Gânduri la sfârșit de an

Privesc în urmă și aproape că nu-mi vine să cred. Peste 500 km alergați plus participarea la 4 competiții (2 crosuri de cel puțin 15 km fiecare și 2 semimaratoane) în doar ultimele 5 luni ale anului 2014, adică din momentul în care am împlinit vârsta de 40 de ani și până astăzi. Ceva complet de neimaginat acum un an, pe vremea asta. Da, chiar am facut-o! Și nu doar că am făcut-o, dar sunt decis să continui această poveste și anul viitor, depășind noi praguri și bariere fizice despre care m-am convins în acest an că sunt doar în capul meu și atât. Impactul acestor performanțe este unul de-a dreptul dramatic în existența mea care este, în acest moment, complet reconfigurată. Pregătirea fizică și alimentația sănătoasă sunt priorități esențiale pentru mine și vor rămâne așa și în continuare. Și nu doar pentru mine, ci și pentru ceilalți din casă. Ba mai mult - ceea ce îmi dă un motiv de și mai mare satisfacție - și pentru mulți cunoscuți care, urmărind postările mele pe facebook și pe blog, au decis să-și schimbe regimul de viață, ieșind la mișcare și adoptând o alimentație mai sănătoasă.

2014 a fost, pentru mine, un an în care am slăbit peste 10 kg, în care am petrecut cel puțin 14-15 ore pe săptămână făcând sport, și am adus unele îmbunătățiri substanțiale în regimul meu alimentar. A fost, în ansamblu, un an dedicat în primul rând sportului şi sănătății personale iar rezultatele sunt pe măsura așteptărilor. Bun, mai am mult de lucrat mai ales la regimul alimentar, acolo unde încă nu m-am debarasat de o serie de obiceiuri proaste (consumul de dulciuri, de exemplu), dar startul este peste media ultimilor foarte mulți ani (exceptând anul 2008, cel în care s-a produs cea mai mare revoluție în stilul meu de viață).

Antrenament de trail la Dalhauti

La doar o săptămână după semimaratonul de la Băneasa Trail Run, cuprins de entuziasm că am reușit, în sfârșit, să mă înscriu la Gerar alături de Anca și Daniel, mă aflam la Focșani dornic să să reiau antrenamentele. Cum orașul Focșani nu este prea ofertant în ceea ce privește alternativele de alergare iar repetarea experienței oferite de șoseaua de centură nu era tocmai printre opțiunile mele (prin vară alergasem pe acolo, fugărit de numeroși câini vagabonzi și inhaland noxele provenite de la un număr impresionant de camioane care treceau în continuu pe lângă mine), am început să mă gândesc la ce alte variante am. Dorința mea cea mai mare era de a găsi un traseu pentru alergare trail așa că mi-am amintit de existența unei zone deluroase la doar 20 km de Focșani, unde se află și o mânăstire pe care o vizitasem cu vreo doi ani înainte: Dălhăuți. 

Fără să mai stau prea mult pe gânduri, mă trezesc eu duminică, 21 decembrie, la 6 dimineața și o pornesc cu mașina spre Dălhăuți pentru a alerga pe acolo. În Focșani, temperatura este de -1 grad Celsius, este senin și uscat pe jos adică o vreme numai bună de alergare. Ajung relativ repede în satul Dălhăuți de unde trebuie să mai merg încă vreo 3 km până la mânăstire. Pe ultimul kilometru asfaltul dispare și-i ia locul un drum forestier care, după ce traversez un pod, constat că este acoperit cu gheață și debutează, destul de brusc, un peisaj hibernal.

Baneasa Trail Run - ultima cursă a anului 2014

După RunFest și Urlați, așteptam cu multă nerăbdare să mă întorc la Băneasa, de această dată pentru a alerga distanța semimaratonului, în ultima competiție oficială a anului organizată la București în data de 14 decembrie. BTR-ul se anunța a fi o adevărată sărbătoare a alergătorilor, cu o organizare exemplară în spatele căreia se află oameni implicați și cu multă experiență în alergare. Popularitatea evenimentului a fost demonstrată și de timpul scurt în care s-au epuizat locurile pentru înscriere în cele două probe ale concursului: crosul de 10 km si semimaratonul.

Evenimentul a fost precedat de 3 antrenamente oficiale dintre care eu am reușit să ajung doar la unul. Pe de altă parte, a mai fost precedat de o perioadă mai mare de o lună fără niciun pic de soare pe cer: doar nori, ceață, precipitații și temperaturi scăzute. Cu o astfel de atmosferă îmi era destul de greu să ies din casă pentru a-mi face alergările pe stadion și prin parcuri. De unde, inițial, îmi părea rău că nu m-am înscris și la una dintre probele Maratonului Reîntregirii Neamului, când am văzut ce vreme a fost pe 1 decembrie chiar m-am felicitat pentru că nu am participat.

Cu o săptămână înaintea cursei din Băneasa, pădurea era plină e bălți și noroaie iar mesajele postate pe FB de către organizatori, nu erau deloc încurajatoare cu privire la starea traseului. Însă, în ciuda perioadei fără precedent de lungi fără soare pe cer, totuși prognoza pentru ziua cursei era una pozitivă: cer senin și temperatura în jurul valorii de zero grade. Îmi făceam griji legate atât de starea vremii cât și a terenului, din cauza faptului că nu reușisem să-mi achiziționez și eu o pereche de pantofi de trail pentru umezeală, noroi sau/și zăpadă. Perspectiva alergării timp de 2 ore cu încălțămintea îmbibată de apă și la o temperatură foarte scăzută, nu mă bucura deloc.

De la alergare la fitness

Înscrierea mea, în această toamnă, la cursurile de specializare instructor aerobic-fitness si personal trainer, a venit - aș putea spune - oarecum firesc și ca o încununare a unui an dedicat cvasitotal sportului. Toate angajamentele mele personale, asumate an de an, ani de-a rândul, referitoare la practicarea sportului și care au fost aproape de fiecare dată neonorate (cu unele excepții), par a-și fi găsit supapa realizării acum, în 2014, într-un context pe care altă dată l-aș fi găsit complet nepotrivit: venirea celui de-al doilea copil în familie, vârsta, problemele financiare, etc. În mod mai mult sau mai puțin pradoxal, tocmai aceste condiții au fost cele care m-au motivat cel mai puternic. Am realizat că numai o stare de sănătate foarte bună mă va ajuta, pe viitor, să fac față tuturor problemelor și provocărilor și, în consecință, am decis să acord importanța care se cuvine acestui segment al existenței mele.

Totuși, de la practicarea sportului ca hobby și până la a pune bazele unei cariere în acest domeniu acum, la 40 de ani, pare a fi cale lungă. Pentru mine însă, nu a fost deloc atât de lungă. Dorința de a împărtăși și altora din experiențele pe care le-am dobândit și le voi dobândi, precum și dorința de a aborda de o manieră mult mai bine fundamentată științific, analitic și metodic preocuparea mea pentru sport, au reprezentat o motivație suficientă pentru un astfel de demers. Mai mult, am realizat că obținerea unei calificări în domeniul practicării sportului de agrement, îmi deschide calea către realizarea câtorva proiecte pe care le aveam de mult în minte dar erau lipsite de prea multe perspective. Acum însă, idei precum Dynamic Life Intergative Coaching, CoachingKids (proiecte dezvoltate în parteneriat cu George Vescan) sau personal training-ul capătă dimensiuni realizabile și se constituie în alternative reale pentru viitor.