Translate

duminică, 19 august 2018

Kids Camp - Zanoaga 2018

Date tehnice:
Perioada: 16-18 august 2018
Zona: Zanoaga
Participanti: Eva si Filip 

    Visam de mai mult timp la momentul in care voi organiza o iesire in natura cu cei doi kinderi ai mei - Eva (7 ani) si Filip (4 ani) - in care sa experimenteze si ei viata in bivuac, cu multiplele sale valente. Anul trecut avusesera deja parte de o prima astfel de iesire numai ca acum vroiam sa o garnisesc cu mult mai multe activitati outdoor si alte aspecte care tin de supravietuirea pe munte, cu cortul. Astfel, aveam sa trecem in revista de la lucruri elementare (montarea cortului, amenajarea acestuia in interior, igiena in bivuac, prepararea hranei calde) pana la lucruri ceva mai complexe (localizare, descrierea imprejurimilor, identificarea reperelor, folosirea busolei si a binoclului/monocularului, cunoasterea elementelor de natura specifice zonei montane etc.). Si, bineinteles, pe langa toate acestea, aveam sa ne jucam mult, folosindu-ne de elementele naturale din jur.
    Minivacanta pentru bugetari din 16 si 17 august mi-a oferit ocazia perfecta pentru aceasta noua experienta asa ca am organizat, ad-hoc, un kids camp pentru cei doi voinicei care au fost imediat cuprinsi de entuziasm cand au auzit ca urmeaza sa petrecem 2 zile la munte, cu cortul.


    Ziua 1
   Am plecat din Bucuresti joi, 17 august, spre Zanoaga, pe o ruta destul de lunga si dificila avand in vedere ca drumul Dichiului (asfaltat) era inchis dupa Saua Dichiului, asa incat a trebuit sa folosesc varianta prin Moroieni. La ora 17:00 eram la Zanoaga iar bucuria micutilor era la apogeu cand au coborat din masina. Am identificat rapid un loc de cort in apropierea paraului si am inceput sa ducem bagajele la locul de campare. Montarea cortului a fost, practic, prima activitate a kids camp-ului. Fiecare a primit sarcini foarte exacte si am inceput sa ridicam adapostul de panza. Filip era responsabil cu distribuirea cuielor pentru fixare iar Eva ma ajuta la montarea betelor, apoi cu ancorarea. 
    A urmat o scurta gustare, binevenita dupa atata drum, montarea corului si despachetarea bagajelor, dupa care ne-am jucat cu un exercitiu de localizare. Inainte de plecare am cumparat o pereche de statii radio de emisie receptie si am inceput sa ne familiarizam cu utilizarea lor, dupa care am imaginat un scurt scenariu: unul dintre copii se ratacise si trebuia sa ma ajute cu localizarea, folosind statia de emisie-receptie. Acest lucru presupunea descrierea cat mai detaliata a imprejurimilor si furnizarea unor repere cat mai utile pentru localizare. Jocul i-a captivat imediat pe copii iar daca la Eva nu era ceva de mirare sa inceapa sa povesteasca fara oprire tot ceea ce vede in jur, nu mica mi-a fost bucuria cand l-am vazut pe Filip preocupat sa faca o descriere cat mai detaliata si ampla a tot ceea ce observa, respectiv sa vad cat de multe detalii poate suprinde din tot ceea ce il inconjoara: de la brazii de inaltimi diferite, la detalii privind cursul raului, detalii privind cladirile care se zareau in plan indepartat si cele legate de localizarea catorva corturi din imprejurimi.
    Dupa exercitiul de localizare, am trecut la unul dintre jocurile obisnuite de tabara: carti. Am jucat Pacalici si Razboi iar Filip ne-a dat o lectie, batandu-ne mar la ambele jocuri. A urmat o scurta sedinta tehnica in care s-a decis prin vot sa mai ramanem o seara in plus (initial stabilisem ca ramanem o singura seara insa copiii, vazand cam care e treaba cu kids camp-ul, au venit cu ideea sa mai stam inca o seara), decizie care a fost comunicata, spre aprobare, si Elizei ;) .
    Pregatirea cinei a fost un alt eveniment important. Fiecare a avut sarcini foarte clare in aranjarea mesei iar centrul atractiei a fost, bineinteles, primus-ului Butangas la care am preparat supa calda, binevenita in conditiile in care seara s-a facut racoare. Am explicat, cu aceasta ocazie, cat de important este sa ai parte de hrana calda seara, pe munte, cand e racoare si corpul va fi acumulat oboseala dupa o zi de trekking. Iar supa a avut cu atat mai mult succes!
    O data cu lasarea intunericului, am hotarat impreuna sa facem o scurta excursie pana la Cabana Zanoaga, la lumina frontalelor. La Cabana am luat cate o placinta cu branza homemade (absolut delicioasa! un gust si o combinatie pe care nu le-am mai intalnit in alta parte). Acolo am discutat detaliile programului din ziua urmatoare iar pe la 21:30 am facut cale intoarsa la cort unde am pus in functiune lampasele cu lumina ambientala, unul dintre lucrurile asteptate cu multa nerabdare de catre copii. Dupa o asemenea zi, este evident ca nu am consumat prea multe baterii, micii exploratori adormind imediat, cocolositi in sacii de dormit.

    Ziua a 2-a
   Dimineata, micutii au facut ochi la scurt timp dupa rasaritul soarelui, si nu au zabovit prea mult in sacii de dormit, fiind zoriti de foame. Micul dejun a fost pregatit pe indelete, fiecare indeplinindu-si responsabilitatile distribuite. Mancarea, ca si in cazul cinei din seara anterioara nu a fost cu nimic diferita de cea pe care o foloseeam in mod obisnuit in turele de trekking cu cortul, cu exceptia rosiilor care, de obicei sunt greu de transportat. Am avut pesmet, conserva de peste, branza topita, oua si ceai cald, preparat la primus. Dupa ce am strans masa, ne-am pregatit de plecare cu masina spre zona Padina-Pestera unde planificasem mai multe activitati outdoor.
    Prima oprire a fost la Barajul Bolboci unde am povestit despre ce este aceea o hidrocentrala si cum se produce curentul electric. Am admirat peisajul, am studiat pestii care se vedeau in apa lacului, ne-am plimbat pe baraj si am cautat intrari secrete :)

    A doua si poate cea mai interesanta oprire a fost cea de la Turbaria Laptici - o arie protejata situata la 1-2 km de Padina (dupa ce se trece de Lacul Bolboci, pe partea stanga a drumului), care i-a fascinat de-a dreptul pe cei doi mici exploratori. A trebuit sa explic in detaliu ce este aceea o "blastina" (mlastina n.m.), sa studiem impreuna muschiul de turba, sa identificam toate plantele din perimetru, dintre cele descrise pe panourile informative si sa povestim despre cum a fost construit tot podetul din lemn pe care se poate vizita rezervatia, podet care, el in sine, a fost o mare atractie.
    De la turbarie am pornit spre Padina unde ne-am oprit si am pus paturica pe malul raului. Aici ne-am jucat de toate: de la frisbee si jocuri cu mingea, la jocurile de carti la care Filip, ca si cu o zi inainte, ne-a batut fara drept de apel. Si cum, dupa atata joaca, micilor aventurieri li s-a facut foame, am pornit spre Pestera si ne-am oprit la Pensiunea Octavian unde am luat pranzul. dupa care am mai zabovit putin pentru ca, intre timp, afara incepuse sa ploua. Dupa ploaie am plecat de la Octavian si am facut un scurt popas neasteptat in apropiere de Padina, ca sa studiem o multime impresionanta de broscute cu dimensiuni de maxim 2 cm care se deplasau sarind in sincron spre bucuria de nedescris a Evei si a lui Filip care nu se mai saturau studiindu-le si urmarindu-le.
    Dupaamiaza ne-am intors la cort unde am jucat "Rece/Cald". Fiecare dintre noi ascundea cate un obiect printre brazi sau folosind alte elemente de relief iar ceilalti trebuiau sa gaseasca acel obiect, fiind ghidati de indicatiile "rece/cald" ale celui care ascunsese obiectul, indicatii care erau, bineinteles, transmise prin intermediul statiilor radio de emisie/receptie. Culmea este ca tot Filip a fost cel care mi-a dat cele mai mari batai de cap, fiind foarte inspirat in alegerea locurilor in care ascundea obiectul. Aici Eva s-a dovedit a fi cea mai buna cautatoare iar Filip, cum am spus, cel mai bun ascunzator.
    Dupa "Rece/Cald", am trecut la un nou exercitiu de observare si descriere a mediului inconjurator, folsind, de aceasta data, monocularul pe care l-am avut la noi. Alegeam cate un obiectiv si fiecare trebuia sa identifice cat mai multe detalii ale acelui obiectiv pe baza observatiei prin intermediul monocularului.
    Dupa joc, am fost iar la Cabana Zanoaga pentru o gustare (aceeasi placinta cu branza care a facut senzatie in seara precedenta) insa am continuat sa observam peisajul cu monocularul. Mai mult, pentru ca cerul se acoperea treptat de nori grei, am observat spectacolul naturii generat de apropierea ploii. Cand mi-am dat seama ca venirea ploii este iminenta, am pornit inapoi, catre cort, pentru a ne adaposti.
    La scurt timp de la intrarea in cort, a inceput ploaia. O ploaie torentiala, puternica, insotita de tunete si fulgere. In cortul nostru insa era o adevarata petrecere. Muzica, agitatie, dans, alergatura... o atmosfera cu adevarat incendiara. Ploaia de afara mi-a dat ceva emotii in momentul in care mi-am dat seama ca sub cortul nostru se formase o balta care crestea in dimensiuni pe masura ce ploaia nu contenea sa se opreasca. Apa iesea in valuri de sub cort, formandu-se un izvor insa, din fericire, nu depasea in inaltime marginile suprafetei de nylon care facea fata foarte bine torentului de dedesubt. De altfel, tot cortul (Aprenaz Family4) s-a comportat foarte bine pe tot parcursul precipitatiilor, neumezindu-se absolut deloc in interior. Am iesit, la un moment dat, afara, incercand sa improvizez un sant pe o latura a cortului, cu ajutorul lopetii Lineman, pentru a evita inundarea cortului insa, din fericire, ploaia incepuse sa scada in intensitate. Am reintrat in cort unde, in scurt timp, Filip a adormit la mine in brate, rapus de oboseala dupa o zi intreaga de agitatie. Era ora 7 p.m. si mi-am dat seama ca nu avea sa se mai trezeasca pana a doua zi dimineata.
    Mult dupa ora 8 p.m., cand ploaia s-a oprit complet, am iesit afara si am pregatit cina impreuna cu Eva. Piure instant si peste conservat a fost meniul pe care Eva l-a apreciat foarte mult, mai ales ca a fost o noua masa calda iar racoarea de afara era cu mult mai "crancena" decat cea din seara precedenta. De aceasta data am mancat la lumina lampasului si am stat destul de mult la povesti cu Eva care era fascinata de tot ceea ce se intampla, de conditiile in care luam cina, de ceata care incepuse sa se ridice, de tot ceea ce facusem in acea zi si de multe altele. Am depanat amintiri legate de aventurile mele pe munte si m-a pus sa-i promit ca vom face impreuna multe ture de trekking, ca vom merge pe traseele despre care i-am povestit si ca-i voi oferi si ei experientele pe care le-am trait eu in nenumaratele ocazii in care am fost pe munte. "In sfarsit, incep sa am si eu amintiri pe care sa le pot povesti copiilor mei cand voi fi mare!" a fost o afirmatie a ei, ca o concluzie a intregii zile, care m-a emotionat foarte mult.
Dupa masa ea a intrat in cort iar eu am ramas sa strang iar la ora 9 si jumatate p.m., cand am intrat si eu, micutii exploratori erau amandoi in lumea viselor, afundati in sacii de dormit.
    A fost o seara dar mai ales o noapte foarte rece, umeda si cetoasa, in care m-am trezit de multe ori ca sa verific daca Eva si Filip sunt bine inzolati in sacii lor, mai ales ca Filip statea mai mult cu manutele pe afara si ii erau foarte reci. Cei doi au dormit neintorsi pana spre ora 8 dimineata cand Filip a facut ochi si primul lucru pe care l-a spus dupa aceea a fost: "Tati, noi cand mancam?".   

    Ziua a 3-a
  Toata dimineata zilei de vineri, dupa micul dejun, ne-am ocupat-o cu stransul cortului si al bagajelor. Undeva spre ora 11 aveam totul impachetat si bagat in portbagaj si, la cererea micutilor mei, am plecat din nou spre Turbaria Laptici unde am organizat o mica tura de aventura. Fiecare a pornit pe un alt traseu si foloseau statiile radio pentru comunicare si localizare reciproca. Apoi am pornit din nou spre Pestera unde Eva isi dorea sa parcurga traseul de aventura pe care il descoperisem acolo cu o zi inainte. Din pacate, complexul de aventura era inchis asa ca am mai dat drumul la o joaca cu mingea si frisbee-ul, apoi am pornit intr-o scurta plimbare prin imprejurimi. Dupa plimbare, ne-am retras dinnou la pensiunea Octavian unde eu mi-am luat o ultima cafea iar cei mici cate un nectar de fructe si am admirat, de pe terasa, cerul care se acoperea iar cu nori amenintatori, de ploaie. Undeva dupa ora 14:00 ne-am urcat in masina si am pornit spre casa, cu regretul ca totul s-a terminat dar cu speranta ca vom repeta, cat mai curand aceasta experienta.

    Aceasta a fost povestea unui "kids camp" foarte reusit, in care entuziasmul copiilor a fost absolut molipsitor. Am reusit, pentru prima data dupa mult timp, sa ma bucur din nou de lucruri foarte marunte si aparent neinsemnate, a caror importanta si spectaculozitate am reusit sa o redescopar doar prin ochii copiilor mei. Am ras cu pofta de glumele surprinzatoare ale lui Filip si la farsele inspirate ale Evei, am cautat raspunsuri la intrebari absolut neasteptate, am studiat in detaliu lucruri atat de marunte cum ar fi un gandacel cu antene lungi, broscutele minuscule, muschii de turba, scandurile din podetul amenajarii din turbarie, pietricelele de pe barajul Bolboci, firele de iarba si multe, multe alte lucruri care s-au dovedit a fi cu mult mai interesante si complexe decat le-as fi considerat inainte sa fiu asaltat cu intrebari despre ele. Am trait o experienta la care am visat mult timp si pe care imi doresc din suflet sa o repet cat mai des cu putinta, multi ani de acum incolo, pana cand vor porni ei singuri pe carari si in aventuri. E o experienta pe care imi doresc sa o retraiesc dar pe care o recomand din suflet si tuturor celor care au copii sau care nu au dar pot petrece timp in preajma acestora, intr-un cadru de tipul celui oferit de un kids camp in natura.

Iata si jurnalul video al kids camp-ului, realizat impreuna cu Eva si Filip pe parcursul desfasurarii acestuia:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea! Iti voi raspunde in scurt timp.