Semimaratonul INTERSPORT Brasov 2015 sau prima cursă de trail running adevărat

Dacă până acum am alergat mai mult pe plat, cu mici variațiuni (Rasnov si Urlați), de această dată - pentru prima oară, de altfel - urma să fac, în sfârșit, un prim pas adevărat către visul meu: maratonul montan. De fapt, ar fi un al doilea pas, pentru că primul l-a reprezentat faptul că m-am apucat de alergare. 

Iată-mă, deci, la mai puțin de 9 luni de la prima mea tură de alergare pe Stadionul Dinamo alături de Călin, pregătindu-mă (în special sufletește), pentru o cursă de trail montan la care mă înscrisesem cu 3 sau 4 luni în urmă: semimaratonul Intersport Brasov pentru care organizatorii anunțaseră o diferență pozitivă de nivel, totală, de 600 metri. Distanța de 21 km nu-mi mai genera niciun fel de emoții. Diferența de nivel și conformația terenului însă da. Mai ales că nu avusesem ocazia până acum, decât de puține ori, să alerg pe ceva care ar fi putut să semene cu ceea ce aș fi avut de parcurs la Brașov: la Aluniș (în munții Buzăului), la Șimon (Bran), în Cheile Râșnoavei și la Dălhăuți (jud Vrancea). Atât și nimic mai mult, în 9 luni de zile. Puțin probabil ca, ceea ce urma să fac la Brașov, să fie de același nivel cu oricare dintre variantele de mai sus.

Zapezile Rasnovului si prima mea cursa de trail la munte

Despre Ilie Roșu, inițiatorul Maratonului Zăpezii de la Râșnov (ajuns la a 4-a ediție), se pot spune atât de multe lucruri încât s-ar putea scrie o carte (și sunt sigur că, la un moment dat, se va scrie o asemenea carte) în care ar trebui povestite cel puțin cele peste 100 de maratoane alergate cu steagul României în mână, în mai multe colțuri ale lumii. Poate că ar trebui să-mi asum datoria morală de a spune, totuși, câteva lucruri despre personalitatea lui însă vă las să lecturați ceea ce el însuși înțelege să împărtășească publicului, neavând nici eu altă sursă de informare, la acest moment, în afara website-ului său personal.

Opțiunea mea de a participa la evenimentul inițiat și organizat de acest mare om, a reprezentat o consecință firească a faptului că "spărsesem gheața" alergărilor hibernale odată cu semimaratonul din 14 decembrie, de la Băneasa (chiar dacă peisajul acelei curse nu a fost tocmai unul hibernal, ci mai degrabă specific unei toamne târzii), combinată cu decizia mea, luată încă de anul trecut, de a participa în acest an la un maraton montan. Fiind, totuși, vorba de o primă experiență în domeniul alergărilor la munte (nu neapărat montane), am decis că o cursă de 15 km ar fi numai bună pentru a lua contact cu alergările într-un astfel de cadru, mai ales că urma să se întâmple în plin sezon hibernal care, la poalele masivului Bucegi, chiar se manifesta în toată plenitudinea lui, nu așa cum am așteptat și nu s-a întâmplat la semimaratonul Gerar unde, de asemenea, părea că avem de-a face mai mult cu o toamnă târzie. Tot Gerarul a fost momentul în care am discutat pentru prima dată în viața mea, cu nea Ilie, venit și acolo să alerge cu tricolorul în mână și, cum invitația de a participa la Râșnov, mi-a adresat-o personal, nu am mai avut niciun motiv să stau de gânduri iar decizia a fost aproape instantanee.

Primul GERAR

Decizia de a mă înscrie la Semimaratonul Gerar 2015 a venit încă înainte de Băneasa Trail Run, atunci când am realizat că nu pot sta o iarnă întreagă fără un obiectiv concret care să mă scoată din casă la alergare. Dar nu a fost o decizie lipsită de emoţie şi îndoială. Formatul competiţiei impunea ca, pentru proba de 21 km, să se alerge în echipă compusă din 3 membri care trebuie să rămână împreună de la începutul până la sfârşitul cursei. O asemenea condiţie presupune existenţa unui anumit grad de coeziune între colegii de echipă, înţelegere, sprijin reciproc etc. Cei trei trebuie să stea împreună în condiţii destul de grele, de efort de anduranţă, şi să facă în aşa fel încât niciunul dintre ei să nu cedeze pentru că asta ar însemna abandonul întregii echipe. Era, deci, vorba despre o experienţă în premieră pentru mine, în condiţiile în care mă aflam, oricum, la început de drum în domeniul alergărilor lungi. 

Martor la sărbătoarea Time Trial Running - 18 ianuarie 2015

Am ţinut neapărat ca, înainte cu o săptămână de a lua startul la Semimaratonul Gerar, să particip la un eveniment important pentru comunitatea alergătorilor bucureşteni: aniversarea a 2 ani de existenţă a proiectului "Time Trial Running" care a coincis cu cea de-a 42-a ediţie a antrenamentelor comune organizate în cadrul acestui proiect.

Prima mea participare la alergările T.T.R. s-a petrecut la ediţia nr. 35 din 12 octombrie 2014, atunci când a fost organizat un antrenament cu pante şi  mărturisesc că am rămas legat sufleteşte de acest proiect pentru că m-am simţit foarte bine alături de oamenii pe care i-am întâlnit acolo, dar mai ales am fost profund impresionat de pasiunea şi devotamentul extraordinare pentru acest proiect, manifestate de Florin Simion şi de ceilalţi voluntari care îl sprijină în acest demers. De atunci am ştiut că voi mai reveni la T.T.R. şi, chiar dacă agendele nu ni s-au mai suprapus, eu am mai revenit. de unul sngur, în Parcul Tineretului pentru a alerga traseul ediţiei 35 şi cu siguranţă că voi mai reveni şi cu oricare altă ocazie viitoare. De această dată însă era vorba de un moment aniversar, aşa încât am ţinut neapărat să ajung şi eu pentru a împărtăşi, alături de promotorii proiectului, bucuria marcării celor 2 ani de existenţă, adică doi ani de muncă, pasiune şi energie dăruite alergătorilor amatori din Bucureşti.

Tură de alergare prin parcurile bucureștene

 Una dintre cele mai noi, informale și frumoase inițiative în materie de alergare, în București, mi se pare a fi cea a lui George Bragadireanu, care propune ca, în fiecare duminică dimineața, cu plecare la ora 7:30 din Piața Amzei, să se alerge câte un traseu de peste 15 km prin București, care să includă cât mai multe parcuri. Specificul acestei ture organizate constă în aceea că aleargă tot grupul odată (cel puțin la antrenamentul la care am participat eu așa a fost) și se aleargă nu doar prin parcuri - așa cum se întâmplă în cazul celorlalte inițiative - ci și pe străzi pentru a face legătura între parcuri. Traseul nu este neapărat același de fiecare dată, fiind stabilit înaintea fiecărei ture. Grupul este relativ mic și nici nu ar putea fi altfel având în vedere că se aleargă și pe străzi (eventual, atunci când se va mări, va fi necesar să se împartă în mai multe subgrupuri). Nu există cronometru, nu există clasament cu timpi la final, nu există nimic în afară de o întâlnire a unor oameni care vor să alerge împreună și care aleargă împreună.

Gânduri la sfârșit de an

Privesc în urmă și aproape că nu-mi vine să cred. Peste 500 km alergați plus participarea la 4 competiții (2 crosuri de cel puțin 15 km fiecare și 2 semimaratoane) în doar ultimele 5 luni ale anului 2014, adică din momentul în care am împlinit vârsta de 40 de ani și până astăzi. Ceva complet de neimaginat acum un an, pe vremea asta. Da, chiar am facut-o! Și nu doar că am făcut-o, dar sunt decis să continui această poveste și anul viitor, depășind noi praguri și bariere fizice despre care m-am convins în acest an că sunt doar în capul meu și atât. Impactul acestor performanțe este unul de-a dreptul dramatic în existența mea care este, în acest moment, complet reconfigurată. Pregătirea fizică și alimentația sănătoasă sunt priorități esențiale pentru mine și vor rămâne așa și în continuare. Și nu doar pentru mine, ci și pentru ceilalți din casă. Ba mai mult - ceea ce îmi dă un motiv de și mai mare satisfacție - și pentru mulți cunoscuți care, urmărind postările mele pe facebook și pe blog, au decis să-și schimbe regimul de viață, ieșind la mișcare și adoptând o alimentație mai sănătoasă.

2014 a fost, pentru mine, un an în care am slăbit peste 10 kg, în care am petrecut cel puțin 14-15 ore pe săptămână făcând sport, și am adus unele îmbunătățiri substanțiale în regimul meu alimentar. A fost, în ansamblu, un an dedicat în primul rând sportului şi sănătății personale iar rezultatele sunt pe măsura așteptărilor. Bun, mai am mult de lucrat mai ales la regimul alimentar, acolo unde încă nu m-am debarasat de o serie de obiceiuri proaste (consumul de dulciuri, de exemplu), dar startul este peste media ultimilor foarte mulți ani (exceptând anul 2008, cel în care s-a produs cea mai mare revoluție în stilul meu de viață).