Tura de trekking pe abruptul nordic al Bucegilor

Date tehnice: 

Traseu: Gura Diham - Poiana Izvoarelor - Pichetul Rosu - La Prepeleac - Piciorul Bucsoiului - Braul Caprei - Valea Malaiesti - Hornul Mare - Vf. Omu  - Valea Cerbului - Gura Diham

Distanta: aprox. 27 km

Diferenta de nivel: 1990 m D+

Timp de parcurgere: 12 ore 30 min.

     Ideea unei ture de trekking pe abruptul nordic al Bucegilor imi incoltise in minte de mai mult timp insa nu ma decisesem exact asupra traseului. Pana la urma, mi l-am creionat in minte si nu am mai asteptat decat ocazia de a-l parcurge. Aveam in minte sa cuprind intr-o singura tura tot ce are abruputul nordic mai frumos: Bucsoiu, Braul Caprei, Hornul Mare, Culmea Tiganesti cu Sfinxul Scarii, Padina Crucii, Malaiesti si intoarcere in Gura Diham prin Diham. O tura destul de lunga, cu o distanta pe care o estimam undeva la 30 km (pe urma mi-am dat seama ca, de fapt, depaseste probabil aceasta lungime).

     Am anuntat evenimentul pe pagina Grupului "be IN shape!", pentru data de 12 august, dorind sa impart cu mai multi bucuria si frumusetea unei asemenea experiente dar nu s-a inscris decat Irina initial, insa pana la urma am plecat in aceasta tura cu Georgiana, Gabi Braga si cu Dan (un participant ad-hoc pe care l-am cunoscut abia la startul turei). Niciunul dintre ei nu mai fusese pe acest traseu, niciunul nu era cu prea multa experienta montana. Ma bazam insa, cel putin in ceea ce-i priveste pe Gabi si pe Geo, pe forma lor fizica dobandita la Orele de miscare ale grupului nostru, cat si la competitiile de triatlon la care ei obisnuiesc sa participe.

Betele de trekking - necesitate sau moft?

    "Lunga" mea experienta cu betele de trekking

Am vazut tot mai des, in ultimii ani, foarte multi utilizatori ai betelor de trekking, mai ales la cursele de alergare montana. Si nu doar ca am vazut, ci chiar eu ma numar printre cei care utilizeaza acest accesoriu si nu doar la curse, ci la orice tura de trekking. Dar pentru ca nu au fost putine cazurile in care, uitandu-ma la cei care le detin, mi-am dat seama ca sunt persoane care nu stiu exact cum sa le utilizeze (ba chiar unii par ca mai mult se incurca de ele decat sa le fie de vreun folos), m-am gandit ca nu ar fi lipsit de sens sa scriu un articol despre rolul, importanta si conditiile utilizarii acestui accesoriu de catre trekkeri si alergatorii montani, raportandu-ma la propria mea experienta. Departe, insa, de mine ideea de a-mi aroga vreo calitate de expert in aceasta materie; vreau doar sa-mi impartasesc propria experienta si propriile concluzii, lasand la latitudinea voastra, a celor care cititi, sa apreciati importanta sau utilitatea informatiilor pe care le veti regasi aici. Si m-as bucura tare mult daca acest articol al declansa chiar o dezbatere in care sa fie expuse si experientele sau informatiile detinute de alti utilizatori ai betelor de trekking, care sa ne ajute pe toti sa intelegem mai bine cum pot fi folosite intr-un mod cat mai eficient.

Maraton Legendele Nemirei 2018

   

Muntii Nemirei si Slanic Moldova

   Situati in marea grupa a Carpatilor Orientali, Muntii Nemirei sunt mai putin cunoscuti, poate si pentru ca au un relief mai putin spectaculos in comparatie cu alte masive aflate in vecinatate: Muntii Vrancei (sud-est) si Ciuc (nord-est). Acoperiti, in cea mai mare parte a lor, de vegetatie forestiera, acesti munti nu ofera decat pe alocuri, calatorului, perspectiva unor imagini panoramice specifice, printre care si vf. Nemira care insa nu impresioneaza prin altitudine: 1.649 m. Dar tocmai aceste aspecte confera muntilor Nemirei un mare avantaj: sunt salbatici, in mare parte neumblati, netaiati de carari, nepopulati de oameni. Doar taietorii de lemne si-au mai facut drum prin padurile vaste care acopera aproape in totalitate aceasta zona.

    Cu toate acestea, Muntii Nemirei ascund o comoara de nepretuit care face ca macar valea Slanicului sa fie populata si cautata, ca destinatie, de foarte multi oameni: apele minerale de la Slanic Moldova. Micuta statiune montana aflata in chiar inima masivului muntos are astazi un aspect destul de cochet si ingrijit, desi acum cativa ani, cand am poposit pentru prima data in aceste locuri, avea un aspect destul de jalnic, la fel ca majoritatea statiunilor balneoclimaterice romanesti care au fost lasate in paragina in ultimii aproape 30 de ani. Si, pe langa alte atractii menite sa aduca un numar cat mai mare de turisti in zona (atractii despre care voi vorbi putin mai tarziu in acest articol), de un an se numara si un eveniment sportiv foarte potrivit cu ceea ce poate oferi aceasta zona din punct de vedere al reliefului: Maratonul montan "Legendele Nemirei". 

PMTR 2018 - primul trail run dupa 10 luni de pauza

Dupa 10 luni de pauza datorata unei accidentari la genunchiul stang (fractura de menisc, atroza, ligamente franjurate etc.) si altor probleme cronice acutizate in ultimul timp, fiind - in plus - si nepregatit specific, am decis ca, pentru prima mea iesire intr-o competitie montana, sa aleg o cursa mai putin solicitanta, pe o distanta mai scurta si o diferenta de nivel moderata. Pusesem ochii inca de anul trecut pe competitiile din Piatra Mare asa ca am zis sa profit acum de ocazie si sa merg la Piatra Mare Trail Run (PMTR) - editia a 2-a (14 km, 1400m D+), mai ales ca, studiind profilul cursei, am vazut ca cea mai mare parte urma sa se desfasoare pe trasee pe care inca nu mai fusesem. Acum mi-am dat seama ca, de exemplu, pe vf. Piatra Mare (alt. 1844 m) nu am ajuns niciodata, desi am fost de multe ori in acel masiv. Dar pentru ca acel varf este in afara traseelor obisnuite, am renuntat de fiecare data sa urc acolo. 

Pentru ca decizia de a merge acolo a fost luata oarecum in pripa iar data competitiei (28 aprilie) coincidea cu minivacanta de 1 mai, nici nu mi-am pus problema de a ma caza in zona, ci mi-am propus sa ma duc la Dambu Morii in dimineata cursei si sa ma intorc acasa imediat dupa. Asa ca la sambata ora 5:00 mi-am incarcat familionul (Eva, Filip si Eliza) in masina si am pornit spre Dambu Morii. Ei urmau sa ramana in zona de start, la picnic, pana spre dupaamiaza cand urma sa revin eu.

Trotineta - mobilitate cu costuri minime si beneficii maxime

    Nevoia de mobilitate si solutiile alternative  

    Ca locuitor al celui mai aglomerat oras din Romania, am fost preocupat si eu, ca toti ceilalti, de gasirea unei metode de deplasare rapide si ieftine dintr-un punct intr-altul in conditiile in care nevoia de mobilitate este una cotidiana si as spune chiar vitala. Autoturismul personal - aparent cea mai comoda metoda mai ales daca ai unul care consuma relativ putin - se dovedeste tot mai frecvent a nu fi unul tocmai ieftin si nici rapid, chiar daca, aparent, esti tentat sa consideri ca, asistat de aplicatii gen Waze sau Google Maps, te vei deplasa intr-un timp scurt. Iar daca te mai numeri si printre persoanele preocupate de a avea o viata activa si/sau de protectia mediului inconjurator, atunci gasirea unei solutii alternative la tot ceea ce implica utilizarea unui motor devine cu atat mai stringenta.

Tura de trekking si alergare - Creasta sudica a Craiului

Traseu: Cabana Brusturet - Culmea Paduricii - Poiana Funduri - Saua Funduri - Creasta sudica (Vf. Funduri - Vf. Pietrei - Vf. Lespezi - Coltii Grindului - Saua Grind - Vf. La Om - Refugiul Grind - Valea Seaca a Pietrelor - Cabana Brusturet). Distanta: aprox. 26 km. Alt. minima: 1.020 m; alt. maxima: 2238 m

Echipa: Allice, Carmen, Luiza, Florin

Data: 17 iunie 2017

Ideea organizarii unor ture lunare de trekking si alergare montana pentru membrii Grupului "be Fit!", nu a fost deloc intamplatoare in conditiile in care o astfel de activitate rezoneaza atat de bine cu obiectivele programelor grupului. Mai mult, la aceasta data, Grupul numara nu mai putin de 10 alergatori montani si cativa montaniarzi in plus.  In urma cu o luna organizasem deja o prima tura-pilot in Bucegi (urcare la vf. Omu, din Gura Diham, prin Bucsoiu si coborare inapoi prin Valea Cerbului), la care participasera doua alergatoare montane din cadrul grupului (Luiza si Carmen). O astfel de tura reprezinta nu doar o ocazie de a face miscare pe munte, ci si o experienta foarte utila pentru orice montaniard, cu atat mai mult pentru un alergator montan care isi poate, astfel, testa nivelul de pregatire, poate exersa tehnici de urcare si coborare, isi poate testa echipamentul si - foarte important - are ocazia sa cunoasca trasee sau portiuni de trasee din cursele pe care ar urma sa le parcurga.