Transylvania 30K - o incursiune prin abruptul nordic al Bucegilor

21 mai 2016. Cursa 30 K Transylvania în masivul Bucegi: Castelul Bran - Poarta - Muchia Oprișului - Poiana Râșnovenilor - Culmea Clincea - Șaua Țigănești - Valea Țigănești - Cabana Mălăiești - Valea Mălăiești - Hornurile Mălăiești - Curmătura Hornurilor (alt. 2384 m) - Valea Gaura - Muchia Grajdului - Castelul Bran. 30 km, D+ 2370m: 9 ore și 41 de minute.

Demult nu am mai așteptat cu atâta emoție, bucurie și nerăbdare o cursă cum a fost aceasta la care am participat în data de 21 mai, la Bran. Gândul de a mă reântâlni cu abruptul versantului nordic al Bucegilor (Abruptul Bucșoiu, Mălăiești, Gaura) și nu oricând, ci într-o perioadă a anului în care acolo, la peste 2000 de metri altitudine, este încă iarnă, era atât de provocatoare pentru mine încât entuziasmul pe care îl resmițeam era de-a dreptul plenar. Întreaga săptămână dinaintea cursei am stat conectat la orice sursă de informație despre starea vremii și starea traseelor din Bucegi și toate îmi sugerau un singur lucru: acolo încă este iarnă. În ciuda temperaturilor ridicate din București, a hainelor subțiri la care am trecut de ceva vreme, Bucegii se încăpățânau, încă, să rămână acoperiți de zăpadă ceea ce mă incita din cale-afară de mult. 

Reîntâlnirea cu Bucla 1 la Eco Marathon Moieciu - 2016

Anul trecut îmi propuneam ca, în 2016, să revin la Moieciu de Sus pentru a alerga toate cele 3 bucle. Nu știu ce a fost în mintea mea, totuși, la începutul acestui an, că m-am înscris tot la cros, gândindu-mă, probabil, că e timpul prea scurt după Brasov Marathon și înainte de Transylvania: câte două săptămâni distanță de fiecare. Moieciu nu a reprezentat un obiectiv în sine, în acest an, ci doar un pretext de a ieși la încă o alergare montană dar poate tocmai de aceea aș fi putut lua în calcul parcurgerea a mai mult de o singură buclă.

Nefiind o cursă grea, am ales să plec din București chiar sâmbătă dimineață așa că, la ora 4 și câteva minute, mă urcam în mașină pentru a porni spre Moieciu de Sus. Prognozele anunțau iadul pe pământ în această zi dar cerul dimineții nu părea să țină cont de acestea așa că am prins o vreme absolut superbă pe drumul de 3 ore până în localitatea de unde se ia, în mod tradițional, starul Eco Marathonului.