/s320/01040-sabintiteiu-375-rsXik.jpg" width="320" /></a></div>
Fără prea mari emoţii, am ajuns la km 15 sub 2h30min, adică un timp care îmi permitea să sper că voi termina cursa în 3 ore, adică doar cu 15 minute mai slab decât anul trecut: un rezultat excepţional în lipsa oricărui antrenament prealabil. M-am oprit aici timp de un minut pentru a mă rehidrata. Ceva însă s-a-ntâmplat... Ideea că parcursesem deja 3 sferturi din cursă m-a relaxat într-o prea mare măsură. Atât de mare încât, în momentul în care am vrut să pornesc la drum, picioarele mi s-au blocat complet de la genunchi în jos. Gambele îmi erau complet paralizate iar la nivelul picioarelor (extensorii lungi ai degetelor) s-a instalat o contractură cvasitotala care nu-mi mai permitea deloc să le flexez. Practic, nu mai puteam nici măcar să merg, dar să mai şi alerg. Am făcut câţiva paşi chinuiţi până la un copac unde am inceput să-mi întind putin gastrocnemienii şi solearii dar labele picioarelor îmi erau, în continuare, blocate. Până la urmă am fost nevoit să mă aşez jos, să mă descalţ şi să încep să-mi masez toate zonele contractate. A fost singurul moment în care m-am gândit că există riscul de a nu mai termina cursa în baremul de timp.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggGk9ycO9Sku_bKHWpC4a-L7QcsYcUGIraVnDCh0mNo7oRIj5vqNnDLP850hwDmouZw6y4D00rymBx7wnZXHjKgWkroBuJr8pGPKyCkqWnmTLGb87lV6ZGweOYAJGhckdh50GyuzeBHnoh/s1600/00433-finish-p-375-mihaialbert-ieXrs.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggGk9ycO9Sku_bKHWpC4a-L7QcsYcUGIraVnDCh0mNo7oRIj5vqNnDLP850hwDmouZw6y4D00rymBx7wnZXHjKgWkroBuJr8pGPKyCkqWnmTLGb87lV6ZGweOYAJGhckdh50GyuzeBHnoh/s320/00433-finish-p-375-mihaialbert-ieXrs.jpg" width="211" /></a></div>
După câteva minute de masaj si stretching, m-am ridicat şi am început să merg uşor. Senzaţia de contractură era, în continuare, cvasiprezentă însă puteam să păşesc. După câteva zeci de metri am încercat să reiau pasul de alergare dar blocajul acela complet al gambelor şi picioarelor s-a reinstalat. Din nou oprire, din nou stretching. Gata! M-am decis să nu mai alerg. Urma să merg cât pot de repede dar fără să mai alerg. Am făcut un calcul şi am văzut că aveam şansa de a termina cursa în barem dacă aş fi continuat să merg cu o medie de 6 km/h. Am avut, la un moment dat, o porţiune de pantă până la Treptele lui Gabony, după care, simţind că senzaţia de contractură a dispărut, am reluat pasul de alergare uşoară, nu însă pentru mult timp pentru că, din nou, contracturile s-au instalat, de această dată însă acolo unde nu mai apăruseră niciodată în istoria mea: la tibiali şi peronieri, adică pe faţa anterioară a gambelor. La ambele picioare, în acelaşi timp. Iar stretching, iar pas de trekking... simţeam că înnebunesc de ciudă că mă confrunt cu asemenea probleme. Senzaţia a fost însă de scurtă durată, aşa că am reluat pasul de alergare dar la km 18 mi s-a blocat o nouă grupă de muşchi care până acum nu mă supărase niciodată: adductorii coapselor. M-am resemnat şi nu i-am mai băgat în seamă. Ultimii 3 km au fost cei mai chinuitori pentru că durerea în gambe devenise atroce iar trecerea liniei de finish în 3 ore şi 13 minute a venit ca o eliberare. A lipsit sprintul de final pe care îl foloseam întotdeauna iar zâmbetul de pe faţa mea cred că a fost, mai degrabă, unul care exprima bucuria că am scăpat de chin şi durere, decât unul al bucuriei cursei în sine.<br />
<br />
Una peste alta, a fost o experienţă utilă, din ciclul "aşa nu". Nu merge să te duci şi să participi la o cursă pe munte fără să te antrenezi specific! Oricât de multă sală ai face, oricât cardio, HIIT, Tabata, hipertrofie şi ce-o mai fi pe-acolo, prin zona fitness-ului, care nu înseamnă alergare, nu este suficient pentru a-ţi asigura pregătirea necesară pentru o cursă de anduranţă. Pregătirea pentru alergare se face, în primul rând, prin alergare. Antrenamentele complementare sunt bune, utile, dar nu suficiente.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5LWZow8Xugb1nM5fBML1HVRViQaypHwVP0J_SJ0Yl1DSUgx1yYrEDvpE7Bdm85Tu0G8pDuGmOiGkk2nNf226Q08KwwU9IJ6GANOW_ApaxpIg-4ASQ-iU2yKWUiSYKTJYjJEsfGlOIYFzp/s1600/Semi+Brasov+medalie+si+numar.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="191" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5LWZow8Xugb1nM5fBML1HVRViQaypHwVP0J_SJ0Yl1DSUgx1yYrEDvpE7Bdm85Tu0G8pDuGmOiGkk2nNf226Q08KwwU9IJ6GANOW_ApaxpIg-4ASQ-iU2yKWUiSYKTJYjJEsfGlOIYFzp/s320/Semi+Brasov+medalie+si+numar.jpg" width="320" /></a>Ştiu, probabil sună ca nişte truisme afirmaţiile mele, dar oricare dintre noi (eu, în primul rând) avem nevoie să conştientizăm, poate, din când în când, asemenea aspecte care par banale prin conţinutul lor. Pe de altă parte însă, antrenamentele de fitness îşi au şi ele rolul lor, complementar, în susţinerea pregătirii pentru cursele de alergare. Numai că eu, deocamdată, pe fondul lipsei de timp suficient, nu am reuşit să găsesc echilibrul între cele două forme de antrenament. Daca am făcut fitness nu am mai avut timp de alergare, aşa cum, până anul trecut, nu reuşeam să fac aproape deloc fitness pentru că tot timpul liber mi-l ocupam cu antrenamentele de alergare. Totuşi, din punctul meu de vedere, sunt importante amândouă formele de antrenament, în primul rând pentru că se completează în mod armonios, iar în al doilea rând pentru că, aşa cum am spus de la bun început, acum doi ani, când am început să alerg, cursele acestea sunt şi trebuie să rămână nu un scop în sine, ci modalitatea cea mai eficientă, pentru mine personal, de a mă motiva să fac mişcare, să fac sport, să am o viaţă activă din punct de vedere fizic, pentru a-mi asigura o stare de sănătate optimă, acesta fiind obiectivul final. Iar până acum, dacă nu am alergat pe pistă sau pe scări, am stat în sală şi am făcut fitness, adică am reuşit să îmi respect scopul până la capăt iar acesta este lucrul care îmi conferă cea mai mare satisfacţie. De acum înainte, pentreu că a început sezonul cald, voi sta mai mult timp afară, la alergare, încercând însă, în continuare, să găsesc soluţii pentru a îmbina ambele forme de antrenament.<br />
(<b>Sursa foto: <a href="http://galerie.semimaraton.ro/">http://galerie.semimaraton.ro/</a></b>).<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-4064675048122915582016-02-26T03:55:00.000+02:002016-02-26T04:09:03.627+02:00ORA DE MIȘCARE - un proiect de suflet<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaekR-Nc7bRkubBSyAvhkLX3YZQNyEGvMq1_p-YhPXEUHBkFwUaeElouv0H_2Vx9PJRztEF8YhbscesRCd72LrZc6tdmTi_QR6AqfI9VUnM7nkHwNS_ne9X2gWPOJd3uBHuTRTjovfHaN0/s1600/ORA+DE+MISCARE.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="183" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaekR-Nc7bRkubBSyAvhkLX3YZQNyEGvMq1_p-YhPXEUHBkFwUaeElouv0H_2Vx9PJRztEF8YhbscesRCd72LrZc6tdmTi_QR6AqfI9VUnM7nkHwNS_ne9X2gWPOJd3uBHuTRTjovfHaN0/s320/ORA+DE+MISCARE.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Mi-am dat seama, în urma mai multor
reacții, că multi dintre cei din jurul meu sau care îmi urmăresc <a href="https://www.facebook.com/Florin-Nan-personal-trainer-1502631606665923/" target="_blank"><b><span style="color: blue;">pagina de facebook</span></b></a> nu
înțeleg care este caracterul proiectului ORA DE MIȘCARE și, în general, lumea
nu prea înțelege ce este cu el, așa că m-am gândit să vă ofer acum toate
detaliile în legătura cu acest demers pornit acum aproape 6 luni.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><b><span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;">ORA DE MISCARE constă în susținerea a două
sesiuni de antrenament de tip fitness</span></b><span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;">, în incinta Complexului Sportiv Dinamo
București (șos. Ștefan cel Mare nr. 7-9, București) în fiecare marți și joi
seara, în intervalul orar aproximativ 20.00-21.30. Participarea la aceste
sesiuni este GRATUITĂ, singurele eventuale costuri pentru a căror suportare am
făcut apel la participanți fiind doar cele necesare achitării chiriei spațiului
pe care îl folosim, mai ales pe perioada sezonului rece când nu este posibilă
susținerea antrenamentelor în aer liber și suntem nevoiti să intrăm într-o sală
din incinta complexului.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><b><span lang="RO" style="color: #141823; font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: 12pt;"></span></b></span></div>
<a name='more'></a><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="font-family: inherit;"><b><br /></b></span>
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><b><span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;">Cum a început acest proiect și unde suntem acum?</span></b><span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1GznE731-YHZlv6e7g1yjAtfc5ctMyI9rrkdsHyAa37ax5R4altWEADVzplHHBZ4AYJa2KFl4Od_Ff3DTUlDX_HCqOGuOvm3CTgP8kwRTpX5hEslQ_4LkUrumQWi4AqQcWc_AM4WDEtdm/s1600/4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1GznE731-YHZlv6e7g1yjAtfc5ctMyI9rrkdsHyAa37ax5R4altWEADVzplHHBZ4AYJa2KFl4Od_Ff3DTUlDX_HCqOGuOvm3CTgP8kwRTpX5hEslQ_4LkUrumQWi4AqQcWc_AM4WDEtdm/s320/4.jpg" width="240" /></span></a><span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Nu a fost absolut nimic planificat de la
început. În luna septembrie 2015, am decis ca, în afara antrenamentelor mele
individuale de alergare, să ies de două ori pe săptămână la mișcare, pe
stadion, cu un grup extrem de restrâns, compus la acea vreme din 3-4 persoane
foarte apropiate și neimplicate în fenomenul sportiv dar dornice de mișcare.
Treptat, grupul s-a mărit întrucât au aderat la ideea de a veni la mișcare și
alți prieteni, vecini și cunoscuți, astfel încât în octombrie erau 6
participanți iar până în noiembrie grupul s-a mărit la 15 persoane dintre care
erau prezente la sesiuni în jur de 6-8, ba chiar și 10 la un moment dat. Acesta
a fost momentul în care am decis statuarea regulii întâlnirilor bisăptămânale,
sub denumirea de ORA DE MIȘCARE, fiind entuziasmat de amploarea pe care a
luat-o acest ... obicei și de popularitatea pe care o câștiga într-un mod atât
de rapid. Nu este puțin lucru să vezi cât de repede aderă atât de multă lume la
o idee, la o practică, la o inițiativă care presupune ieșirea din zona de
confort, renunțarea la sedentarism și la inerția extrem de puternică a lipsei
de mișcare.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i><span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;">Unde suntem?</span></i><span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"> Dupa 6 luni de când a
început proiectul, grupul celor care au participat cel puțin o dată la ORA DE
MIȘCARE se apropie de 40 de membri iar la sesiunile de antrenament sunt
prezente, cu mici exceptii, între 10 și 16 persoane. În toate aceste 6 luni, nu
s-a întâmplat nici măcar o dată să nu se țină antrenamentul din cauza faptului
că nu a venit nimeni.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br />
<b>De ce este GRATUIT?</b><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDjJtbmTloScLc-aakxbsABFnaMvwDHmWzDajswglJvkQerTdQwbBr5p7KmEgpPBGBRkqEaO6o8bRePwXnRFtmI7gotzsgsayTCvnB33ooxiZh4JxmwwmB7c-yploc1FNa5X0y7D6MHZSk/s1600/6.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDjJtbmTloScLc-aakxbsABFnaMvwDHmWzDajswglJvkQerTdQwbBr5p7KmEgpPBGBRkqEaO6o8bRePwXnRFtmI7gotzsgsayTCvnB33ooxiZh4JxmwwmB7c-yploc1FNa5X0y7D6MHZSk/s320/6.jpg" width="320" /></span></a><span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Pentru ca așa a început și așa a crescut
acest proiect. Pentru că scopul lui nu a fost și nu este unul material, ci mai
degrabă moral. Își propune, pur și simplu, să scoată oamenii din casă, la
mișcare, ca o alternativă mai sănătoasă de a trăi, combătând - chiar și doar
pentru 2 ore pe săptămână - sedentarismul, lipsa de mișcare și toate problemele
generate de aceste obiceiuri specifice civilizației urbane. Este atât de mare
satisfacția mentală și sufletească pe care mi-o conferă faptul ca un grup tot
mai mare de oameni care, altfel, poate că ar sta în casă și nu și-ar oferi
șansa de a se mișca, optează pentru o alternativă care le aduce enorm de multe
beneficii, încât compensează tot efortul implicării mele în acest proiect. Iar
dacă pentru tot mai mulți dintre aceștia, mișcarea începe să devină un obicei,
satisfacția este cu atât mai mare pentru că asta înseamnă o schimbare benefică
semnificativă în viețile lor.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br />
<b>Pentru cine este ORA DE MIȘCARE?</b><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Două lucruri au marcat, încă de la început,
acest proiect: eterogenitatea grupului și lipsa de experiență cvasitotală în
sport a majorității membrilor săi. Cu alte cuvinte, este un grup deschis pentru
oricine, dar mai ales pentru cei care nu au acordat, până acum, prea multă
atenție mișcării dar la un moment dat se decid să o facă și nu știu cum. Faptul
că au găsit un mediu în care să se miște sub îndrumarea cuiva și urmând niște
programe de antrenament riguroase și foarte accesibile, i-a motivat foarte mult
pe cei care au venit la ORA DE MIȘCARE și i-a determinat, pe cei mai mulți, să
nu renunțe la acest obicei. O altă trăsătură importantă a tuturor celor care
vin la ORA DE MIȘCARE, este entuziasmul. Așadar este un grup deschis
entuziaștilor, celor care au potențial în acest sens dar și celor lipsiți de
entuziasm pentru că, in mod sigur, se vor molipsi de la ceilalți.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><b><span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;">Cum sunt concepute programele de
antrenament?</span></b><span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRneBktVhjqXp1w4WCLVbFUtdRjdrurJkC1U73mojXl3sG-zb14OscGFuAo5O3N4Y9qO4OVujdOl1zpLLYqRq9k07HYgHSF94jHReWbhJIIBNkZQqr0iv1KcTgRLAGfg_thtLZtFJs1Dwh/s1600/2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRneBktVhjqXp1w4WCLVbFUtdRjdrurJkC1U73mojXl3sG-zb14OscGFuAo5O3N4Y9qO4OVujdOl1zpLLYqRq9k07HYgHSF94jHReWbhJIIBNkZQqr0iv1KcTgRLAGfg_thtLZtFJs1Dwh/s320/2.jpg" width="320" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Sunt alese sau/și concepute de mine astfel încât să
profite tuturor: și celor care nu s-au mai mișcat niciodată dar și celor care
au deja sau au căpătat ceva experiență în mișcare. Sunt, în mod prepoderent,
programe de antrenament funcțional destinate tonifierii fizice și psihice, de
cele mai multe ori dinamice și care au ca scop ameliorarea celor mai comune
probleme generate de lipsa de mișcare specifică trăitorului din mediul urban.
Majoritatea exercițiilor se execută doar cu greutatea propriului corp iar în
unele cazuri se folosesc greutăți ușoare sau moderate.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br />
Pe toți cei care doresc să ia parte la acest proiect și să participe la
antrenamentele OREI DE MIȘCARE, îi invit să adere la <a href="https://www.facebook.com/groups/1652950411648380/" target="_blank"><span style="color: blue;">grupul <b>Be fit!</b></span></a> unde vor găsi toate
informațiile concrete referitoare la organizarea fiecărei sesiuni de
antrenament, locație și condiții, și unde se postează fotografiile și
filmulețele realizate în timpul acestor sesiuni.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="color: #141823; font-size: 12pt;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br />
Vă aștept cu mult drag să faceți parte dintr-o comunitate de oameni foarte
simpatici și entuziasti pe care îi leagă, în primul rând, un lucru simplu dar
esențial pentru sănătatea lor: dorința de a face mișcare<span style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-74824137379849215072016-02-02T02:22:00.000+02:002016-02-02T02:34:46.388+02:00Al doilea Gerar<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3tTTsk0LUNXJMcRrH1yFF7AMA9BkaMxNgPzAFfola4DXmO68eCbDXzlIK7UGNkaChWuvR4RoIYFTPInozSDh38Fw2mIvP5CbPhklhGJ4RRl84uWiEqfKmAt8BSDvZG_zZNsSdwcKlvGXt/s1600/5.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3tTTsk0LUNXJMcRrH1yFF7AMA9BkaMxNgPzAFfola4DXmO68eCbDXzlIK7UGNkaChWuvR4RoIYFTPInozSDh38Fw2mIvP5CbPhklhGJ4RRl84uWiEqfKmAt8BSDvZG_zZNsSdwcKlvGXt/s320/5.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://jog-and-run.blogspot.ro/2015/01/primul-gerar.html#more" target="_blank">Primul</a> a fost în ianuarie 2015, atunci când a luat ființă echipa Melcii si Broscuța formată din Anca Tifigiu, Daniel Lupa și eu. Atunci, după primul Gerar, scriam că "<span style="background-color: white; color: #6c6c6c; font-family: "arial" , "tahoma" , "helvetica" , "freesans" , sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18.2px; text-align: justify;"><i>cel mai mult, cel mai profund, îmi doresc să mai alerg alături de acești doi oameni: Anca și Lucian. Am fost 3 necunoscuți care au reușit să facă o echipă ca și cum s-ar fi cunoscut de mult timp. Această cursă care ne-a ținut împreună preț de 2 ore, ne-a legat, ne-a sudat ca o echipă și a creat o stare pe care ar fi păcat să o pierdem</i></span>". În tot cursul anului 2015, au mai fost numeroase ocazii în care m-am reîntalnit cu fiecare dintre cei doi prieteni: La Brașov, la Moieciu, în Bucegi la <i style="font-weight: bold;">7500 </i>și la Ciucaș. Niciodată, în tot acel an, nu am mai alergat în echipă dar de fiecare dată ne-am regăsit cu multă bucurie, cu emoție iar mie unul, de fiecare dată, prezența lor în aceeași cursă, mi-a creat o stare de confort psihic excelentă și m-a motivat foarte mult. Nu am să uit niciodată, de exemplu, <a href="http://jog-and-run.blogspot.ro/2015/09/semimaraton-la-ciucas-x3-povestea.html#more" target="_blank">semimaratonul de la Ciucaș</a> atunci când moral nu stăteam absolut deloc bine, eram aproape complet demotivat și fără chef de alergare dar am auzit-o pe Anca spunând acel <span style="background-color: white; color: #6c6c6c; font-family: "arial" , "tahoma" , "helvetica" , "freesans" , sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18.2px; text-align: justify;">"...am venit, alergăm şi plecăm!" </span>care, nu știu prin ce minune, mi-a dat un imbold care a generat, spre finalul cursei, cea mai rapidă, frumoasă și memorabilă - pentru mine - coborâre dintre toate cele pe care le-am reușit pe parcursul acelui an. </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Nu țineam neapărat să mai includ Gerarul între cursele mele în anul 2016 mai ales că îmi propusesem să fiu mult mai selectiv după ce, în 2015, am alergat în nu mai puțin de 13 curse după care, fiind primul meu an competițional, m-am simțit destul de obosit. Dar Anca ne-a dat adunarea și a reînscris echipa la Gerar iar gândul că ne vom reuni a căpătat, pentru mine, o semnificație aniversară. Nu puteam, deci, să ratez sărbătorirea unui an de la nașterea unei echipe atât de frumoase, alături de cei doi alergători la care țineam atât de mult. Cu toate acestea, nu am reușit să pregătesc aproape deloc această cursă. După Maratonul de la București, din octombrie, sesiunile mele de alergare s-au rărit extrem de mult. În prima lună am vrut doar să iau o pauză, apoi au apărut tot felul de probleme de sănătate și de altă natură care m-au ținut departe de pista de alergare. Nu am renunțat la mișcare dar nu prea am mai reușit să alerg, unul dintre cele mai importante impedimente fiind o problemă legată de zona lombară care m-a afectat mai bine de o lună. În ianuarie am reușit doar de vreo două ori să ies pe pistă dar spatele m-a cam ținut în șah așa încât nu am forțat. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiseSRydDLLGbFMNQFXVtkn_4OHI_rsz0TmntquaYbYexaUZNnRoIzLqzGijhtspquiRL3FEajAx4wqpwpeIkoTwfUyShrIj2rx2efXq3mSlWdPMLaO7o_uOgfak7FdsAFMf6gNJC_ttrcT/s1600/4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiseSRydDLLGbFMNQFXVtkn_4OHI_rsz0TmntquaYbYexaUZNnRoIzLqzGijhtspquiRL3FEajAx4wqpwpeIkoTwfUyShrIj2rx2efXq3mSlWdPMLaO7o_uOgfak7FdsAFMf6gNJC_ttrcT/s320/4.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Nefiind în cea mai bună formă, am convenit cu Anca și Daniel că nu va fi o cursă în care să avem vreun obiectiv legat de timp, ci pur și simplu ne vom distra și ne vom bucura că suntem iar împreună. Numai că, în ceea ce mă privește, ghinioanele s-au tinut lanț iar în preziua cursei, adică sâmbătă, m-am trezit cu o durere acută, abdominală, în zona de sub coastele din partea dreaptă care îmi punea mari probleme la respirație. Am sperat că este localizată la nivelul oblicilor abdominali însă s-a dovedit, până la urmă, a nu fi o durere musculară. Duminică dimineața lucrurile stăteau chiar foarte rău din acest punct de vedere. Durerea mă chinuise pe tot parcursul nopții iar acum devenise și mai intensă. În mod normal nu aș mai fi ieșit din casă pentru că era evident că nu pot alerga prea bine fără să respir liber dar nici nu vroiam să ratez momentul de sărbătoare pe care îl așteptam de ceva timp. M-am echipat și am pornit spre Politehnică, acolo unde, la fel ca și anul trecut, urma să parcurg în echipă, de 6 ori bucla de 3,5 km din curtea institutului. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ne-am reîntâlnit și bucuria revederii a fost foarte mare chiar dacă eu nu eram în parametrii optimi. Lucian visa chiar la un timp mai bun decât cel de anul trecut atunci când, în premieră pentru fiecare dintre noi, am coborât sub 2 ore cu timpul de finalizare a semimaratonului. I-am spus că eu nu pot să sper la așa ceva în starea în care sunt și că nu îmi doresc decât să alerg și să termin cursa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOGOVyVAUmw3YroaCBoCO44MqEo53b3lSljXbG7ta038OF0TOK0MhyAUeMsv_KO_ZoiMsiPp4B62NXv1v7Hbx_RXyUwZQa4-WHb3hCGiBA2fKj7nn5jL-BSpG7Yll2V-OHdADxGNPELmLW/s1600/3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOGOVyVAUmw3YroaCBoCO44MqEo53b3lSljXbG7ta038OF0TOK0MhyAUeMsv_KO_ZoiMsiPp4B62NXv1v7Hbx_RXyUwZQa4-WHb3hCGiBA2fKj7nn5jL-BSpG7Yll2V-OHdADxGNPELmLW/s320/3.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Vremea, la ora starului, semăna destul de mult cu cea de anul trecut. Tot un grad peste zero, tot fără zăpadă dar ceva mai puține bălți și mai puțin noroi decât atunci. Atmosfera, la rândul ei, cel puțin la fel de bună ca acum un an. Voluntarii, aceiași și la fel de însuflețiți, inspirați și motivaționali ca și anul trecut iar la acest capitol trebuie să recunosc că Gerarul stă mai bine decât alte competiții de acest gen. Momentul startului a fost amânat cateva minute, probabil pentru ca era încă în desfășurare proba de semi masculin. Echipele mixte și feminin urmau să ia startul la 10:45 dar s-a întâmplat undeva spre ora 11:00</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Încă după start mi-am dat seama că va fi o cursă dificilă pentru mine, complet diferită de toate cele de până acum. Cu respirația la jumătate din capacitate, era destul de dificil să cresc prea mult ritmul. Fiecare inspirație era însoțită de o durere ascuțită în jumătatea dreaptă a abdomeniului iar aceasta a fost senzația pe care a trebuit să o gestionez pe parcursul celor două ore și aproape jumătate în care am alergat. În primele 4 ture am menținut un ritm constant de 22 min/tură dar în cea de-a 5-a am mai adunat vreo 4 minute în plus, pentru ca, pe ultima tură, să ajung aproape de 30 de minute, durerea fiind mult prea intensă iar peste ea s-au suprapus și contracturile musculare din zona gambelor. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcqTv8OhXvZ24kOMsbtPJtdtmZtmO02-poXKJWyhH8cBO2gqXe28XgjgRxn2SzyC9VYMjevYSVhyphenhyphenH3G6rTFzkE-i2wsRvKt1Sqeg1Vc4ywR0-HfHuVI1zQvfRmTzb3SBuk4TTmkh8iHqs1/s1600/2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcqTv8OhXvZ24kOMsbtPJtdtmZtmO02-poXKJWyhH8cBO2gqXe28XgjgRxn2SzyC9VYMjevYSVhyphenhyphenH3G6rTFzkE-i2wsRvKt1Sqeg1Vc4ywR0-HfHuVI1zQvfRmTzb3SBuk4TTmkh8iHqs1/s320/2.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru mine cursa a decurs lent, monoton și chinuitor așa încât am interacționat destul de puțin cu spectacolul de pe magine și cu mesajele de încurajare ale voluntarilor de pe traseu. Anca și Daniel s-au străduit să mențină o atmosferă optimistă pe tot parcursul cursei și au sporovăit tot felul de lucruri, amintiri și impresii din cursele de peste an, prea puține dintre relatările lor rămânâdu-mi în minte în condițiile în care eu am fost concentrat foarte tare pe gestionarea dificultăților pe care le aveam. Ultima tură a fost și cea mai dificilă și am terminat cursa aproape târându-mi piciorul stâng a cărui gambă era într-o contractură cvasicompletă. Durerea m-a împiedicat să mă bucur foarte tare alături de minunații mei colegi de echipă dar trăiam satisfacția faptului că am reușit să închei o cursă la care altfel nici nu aș mai fi participat. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După cursă m-am reîntâlnit cu Florin Munteanu care în urmă cu o săptămână câștigase concursul de scări SkyRun iar acum câștigase, alături de Victor Vlad, proba masculină de semimaraton. M-am bucurat, de asemenea, să-l revăd și pe Victor Vlad care face în continuare legea în competițiile de alergări lungi la care participă. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisLkRsEE8-pQ3Qo7kRhbwnjiiZB_sfcjNXQ8Ih3yNVY_HsHD-hDu684rDza4IEOReJ6tS6m-EonuO0pGalNUha7cGPLm6hS_noVTLz_QEgKmuNJr47M3nmYTJ1Oe0f3HlAZvnaPtYcMRi5/s1600/1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisLkRsEE8-pQ3Qo7kRhbwnjiiZB_sfcjNXQ8Ih3yNVY_HsHD-hDu684rDza4IEOReJ6tS6m-EonuO0pGalNUha7cGPLm6hS_noVTLz_QEgKmuNJr47M3nmYTJ1Oe0f3HlAZvnaPtYcMRi5/s320/1.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Este prima dată când mi se întâmplă să am asemenea dificultăți într-o cursă. Dacă nu erau alături de mine Anca și Daniel, probabil că ar fi fost prima dată când nu aș fi participat la o cursă la care m-am înscris sau pe care aș fi abandonat-o înainte de final. Faptul că am terminat-o, departe de a mă bucura, îmi oferă totuși o satisfacție și, mai mult decât atât, reprezintă o experiență pe care o consider importantă pentru că am învățat foarte multe lucruri despre gestionarea durerii și despre senzațiile și reacțiile pe care le provoacă insuficiența aerului respirat în regim de efort. Este o experiență pe care cu siguranță o voi exploata mai târziu, în cursele cu adevărat dificile la care voi participa în acest an. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A fost a 18-a cursă din viața mea, prima din acest an și prima la care am participat pentru a doua oară. Fiind al doilea Gerar al echipei Melcii și Broscuța, se pune că am creat o tradiție, ceea ce ne obligă să revenim aici, an de an de acum înainte. Cu siguranță însă că, în ianurie 2017, dacă vom fi toți sănătoși, ne vom bate pentru un timp cât mai bun pentru că, la cum au stat lucrurile în clasamentul mixt în acest an, în condiții normale ne-am fi aflat destul de sus, în primul sfert al clasamentului.</div>
<div style="text-align: right;">
<b>(Foto credit:</b> <a href="https://www.facebook.com/bhelzhebuth" target="_blank">Radu Cristi</a>, Anca Tifigiu, eu<b>)</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-66045098052588775732015-12-31T16:23:00.001+02:002016-09-13T16:01:38.316+03:00Gânduri la sfârșit de an 2015<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyoOqzXNSBSCX9cEKa0yDWH1RqPuJNOoK1nWZZtLwGhh7S_aBa9YumX1PX9Rj-hqJLal52uc_A2vFCkGA8snQ_HgCVIpWOS4g36u4HvUpU881qQvcHQceAD0TTNe3qQKPOCDimD7SRU-zg/s1600/7500+sosire6.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyoOqzXNSBSCX9cEKa0yDWH1RqPuJNOoK1nWZZtLwGhh7S_aBa9YumX1PX9Rj-hqJLal52uc_A2vFCkGA8snQ_HgCVIpWOS4g36u4HvUpU881qQvcHQceAD0TTNe3qQKPOCDimD7SRU-zg/s320/7500+sosire6.jpg" width="213" /></a></div>
Sfârşit de an 2015. Al doilea an din "viaţa" mea de alergător. Un an cu 13 curse, dintre care 8 montane, însă mult mai puţini kilometri alergaţi decât îmi propusesem iniţial pentru că, deh, nu mi-am putut aloca atât de mult din timpul liber doar alergării. Însă, una peste alta, sunt mai mult decât mulţumit de ceea ce am realizat în acest an pentru că depăşeşte cu mult ceea ce aş fi putut visa vreodată. Am parcurs primul meu maraton montan şi primul maraton pe plat, am alergat aproape 200 km în curse montane, am ajuns în locuri minunate în care, dacă nu aş fi alergat, poate că nu ajungeam prea curând. Am cunoscut oameni minunaţi de la care am învăţat o grămadă de lucruri şi aş vrea să-i amintesc măcar pe câţiva dintre ei: Victor Vlad, Marian Tudorică, Daniel Lupa, Anca Tifigiu, Florin Muntean, Răzvan Norocel, Marius Popescu, Laurenţiu Moga şi Mihai Pantiş. De fapt, sunt mult mai mulţi însă aceştia şi-au pus într-o mai mare măsură amprenta asupra existenţei mele în 2015. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Anul 2015 a fost aşa, ca un vis nebunesc pe care mi l-am îndeplinit cap-coadă. Bunuţul m-a ajutat să rămân sănătos şi să reuşesc absolut tot ceea ce mi-am propus la începutul anului. A fost ca o descătuşare. Am învăţat extrem de multe lucruri despre mine, despre efortul fizic, despre programe de antrenament, biomecanică şi anatomie funcţională. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhe-6wjKQfY9baamEv2kEsdx6TEceW04pM4kYxVxZ-3hZp9fjkJqwQozmRnDfD4Iykb1Srk9UURCSZX_NWoH4hAaJgL_QXQvI269NiR3OPIvYpdN2H0y9TlwzB3I6si9CFXjlSHa5uuo19W/s1600/18+Medalii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhe-6wjKQfY9baamEv2kEsdx6TEceW04pM4kYxVxZ-3hZp9fjkJqwQozmRnDfD4Iykb1Srk9UURCSZX_NWoH4hAaJgL_QXQvI269NiR3OPIvYpdN2H0y9TlwzB3I6si9CFXjlSHa5uuo19W/s320/18+Medalii.jpg" width="320" /></a></div>
A fost un an în care, în afară de performanţele mele personale în alergare, am putut să ajut pe cineva care, deşi nu alergase niciodată până acum, a reuşit ca, în 4 luni de antrenament, să alerge 21 km la Semimaratonul Internaţional Bucureşti din luna mai. Un alt proiect extraordinar pentru care mă bucur a fost ORA DE MIŞCARE, lansat la începutul lunii septembrie, prin care am scos din casă peste 20 de persoane (dintre care unele au venit cu o consecvenţă care m-a entuziasmat foarte mult), în fiecare marţi şi joi seara, de la 20.00, pe Stadionul Dinamo, pentru câte 90 de minute de sesiuni de fitness. În acest proiect am reuşit să aplic şi să concretizez experienţa acumulată mai ales în urma participării la mai multe convenţii internaţionale de fitness-aerobic şi la programele doamnei Marga Bălan pe care o apreciez foarte mult pentru ceea ce face.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce îmi propun pentru 2016? Să continui ceea ce am început în 2015. Să alerg pe munte, să continui proiectul ORA DE MIŞCARE prin care să scot şi mai multă lume din casă la mişcare, să mă alimentez în mod sănătos şi, în general, să trăiesc într-un mod cât mai sănătos. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În ceea ce priveşte alergarea, mi-am ales şi câteva curse la care îmi propun să particip în 2016, dintre care cele mai importante sunt Olympus Marathon şi Inov8 2x2 Race (masivul Fagaras - proba de 45 km):</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
<b>1. Semimaratonul Gerar - 31 ianuarie;</b><br />
<b>2. Semimaratonul Intersport Brașov<span style="color: red;"> </span>- 2 aprilie;</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>3. Braşov Marathon (</b>proba de maraton<b>) - 23 aprilie;</b><br />
<b>4. Eco Marathon Moieciu de Sus (</b>proba de cros<b>) - 7 mai</b>;</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>5. Transylvania100 (</b>proba de 30 km<b>)<span style="color: red;"> </span>- 21 mai 2015;</b><br />
<b>6. Atinge Omu </b>(16 km) <b>- 11 iunie;</b><br />
<b>7. Olympus Marathon (Grecia) - 26 iunie;</b><br />
<b>8. Marathon 7500 (</b>proba de 45 km, 3200 m D+<b>) - 16 iulie;</b><br />
<b>9. Inov8 2X2 Race </b>- (masivul Fagaras - proba de 45 km) - <b>20 august;</b><br />
<b>10. Baneasa Fox Trail Halfmarathon (</b>proba de 21 km<b>) - 28 august</b><br />
<b>11. Ciucas X3 - (</b>proba de 42 km<b>) - 10 septembrie;</b><br />
<b>12. Baneasa Autumn Trail Run (</b>proba de 21 km<b>) - 18 septembrie;</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>13. Maratonul Pietrei Craiului</b> - <b>1 octombrie;</b><br />
<b>14. Baneasa Winter Trail Run (</b>proba de 21 km<b>) - 11 decembrie.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La toate acestea se mai adaugă și participarea la o convenție de fitness:<br />
<b>- Conventia Internationala de Fitness Scandinavia - Bucuresti: 21-22 martie</b><br />
<b><br /></b>
La final, îmi doresc ceea ce vă doresc tuturor celor care citiţi aceste rânduri: un an 2016 mai bun decât 2015, multă sănătate, experienţe cât mai frumoase şi utile, bucurii cât mai multe şi necazuri cât mai puţine!<br />
<b><br /></b>
<b><br /></b></div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1182920480787893407.post-13313614359763738202015-12-04T18:41:00.000+02:002015-12-05T22:26:27.410+02:00Moment aniversar la RunFest Half Marathon 2015 - Pădurea Băneasa<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFbta96tssV-4jOA7Yi0heSLBk0Et38l8VmzmKQLner_rGjom61WFLNDSyW_OJJ3YYO-ko3s7HaQvGXu3sk2uN2G-KuSw0DwE50bI2eiJrSkwW77lO7aCI9NJQffv_K7OFVHcBY32D8D13/s1600/RUNFEST-Half-Marathon-2015_2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFbta96tssV-4jOA7Yi0heSLBk0Et38l8VmzmKQLner_rGjom61WFLNDSyW_OJJ3YYO-ko3s7HaQvGXu3sk2uN2G-KuSw0DwE50bI2eiJrSkwW77lO7aCI9NJQffv_K7OFVHcBY32D8D13/s320/RUNFEST-Half-Marathon-2015_2.jpg" width="320" /></a></div>
RunFest Half Marathon reprezintă un eveniment pe care nu-l aveam, iniţial, prins în calendarul meu competiţional pe acest an. Dupa Ciucaş X3 îmi propusesem să mă concentrez exclusiv pe pregătirea cursei de maraton din 4 octombrie, de la M.I.B, aşa că nu-mi mai planificasem nimic altceva. Mai mult, RunFest-ul venea la doar o săptămână după Ciucaş şi cu două înainte de M.I.B., un motiv în plus să nu îl iau în seamă. Pe de altă parte, aveam în plan ca în weekendul cu 19-20 septembrie, să alerg o distanţă de cel puţin 21 km pe plat, având în vedere faptul că, în ultimele multe luni, alergările lungi pe plat nu prea se mai regăsiseră în programul meu de pregătire iar cei 42 km de la M.I.B. urmau să se desfăşoare doar pe plat.<br />
În acest context, am primit o invitație imposibil de refuzat: Călin Novăcescu - ambasador al evenimentului <i>Baneasa RunFest Half Marathon 2015 </i>- m-a invitat să fac parte din echipa alături de care urma să participe la această competiție. Călin Novăcescu este cel alături de care am început să alerg în primăvara anului 2014 și, mai mult, este cel alături de care am alergat prima cursă din viața mea, cu exact un an în urmă, tot aici, la Băneasa RunFest. Era, așadar, un moment aniversar care merita să fie marcat așa cum se cuvine. Deși nu eram complet recuperat după Ciucaș, am acceptat invitația lui urmând să abordez cursa doar ca un antrenament pentru Maratonul de la București.<br />
<a name='more'></a><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHqguD_8S4XGOn3c5DTh34ve7Mz3IawtB2LIJrP2DxfeYJPBipFVqgxsay2FHTrhu8JEyWWsjF0jPNEwk5dTjWichhGYqvBnJwY-kxaMKO3-7WYnB2XweWwfjYWZQiOaFelRFNeQ5gnwrm/s1600/12011305_892788594131126_5721511054323092321_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHqguD_8S4XGOn3c5DTh34ve7Mz3IawtB2LIJrP2DxfeYJPBipFVqgxsay2FHTrhu8JEyWWsjF0jPNEwk5dTjWichhGYqvBnJwY-kxaMKO3-7WYnB2XweWwfjYWZQiOaFelRFNeQ5gnwrm/s320/12011305_892788594131126_5721511054323092321_n.jpg" width="240" /></a> Ziua de 20 septembrie se anunța a fi neobișnuit de călduroasă pentru acest anotimp, venind după o perioadă caniculară. Nu îmi făceam însă prea mari probleme legate de temperatură, în condițiile în care noi urma să alergăm aproape întreaga cursă prin pădure. O pădure în care alergasem de mai multe ori în ultimul an și pe care o cunoșteam, în concluzie, destul de bine. Startul cursei era programat pentru ora 11.00, un moment al zilei în care soarele ardea deja destul de puternic. Ne-am aliniat la start și, din motive pe care nu le știu, acest moment s-a mai amânat cu vreo 20 de minute timp în care soarele își făcea de cap cu noi. Momentul startului a fost ca o eliberare pentru că, în sfârșit, intram în pădure, la umbră.<br />
Perioada secetoasă, premergătoare acestei zile, a făcut ca solul în pădure să fie deosebit de tare, pământul fiind uscat de secetă. De asemenea, mult praf se ridica în aer de la antealergători așa încât atmosfera nu era chiar cea la care visasem. Am abordat starul cu prudență, fără a mă avânta prea mult. Pentru prima dată, după foarte mult timp, am alergat cu muzică în căști, pentru a menține un bpm constant și... pentru a-mi ocupa timpul. Totul a decurs în mod liniștit până pe la km 6 unde, pe o distanță de aproximativ un km, traseul ieșea din pădure și traversa o pajiște expusă complet soarelui. A fost un segment pe care nu l-am gestionat foarte bine și mi-a cam tăiat tot elanul. Soarele puternic, aerul foarte cald, praful, terenul foarte uscat și denivelat m-au cam <i>tăiat </i>și, sincer să fiu, nu prea am mai reușit să-mi revin pe tot parcursul restului de cursă. Am tras foarte greu de mine iar după km 15 am avut chiar segmente de traseu pe care am simțit nevoia să merg.<br />
Chiar dacă punctele de hidratare nu au lipsit, totuși faptul că acestea nu au avut și isotonic (un mare minus pentru organizatori pe o asemenea căldură), precum și lipsa de energie pe care o resimțeam, m-au demoralizat așa încât, cel puțin în a doua jumătate a cursei tot ce am făcut a fost doar să aștept să se termine odată acest traseu.<br />
Dupa 2 ore și 22 de minute - un timp neverosimil de lung pentru așteptările mele - am reușit să termin cursa având picioarele foarte obosite și aflate la limita contracturilor musculare. Am simțit în această stare atât oboseala după Ciucaș, de care încă nu scăpasem, dar și lipsa cvasicompletă a rulajului pe plat din ultimele luni. O cursă pe care o începusem într-un ritm care îmi dădea speranțe că voi termina bine sub 2 ore, s-a transformat în cel mai lung semimaraton pe care l-am alergat, vreodată, până acum.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguo0kONegaMHuOQJGk350W5JxvaE5-AmabXT7iKli0ELU35vNbR3dmbfnFDgQQ_IumXg66lflcOIiXHheAHeMvjV5E39mJ7-vd5Hzi3DNRBrdQQJQjPHspOUCLpJFEtnMwFHOkpSNjZaBt/s1600/12046787_1626972970899836_7633977554269861446_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguo0kONegaMHuOQJGk350W5JxvaE5-AmabXT7iKli0ELU35vNbR3dmbfnFDgQQ_IumXg66lflcOIiXHheAHeMvjV5E39mJ7-vd5Hzi3DNRBrdQQJQjPHspOUCLpJFEtnMwFHOkpSNjZaBt/s320/12046787_1626972970899836_7633977554269861446_n.jpg" width="320" /></a> Nu am fost deloc satisfăcut de prestația mea la acest eveniment, însă cred că mi-a prins bine în perspectiva Maratonului pe care aveam să-l alerg peste 2 săptămâni. M-am bucurat, totuși, de semnificația aniversară a evenimentului, de reîntâlnirea cu primul meu mentor într-ale alergării dar și cu ceilalți din echipa lui, pe care îi cunoșteam de la UrbanFest și de la Sala de Fitness Dinamo, de reîntâlnirea cu Norocel, cu Laurențiu Moga și cu Cristina Costiniu, dar și de masajul pe care l-am primit la finalul cursei și care m-a ajutat să nu mă resimt foarte tare în orele care au urmat.<br />
Aceasta a fost istoria celei de-a 16-a curse din cariera mea de alergător, una mai puțin plăcută din punct de vedere al prestației dar având o puternică semnificație prin faptul că a marcat trecerea primului an din momentul în care am participat la prima mea competiție de alergare.</div>
Florin Nanhttp://www.blogger.com/profile/12693156011515488810noreply@blogger.com0