Trotineta - mobilitate cu costuri minime si beneficii maxime

    Nevoia de mobilitate si solutiile alternative  

    Ca locuitor al celui mai aglomerat oras din Romania, am fost preocupat si eu, ca toti ceilalti, de gasirea unei metode de deplasare rapide si ieftine dintr-un punct intr-altul in conditiile in care nevoia de mobilitate este una cotidiana si as spune chiar vitala. Autoturismul personal - aparent cea mai comoda metoda mai ales daca ai unul care consuma relativ putin - se dovedeste tot mai frecvent a nu fi unul tocmai ieftin si nici rapid, chiar daca, aparent, esti tentat sa consideri ca, asistat de aplicatii gen Waze sau Google Maps, te vei deplasa intr-un timp scurt. Iar daca te mai numeri si printre persoanele preocupate de a avea o viata activa si/sau de protectia mediului inconjurator, atunci gasirea unei solutii alternative la tot ceea ce implica utilizarea unui motor devine cu atat mai stringenta.

Tura de trekking si alergare - Creasta sudica a Craiului

Traseu: Cabana Brusturet - Culmea Paduricii - Poiana Funduri - Saua Funduri - Creasta sudica (Vf. Funduri - Vf. Pietrei - Vf. Lespezi - Coltii Grindului - Saua Grind - Vf. La Om - Refugiul Grind - Valea Seaca a Pietrelor - Cabana Brusturet). Distanta: aprox. 26 km. Alt. minima: 1.020 m; alt. maxima: 2238 m

Echipa: Allice, Carmen, Luiza, Florin

Data: 17 iunie 2017

Ideea organizarii unor ture lunare de trekking si alergare montana pentru membrii Grupului "be Fit!", nu a fost deloc intamplatoare in conditiile in care o astfel de activitate rezoneaza atat de bine cu obiectivele programelor grupului. Mai mult, la aceasta data, Grupul numara nu mai putin de 10 alergatori montani si cativa montaniarzi in plus.  In urma cu o luna organizasem deja o prima tura-pilot in Bucegi (urcare la vf. Omu, din Gura Diham, prin Bucsoiu si coborare inapoi prin Valea Cerbului), la care participasera doua alergatoare montane din cadrul grupului (Luiza si Carmen). O astfel de tura reprezinta nu doar o ocazie de a face miscare pe munte, ci si o experienta foarte utila pentru orice montaniard, cu atat mai mult pentru un alergator montan care isi poate, astfel, testa nivelul de pregatire, poate exersa tehnici de urcare si coborare, isi poate testa echipamentul si - foarte important - are ocazia sa cunoasca trasee sau portiuni de trasee din cursele pe care ar urma sa le parcurga.

Marea imBULZeala - Atinge Omu 2017

Pentru al 3-lea an consecutiv am cedat instinctelor mele gurmande si m-am inscris la cea de-a 3-a editie a cursei "Atinge Omu", pentru a ma imBULZi si eu, la final, la traditionala masa ciobaneasca: bulz si jintita. Cursa aceasta iese, cumva, din peisajul curselor de trail running de la noi prin atmosfera sa unica si originalitatea meniului de la final. In primul rand, este o cursa fara timp limita de final, insa cu un timp intermediar in vf. Omu. Apoi este o cursa mentinuta intentionat cu un numar mic de participanti, asa cum aveam sa aflu acum de la Geo, organizatorul ei, pentru a-i mentine caracterul intim al atmosferei. "Imi place sa vad ca oamenii vin aici si stau de vorba unii cu altii, stau la povesti... alergarea este mai mult un pretext pentru a ne aduna impreuna ca niste prieteni, si a ne bucura de faptul ca ne-am reintalnit". Si exact asta reuseste sa faca. Cei mai multi dintre alergatori sunt aceiasi, de toate cele 3 editii incoace. Cu mici diferente.

Cu toate acestea, "Atinge Omu" ramane o cursa montana care, chiar daca e pe distanta de cros (13 km anul acesta), se remarca prin diferenta de nivel mare (aprox. 1000 m D+), ascensiunea abrupta spre varful Omu si segmentele alergabile in mare viteza pe intoarcerea de la Omu la Pestera. De asemenea, se remarca si prin desfasurarea ei integral in golul alpin (alt. 1600-2500 m). Aceste caracteristici o fac sa fie spectaculoasa si unica in peisajul curselor montane de la noi, dar in egala masura accesibila si celor mai putin initiati in alergare montana, datorita distantei scurte.

Maraton Muntii Macin 2017

Am doua idei, pentru inceput:

1. Un maraton montan este o aventura si o provocare majora, fie ca il faci in 4 ore jumate, fie in 8.

2. Cand pornesti intr-o cursa de maraton montan, abordarile fataliste de genu' "las' ca merge" sau "ce-o fi, o fi" ori "il scot eu si p-asta la capat, cumva" nu sunt deloc o optiune viabila. Abordarea trebuie sa fie una pragmatica si pregatirea dedicata inca de la momentul luarii deciziei de participare.

Eu anul acesta m-am decis relativ tarziu asupra calendarului competitiilor la care mi-am propus sa particip, fiind destuld e ocupat cu dezvoltarea unor proiecte personale despre care am sa mai vorbesc, la un moment dat, pe acest blog. Fata de anii trecuti cand imi incepeam sezonul cu cele doua curse din aprilie, de la Brasov, anul acesta nu am mai putut ajunge la ele deoarece s-au suprapus, ca date, cu 2 bootcampuri pe care le aveam programate asa ca am inceput destul de abrupt, cu Maraton Muntii Macin. Totusi nu-mi faceam prea multe probleme, fiind - in viziunea mea - o cursa destul de accesibila daca ma gandeam la inaltimea mica a culmilor acestui masiv muntos. In urma cu doi ani participasem, tot aici, la proba de semimaraton unde castigasem locul III la categoria de varsta si, inca de atunci, imi propusesem sa revin pentru a parcurge si traseul maratonului, din dorinta de a descoperi si mai mult din frumusetea unica a acestei regiuni prea putin cunoscute a tarii noastre.

30 de minute alaturi de copiii Orasului Peventiei Cardiovasculare

Se implinesc acum exact 3 ani de cand, convins fiind de importanta miscarii in mentinerea unei stari optime de sanatate, mai ales in conditiile in care treceam pragul varstei de 40 de ani, am inceput sa acord un rol primordial sportului intre preocuparile mele. Zeci de curse de anduranta pe trasee montane, mii de ore de antrenament in sala si pe stadion ori in parcuri, studiul si asimilarea unui volum mare de informatii din domeniul fitness-ului si alergarii, toate acestea au fost circumscrise acestei preocupari si scopului de a ma mentine sanatos si in forma pentru cat mai multi ani de acum incolo. 

Este insa adevarat ca, in tot acest rastimp, luat fiind, uneori, de flama performantei, am uitat pentru ce am inceput o astfel de existenta si care este scopul pentru care ma angrenez in toate aceste activitati si, uneori, am intins coarda cam mult iar locul starii de bine si de forma fizica a fost luat de oboseala, epuizare, probleme musculare si articulare etc. Tentatiile au devenit mai puternice decat dorinta rationala de aplicare a regulilor pe care le cunosteam asa ca, uneori, am avut si de suferit. Doar ca la inceputul acestui an am avut parte de o intamplare care mi-a readus aminte, inca o data, de unde si mai ales de ce am pornit pe acest drum. 

MPC 2016 - "Flying on the rocks"

Piatra Craiului este poate cel mai popular loc din Romania nu doar pentru montaniarzi ci, de 10 ani incoace, si pentru comunitatea alegatorilor montani. Una dintre cele mai dorite competitii de alergare montana din Romania este si Maratonul Piatra Craiului (MPC) - ultima cursa a fiecarui an, din Circuitul Carpatilor. MPC-ul se detaseaza fata de celelalte curse montane prin traditia evenimentului, formatul sau (o singura cursa cu mai multe linii de finish intermediare), festivitatea de inmanare a medaliilor, "covorul rosu" de la startul cursei, atmosfera etc. Dar, poate mai presus de orice, aceasta cursa se remarca prin parcurgerea peisajelor unice ale Pietrei Craiului pe care le strabate traseul care reprezinta o bucla ce inconjoara aproape intreaga creasta.

Anul acesta lucrurile aveau sa fie insa usor diferite fata de ceilalti ani. Pentru faptul ca se implineau 10 ani de cand se tine aceasta competitie, organizatorii au decis sa marcheze momentul prin parcugerea traseului in sens invers decat pana acum. "The back way" a starnit curiozitatea multora. Eu eram oricum curios iar ideea in sine de a da o tura de Piatra Craiului era suficient de provocatoare astfel incat sa conteze mai putin, pentru mine, daca o fac in sensul acelor de ceasornic sau invers. Curiozitatea si dorinta de a alerga in Piatra Craiului au fost mai presus de starea de oboseala excesiva pe care am resimtit-o in zilele premergatoare cursei. Faptul ca eram la finalul unui sezon de 6 luni in care am inghesuit nu mai putin de 12 curse, dintre care 3 in ultima luna (2 semimaratoane in padure si un maraton la Ciucas) si-a spus in mod serios cuvantul. Simteam ca abia ma mai tarasc si eram stapanit permanent de o stare continua de somnolenta si slabiciune generala. Chiar si drumul pana la Zarnesti, din preziua cursei, a fost un chin, nu doar pentru ca a durat foarte mult, ci si pentru ca eram atat de obosit incat imi venea sa adorm cu capul pe volanul masinii.